DECIZIA nr. 617 din 2 octombrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 100 din 8 februarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 226 07/06/2006 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 226 07/06/2006 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 19 17/03/2000 ART. 20
ActulREFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 20
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ANEXA 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ANEXA 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ANEXA 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ANEXA 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 1REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ANEXA 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ANEXA 1
ART. 1REFERIRE LAHG 1025 28/08/2003
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 20
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000
ART. 4REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 4REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 2
ART. 4REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 20
ART. 5REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ANEXA 3
ART. 5REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ANEXA 2
ART. 5REFERIRE LAHG 1025 28/08/2003 ANEXA 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000
ART. 8REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 20
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 196
ART. 15REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006
ART. 15REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 17REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 820 09/11/2006
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 736 24/10/2006
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 259 06/05/2014
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 14 23/05/2016
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 12 23/05/2016
ART. 20REFERIRE LAHG 1284 27/12/2011
ART. 20REFERIRE LAHG 1284 27/12/2011 ART. 4
ART. 20REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 20REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ANEXA 2
ART. 20REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ANEXA 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006 ART. 2
ART. 20REFERIRE LAHG 1025 28/08/2003 ART. 9
ART. 20REFERIRE LAHG 1025 28/08/2003 ART. 16
ART. 20REFERIRE LAHG 1025 28/08/2003 ART. 13
ART. 20REFERIRE LAHG 1025 28/08/2003 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 20
ART. 21REFERIRE LALEGE 319 14/07/2006
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 22REFERIRE LALEGE 319 14/07/2006
ART. 22REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000
ART. 23REFERIRE LAHOTARARE 924 20/12/2017
ART. 23REFERIRE LAHG 1284 27/12/2011
ART. 23REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 24REFERIRE LALEGE 319 14/07/2006
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 și art. 2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Cristian Stănică și alții în Dosarul nr. 4.007/90/2014 al Curții de Apel Pitești – Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 476D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 7 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.007/90/2014, Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 și art. 2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Cristian Stănică și alții cu prilejul soluționării apelului formulat de Oltchim – S.A. împotriva Sentinței civile nr. 888 din 20 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea – Secția civilă în Dosarul nr. 4.007/90/2014.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 și art. 21 din Constituție prin faptul că restrâng posibilitatea ca, pe baza unor probe, să se poată constata de către instanța de judecată existența unor meserii la anumite societăți care se încadrează în condiții speciale de muncă și care nu au fost menționate în anexele la Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 și nici în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010. 6.Astfel, arată că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 au fost încadrați în grupa I de muncă, însă ulterior au fost încadrați în condiții deosebite de muncă. Se consideră discriminați în raport cu persoanele care au fost pensionate potrivit legislației anterioare și care au beneficiat de un regim mai favorabil. De asemenea, se consideră dezavantajați și față de persoanele care au obținut, pe cale judecătorească, recunoașterea condițiilor speciale.7.Autorii excepției susțin că, în mod nelegal și neconstituțional, legiuitorul nu a dispus verificarea tuturor locurilor de muncă încadrate până la data de 1 aprilie 2001 în grupa I de muncă și a lăsat la voia societăților să inițieze procedura doar pentru anumite activități, deși angajatorii nu aveau interesul să demareze astfel de proceduri.8.Totodată, autorii excepției arată că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 135 din Constituție, întrucât împiedică înființarea unei societăți unde activitatea să se desfășoare în condiții speciale și acei angajați să beneficieze de reducerea stagiului complet de cotizare, potrivit Legii nr. 263/2010.9.Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă arată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, fără a se pronunța și cu privire la temeinicia acesteia.10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.11.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, ale art. 1 și art. 2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, și ale art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:– Art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000:(2)Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.(3)Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.– Art. 1 din Legea nr. 226/2006:(1)Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.(2)Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.(3)În situația în care, potrivit legii, unitățile prevăzute în anexa nr. 2 își schimbă denumirea sau sediul ori se reorganizează, inclusiv prin preluarea în totalitate sau în parte a patrimoniului de către o altă societate, locurile de muncă în care până la data la care au intervenit aceste modificări s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa nr. 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă, dacă respectivele locuri de muncă se regăsesc la noua societate.(4)Controlul privind menținerea, conform avizului, a locurilor de muncă la noua societate se efectuează de către Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă.(5)Pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi nu se datorează diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată de angajator pentru condiții speciale de muncă și cea declarată de către acesta.– Art. 2 din Legea nr. 226/2006:(1)Perioadele de timp în care asigurații își desfășoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art. 1 sunt stagii de cotizare în condiții speciale.(2)Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.– Art. 30 din Legea nr. 263/2010:(1)În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:a)unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;b)activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; […]d)aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;e)activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3;f)activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.