DECIZIA nr. 616 din 24 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77 alin. (2), ale art. 82 alin. (4) și ale art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Tartousi Mustafa în Dosarul nr. 116/36/2019 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.896D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar un înscris prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, precum și judecarea cauzei în lipsă. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate fac parte dintr-un cadru normativ reglementat de legiuitor în virtutea competenței sale, cu privire la regimul străinilor, iar termenii folosiți în cadrul reglementării sunt norme clare și previzibile, al căror înțeles poate fi determinat cu ușurință de către destinatarii acestora. De asemenea, se mai arată că decizia Inspectoratului de Stat pentru Imigrări este supusă controlului unei instanțe judecătorești, fiind asigurate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 18 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 116/36/2019, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (2), ale art. 82 alin. (4) și ale art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Tartousi Mustafa într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva Deciziei din 14 februarie 2019, emisă de către Inspectoratul de Stat pentru Imigrări – Direcția migrație – Serviciul pentru Imigrări al județului Constanța, solicitând, în principal, anularea acesteia și obligarea la emiterea unei vize de ședere îndelungată pe teritoriul României. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (2) teza enunțiativă și ale art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 se susține, în esență, că emiterea actului administrativ ce privește revocarea dreptului de ședere pe termen lung încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate, dat fiind faptul că „măsura expulzării“ trebuie să fie dispusă de o instanță judecătorească, în cadrul unei proceduri contradictorii, în care cel vizat trebuie să se bucure de un set minimal de garanții procedurale. În același sens, se arată că măsura suprimării unui drept recunoscut de lege nu poate fi apanajul unui organ administrativ, iar faptul că decizia administrativă de revocare este supusă controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ nu acoperă neconstituționalitatea textului de lege criticat. … 7.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (2) lit. a) teza întâi din același act normativ, se susține că „amenințarea la adresa ordinii publice“ este descrisă generic, imprecis și impredictibil, fără raportare la vreun criteriu obiectiv și verificabil, iar modul în care a fost reglementat textul de lege criticat contrazice criteriile stabilite la pct. 4, 6, și 21 din preambulul Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003, precum și la art. 6 alin. (1) privind ordinea publică și securitatea publică și art. 12 alin. (1) referitor la protecția împotriva expulzării, criterii ce nu au fost transpuse în integralitatea lor în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002. În același sens, se mai susține că textul de lege criticat este neconstituțional întrucât, cu ignorarea actelor internaționale în materie, nu prevede interdicția legală de a se dispune expulzarea sau revocarea dreptului de ședere al străinului și returnarea străinului, față de state ori zone în care există război, război civil, război religios, rebeliuni armate, în care există opresiuni sau represiuni față de minorități religioase, etnice, sexuale sau în care libertatea de conștiință este reprimată. De asemenea, nu este reglementată modalitatea în care are loc îndepărtarea străinului, nu se prevede că acesta poate fi îndepărtat de pe teritoriul național doar în statul a cărui cetățenie o are sau al cărui apatrid era anterior dobândirii dreptului de ședere în România. Or, se susține că reglementarea criticată nu concordă cu valorile poporului român, care este tradițional unul tolerant, pentru care viața este o valoare supremă. … 8.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (2) lit. a) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, se arată că acest text de lege instituie o prezumție legală, în sensul că este considerată amenințare la adresa ordinii publice condamnarea străinului la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani, iar redactarea acestuia este imprecisă, întrucât nu distinge cu privire la natura infracțiunilor săvârșite cu intenție, pentru care s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea mai mare de 5 ani, cu ignorarea faptului că scopul executării pedepsei este reeducarea condamnatului și reinserția socială a acestuia. De asemenea, se mai susține că textul de lege criticat este neconstituțional întrucât are în vedere numai pedeapsa principală cu închisoarea mai mare de 5 ani, nu și raportul dintre celelalte pedepse aplicate prin hotărârea penală și decizia autorității administrative. … 9.Se mai susține că sintagma „pericol la adresa securității naționale“, cuprinsă în art. 77 alin. (2) lit. b) din ordonanța criticată este vagă și imprecisă, astfel încât nu poate fi controlată în mod efectiv de către instanța judecătorească chemată să cenzureze decizia autorității administrative. În acest sens, arată că actele internaționale invocate circumstanțiază amenințarea la adresa securității naționale ca fiind „serioasă“, „reală“, „actuală“ sau „suficient de gravă“. … 10.Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, se arată că acestea instituie o excepție de la interdicția returnării străinului care este părintele unui minor cetățean român și căruia îi acordă îngrijire și întreținere în mod efectiv, ce privește situația în care străinul este considerat o amenințare pentru ordinea publică sau securitatea națională. Astfel, se susține că textul de lege criticat este în contradicție cu actele internaționale invocate, precum și cu dispozițiile art. 263 din Codul civil și cu cele ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora orice măsură privitoare la copil trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al acestuia. De asemenea, se mai susține că textul de lege criticat nu instituie nicio interdicție pentru expulzarea sau returnarea străinului care face parte dintr-o familie, în accepțiunea largă a acesteia, stabilită legal pe teritoriul României, indiferent dacă din această „familie“ face parte sau nu face parte un minor cetățean român. … 11.În concluzie, se arată că România nu a transpus decât parțial actele normative internaționale invocate, iar în cazuri particulare legislația internă este chiar potrivnică acestora. … 12.Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate dau expresie competenței constituționale a legiuitorului de a reglementa regimul juridic al străinilor, iar competența autorității naționale de revocare a dreptului străinului de ședere în România corespunde limitărilor permise de lege, ce presupun și respectarea unor garanții ale drepturilor acestor persoane. În ceea ce privește condițiile în care se poate dispune revocarea dreptului de ședere pe termen lung, excepțiile instituite pentru străinii care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea națională ori care suferă de o boală ce amenință sănătatea publică și refuză să se supună măsurilor stabilite de către autoritățile medicale, respectiv condițiile în care se poate emite decizia de returnare, se apreciază că acestea intră în marja de apreciere a legiuitorului. Invocă cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 77 alin. (2), ale art. 82 alin. (4) și ale art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:– Art. 77 alin. (2): (2)Inspectoratul General pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de ședere pe termen lung atunci când se constată că:a)rezidentul permanent constituie o amenințare la adresa ordinii publice. Condiția se consideră îndeplinită dacă a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani; … b)rezidentul permanent prezintă pericol pentru securitatea națională. …  … – Art. 82 alin. (4): „(4) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul străinilor care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea națională ori care suferă de o boală care amenință sănătatea publică și refuză să se supună măsurilor stabilite de către autoritățile medicale.“ … – Art. 83: (1)Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General pentru Imigrări constată șederea ilegală pe teritoriul României a străinului și stabilește obligația acestuia de returnare, precum și termenul pentru plecarea voluntară.(2)Prin excepție de la alin. (1), în cazul străinului declarat indezirabil sau care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare, prin decizia de returnare se constată șederea ilegală pe teritoriul României și se stabilește obligația de returnare și îndepărtarea sub escortă.(3)Prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare:a)străinul care a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României; … b)străinul care a intrat în România în perioada de interdicție dispusă anterior; … c)străinul a cărui identitate nu a putut fi stabilită; … d)străinul pentru care s-a finalizat procedura de azil sau care a renunțat la aceasta și care nu a respectat obligația de a părăsi teritoriul României, stabilită potrivit legislației privind azilul; … e)străinul a cărui conduită determină suspiciunea rezonabilă că intenționează să se sustragă de la executarea voluntară a obligației de returnare. … (4)Decizia de returnare se întocmește în scris în două exemplare, fiecare în limba română și într-o limbă de circulație internațională, și conține motivele de fapt și de drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.