(2)Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.(3)Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(4)Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă.(5)Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiții de muncă.15.Curtea constată că, la data sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 226/2006 nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art. 196 lit. a) și m) din Legea nr. 263/2010. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea tuturor textelor de lege cu care a fost sesizată.16.Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 135 referitor la economie.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia sunt nemulțumiți, în esență, de modul în care legiuitorul a înțeles să stabilească criteriile de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, astfel că nu toate persoanele care au fost încadrate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 în grupa I de muncă s-au regăsit ulterior în condiții speciale de muncă.18.Or, Curtea constată că reglementarea referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale se află în strânsă legătură cu condițiile de acordare a dreptului la pensie. Referitor la această materie, instanța de contencios constituțional a statuat în mod constant în jurisprudența sa că prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a drepturilor de asigurări sociale, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor (în acest sens, spre exemplu, este Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). De asemenea, așa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, legiuitorul poate modifica aceste condiții și criterii, în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.19.Prin urmare, Curtea apreciază că reglementarea unor criterii de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale diferite de cele stabilite anterior pentru încadrarea în grupa I de muncă, astfel încât, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 24, „nu se poate pune un semn de egalitate între persoanele care anterior au lucrat în grupa I de muncă și cele care au fost încadrate ulterior în condiții speciale“, nu are valențe neconstituționale, ci se subscrie libertății de care dispune legiuitorul în reglementarea condițiilor de acordare a dreptului la muncă, în deplin acord cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție.20.În ceea ce privește pretinsa discriminare generată de soluțiile diferite pronunțate de diverse instanțe de judecată cu privire la încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, Curtea consideră că aceasta relevă o problemă de aplicare a legii, soluționată, de altfel, de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, instanța supremă a reținut că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportate la prevederile art. 2-6, art. 9, 13 și 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește condițiile speciale, acest tip de acțiuni nu sunt deschise atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr 263/2010, cu modificările și completările ulterioare“. Prin Decizia nr. 14 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 2 noiembrie 2016, cu prilejul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă instanța de judecată poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4-7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare, și nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, instanța supremă a reținut că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, instanța de judecată de drept comun nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4-7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare, nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale și unitatea nu este nominalizată în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.“21.În sfârșit, analizând critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 135 din Constituție, Curtea apreciază că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, textele de lege criticate nu împiedică înființarea pentru viitor a unor entități economice în care să se desfășoare activități care au fost încadrate, în trecut, în grupe superioare de muncă. Orice persoană își poate exercita accesul la o activitate economică și libera inițiativă „în condițiile legii“, așa cum dispune art. 45 din Constituție. Prin urmare, activitățile amintite vor putea fi desfășurate în condițiile în care sunt respectate reglementările în vigoare referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, așa cum este Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.22.În acest context, Curtea consideră necesară precizarea că atât încadrarea în grupe superioare de muncă, cât și încadrarea în condiții deosebite sau speciale de muncă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, au fost condiționate de îndeplinirea unor condiții cumulative care țineau de natura activității și de condițiile concrete de risc de la locul de muncă, în unitățile limitativ prevăzute de lege. Aliniindu-se cerințelor internaționale referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, legiuitorul a urmărit însă, în mod constant, normalizarea condițiilor de lucru ale salariaților în sensul înlăturării, pe cât posibil, a condițiilor dăunătoare pentru sănătatea și securitatea acestora. Astfel, a fost transpusă în dreptul național Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă prin adoptarea Legii nr. 319/2006, prin care s-au stabilit norme și garanții pentru sănătatea și securitatea angajatului și a fost limitată posibilitatea angajatorului de a crea și dezvolta noi locuri de muncă periculoase.23.În aceeași concepție legislativă se înscriu și actele normative succesive prin care s-a reglementat procedura reevaluării periodice a locurilor de muncă în condiții speciale, în temeiul art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010, așa cum sunt Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 29 decembrie 2011, și Hotărârea Guvernului nr. 924/2017 pentru stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, reevaluate potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 din 29 decembrie 2017. Reînnoirea avizelor de încadrare a fost permisă doar atunci când, pe baza măsurilor adoptate de angajator, nu a fost posibilă normalizarea condițiilor de muncă.24.În concluzie, Curtea constată o schimbare a politicii legislative referitoare la activitățile profesionale cu un potențial periculos, în sensul accentuării prevenției și contracarării efectelor nocive care se pot răsfrânge asupra angajaților, ceea ce plasează persoanele ale căror locuri de muncă au fost înființate după intrarea în vigoare a Legii nr. 319/2006 într-o situație diferită de persoanele încadrate anterior în grupe superioare de muncă.25.Nerespectarea cadrului legal referitor la condițiile de lucru ale salariaților reprezintă o eventuală problemă de aplicare a legii, a cărei soluționare nu revine însă competenței instanței de contencios constituțional.26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Stănică și alții în Dosarul nr. 4.007/90/2014 al Curții de Apel Pitești – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 și art. 2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x