(5)Inspectoratul General pentru Imigrări furnizează, la cererea străinului, o traducere scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare, inclusiv informații cu privire la căile de atac posibile, în limba pe care acesta o înțelege sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțelege.(6)Prevederile alin. (5) nu sunt aplicabile străinilor care au trecut ilegal frontiera de stat a României sau a altui stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European ori a Confederației Elvețiene. În acest caz, odată cu decizia de returnare se comunică și o fișă, redactată în 5 limbi dintre cele mai des utilizate sau înțelese de către străinii aflați pe teritoriul României, conținând informații care să explice principalele elemente din formularul standard al deciziei de returnare. …  … 17.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 18 alin. (1) privind protecția generală a cetățenilor străini și apatrizi, art. 19 alin. (4) referitoare la expulzare sau extrădare, art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritate psihică, art. 23 alin. (1) referitor la libertatea individuală și siguranța persoanei, art. 26 alin. (1) privind respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private, art. 29 – Libertatea conștiinței, art. 48 alin. (1) referitor la familie, art. 49 alin. (1) privind protecția copiilor și a tinerilor și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 18.De asemenea, autorul excepției a mai invocat încălcarea unor texte din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 2 pct. 1 privind dreptul la viață, art. 3 – Interzicerea torturii, art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 9 – Libertatea de gândire, de conștiință și de religie, art. 18 – Limitarea folosirii restrângerii drepturilor), din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție (art. 2 pct. 3 referitor la interzicerea expulzării propriilor cetățeni), din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție (art. 1 – Garanții procedurale în cazul expulzărilor de străini, art. 2 – Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, art. 4 – Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, art. 5 – Egalitatea între soți), din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție (art. 1 – Interzicerea generală a discriminării), texte din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [art. 4 – Interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, art. 6 – Dreptul la libertate și la siguranță, art. 10 alin. (1) privind libertatea de gândire, de conștiință și de religie, art. 19 alin. (2) referitor la protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare, art. 24 alin. (1) referitor la drepturile copilului, art. 33 alin. (1) privind viața de familie și viața profesională, art. 52 alin. (1) referitor la întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor, art. 53 – Nivelul de protecție și art. 54 – Interzicerea abuzului de drept], din Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și politice (art. 5 pct. 2 privind interzicerea derogărilor de la drepturile fundamentale ale omului, art. 13 referitoare la condițiile expulzării unui străin aflat pe teritoriul unui stat, art. 24 pct. 1 privind dreptul la ocrotire acordat minorilor), din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului (art. 3 pct. 1 referitor la interesul superior al copilului, art. 5 privind rolul părinților în dezvoltarea adecvată a copilului, art. 9 privind separarea de părinți, art. 10 pct. 1 privind ieșirea sau părăsirea țării în scopul reunificării familiei și pct. 2 referitor la dreptul copilului de a întreține relații personale și contacte directe, în mod regulat, cu ambii săi părinți, dacă aceștia își au reședința în state diferite, art. 18 pct. 1 privind responsabilitatea comună a părinților pentru creșterea și dezvoltarea copilului, art. 30 referitor la copiii aparținând minorităților sau altor populații indigene, art. 37 privind dreptul la protecție împotriva torturii, tratamentelor degradante și lipsirii de libertate, art. 38 pct. 1 și 4 referitoare la protecția copiilor afectați de conflicte armate), texte din Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984 (art. 3 referitor la extrădare și art. 16 pct. 2 privind tratamentele cu cruzime, inumane sau degradante), din Tratatul din 25 martie 1957 instituind Comunitatea Europeană (art. 5 din tratat și art. 5 din Protocolul nr. 2 la Tratat, „referitoare la aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității“), din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (pct. 13, 14 și 17 din Preambul, referitoare la interesul superior al copilului, respectul pentru viața de familie și, respectiv, reunirea membrilor de familie și art. 6 din Regulament, privind garanțiile acordate minorilor), din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), (pct. 27 referitor la faptul că o derogare de la principiul fundamental al libertății de circulație a persoanelor trebuie interpretată în mod strict, pct. 36 referitor la faptul că acest regulament trebuie să fie pus în aplicare în conformitate cu obligațiile statelor membre în ceea ce privește protecția internațională și principiul nereturnării și art. 4 referitor la drepturi fundamentale), precum și texte din Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung [pct. 4 referitor la integrarea resortisanților țărilor terțe care s-au stabilit pentru o perioadă lungă în statele membre, pct. 6 privind dobândirea statutului de rezident pe termen lung, pct. 16 privind protecția împotriva expulzării a rezidenților pe termen lung, pct. 21 referitor la dreptul de ședere, cuprinse în Preambul, art. 6 alin. (1) privind ordinea publică și securitatea publică și art. 12 alin. (1) referitor la protecția împotriva expulzării]. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 2 lit. i^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, străinul posesor al unui drept de ședere pe termen lung poate rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă nedeterminată, în condițiile legii. Dispozițiile art. 77 alin. (2) din ordonanța de urgență criticată prevăd revocarea dreptului de ședere pe termen lung, prin decizie motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, atunci când se constată că rezidentul permanent constituie o amenințare la adresa ordinii publice sau un pericol pentru securitatea națională, respectiv, dacă a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani. … 20.Împotriva străinului pentru care s-a constatat șederea ilegală, în condițiile în care acesta nu mai îndeplinește condițiile legale de intrare și/sau de ședere, Inspectoratul General pentru Imigrări emite decizia de returnare (art. 81 din ordonanța de urgență criticată).  … 21.Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care se constată șederea ilegală pe teritoriul României a străinului și se stabilesc obligația de returnare a acestuia, precum și termenul pentru plecarea voluntară. Obligația de returnare stabilită în decizie se execută voluntar, cu excepția situațiilor în care străinul prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară, caz în care prin decizia de returnare se stabilește îndepărtarea sub escortă (art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002). Decizia de returnare se poate contesta la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis-o (art. 85 din ordonanța de urgență criticată). … 22.Potrivit art. 82 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, în cazul străinilor care constituie un pericol pentru ordinea publică sau securitatea națională, măsura interzicerii returnării nu este aplicabilă, chiar dacă străinul se regăsește într-una din ipotezele reglementate de art. 82 alin. (1) și (2), respectiv: străinul este minor, iar unul dintre părinții acestuia are drept de ședere în România; străinul este părinte al unui minor care are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau dacă există obligația plății pensiei de întreținere, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate; străinul este căsătorit cu un cetățean român sau cu un străin care are drept de ședere pe termen lung pe teritoriul României; străinul a depășit vârsta de 65 de ani. … 23.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la art. 77 alin. (2) teza introductivă și la art. 83 se susține, în esență, că „măsura expulzării“ dispusă de Inspectoratul General pentru Imigrări este neconstituțională, dat fiind faptul că intră în competența unui organ administrativ, iar nu a instanței judecătorești, în cadrul unei proceduri contradictorii. Or, analizând dispozițiile legale incidente, Curtea reține că măsura revocării dreptului de ședere, urmată de returnare, reglementată de textele de lege criticate, este dispusă de un organ administrativ, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legale de ședere pe teritoriul României, și nu se confundă cu expulzarea, definită în mod expres la art. 2 lit. v^1) din actul normativ criticat ca fiind punerea în executare a pedepselor accesorii, respectiv complementare de interzicere a exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, aplicate potrivit prevederilor art. 65 alin. (2) sau ale art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Dimpotrivă, ipoteza normativă a textului de lege criticat are în vedere o măsură administrativă, dispusă ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legale de ședere pe teritoriul României. În acest sens, referitor la dispozițiile generale privind șederea străinilor, art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 stabilește regula generală potrivit căreia străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere, regulă ce exprimă condiția legalității șederii străinilor în țara noastră. Așadar, consecința concretă a încălcării regulii generale stabilite la art. 11 alin. (1) este reprezentată de decizia de returnare, fiind firesc ca străinul ce nu mai îndeplinește condițiile legale de ședere să fie obligat să părăsească teritoriul României. … 24.Mai mult, Curtea reține că deciziile sau măsurile dispuse de Oficiul Român pentru Imigrări pot fi contestate în justiție, în privința legalității și temeiniciei deciziei de returnare, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, care se va pronunța asupra plângerii, în cadrul unui proces care prezintă toate garanțiile specifice procesului echitabil, părțile beneficiind de toate drepturile procesuale și apărările pe care le consideră necesare. … 25.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată în legătură cu prevederile art. 77 alin. (2) lit. a) și art. 77 alin. (2) lit. b), raportat la lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a acestora, Curtea reține că norma criticată reglementează în mod limitativ cazurile în care Inspectoratul General pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de ședere pe termen lung, respectiv atunci când străinul constituie o amenințare la adresa ordinii publice ori un pericol pentru securitatea națională, respectiv dacă a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani. … 26.În privința exigențelor de calitate a legii, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenței dreptului, legea trebuie să îndeplinească cerințele de accesibilitate (reglementarea să aibă caracter de normă primară), claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă și inteligibilă, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie), precizie și previzibilitate (norma trebuie să fie redactată clar și precis, astfel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduita și să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat) (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 11 martie 2020, paragraful 43). … 27.Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reține că dispozițiile art. 77 alin. (2) lit. a) și ale art. 77 alin. (2) lit. b) din ordonanța de urgență criticată sunt redactate într-o manieră lipsită de echivoc, ce permite destinatarilor acestora să le înțeleagă pe deplin semnificația, astfel încât să fie în măsură să se conformeze regulilor impuse de acestea. Orice normă juridică are un anumit grad de generalitate și abstractizare, dată fiind adresabilitatea sa generală, astfel încât nu poate include toate ipotezele ce se pot întâlni în cadrul comportamentului social. În același sens, referitor la respectarea criteriului calității legii în cadrul procesului de legiferare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Reckvényi împotriva Ungariei, paragraful 34). În concluzie, din perspectiva aspectelor de calitate a legii, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt conforme prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) relative la principiul supremației Constituției și a obligativității respectării legilor, sub aspectul accesibilității, clarității, preciziei și previzibilității normei. … 28.Autorul excepției de neconstituționalitate mai susține, pe de altă parte, că art. 77 alin. (2) lit. a) nu prevede interdicția legală de a se dispune returnarea străinului, în state sau zone în care există război, opresiuni sau represiuni față de minorități religioase, etnice, sexuale sau în care libertatea de conștiință este reprimată, și nici modalitatea în care are loc îndepărtarea străinului. … 29.În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că o modificare a prevederilor de lege criticate, în sensul introducerii anumitor precizări, excedează competenței Curții Constituționale, care nu poate cenzura modul de interpretare și aplicare a legii de către Oficiul Român pentru Imigrări. Totodată, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate, acest text de lege fiind o consecință a dispozițiilor constituționale care consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, și Decizia nr. 240 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 30 iunie 2014, paragraful 22). … 30.Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 se susține, în esență, că excepția instituită de la interdicția returnării străinului considerat o amenințare pentru ordinea publică sau securitatea națională, care este părintele unui minor cetățean român și căruia îi acordă îngrijire și întreținere în mod efectiv, este în contradicție cu actele internaționale invocate, precum și cu dispozițiile art. 263 din Codul civil și cu cele ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. … 31.Curtea reține că principiul interesului superior al copilului este recunoscut în cuprinsul Codului civil și al Legii nr. 272/2004 ca o condiție sine qua non a oricăror demersuri și decizii care privesc copiii, precum și a reglementărilor legale ori actelor juridice cu incidență în domeniul protecției drepturilor copilului. Ca atare, prevalența acestui principiu se referă la raporturi juridice care privesc direct sau indirect copiii, iar nu la situații sau raporturi juridice care se răsfrâng în mod exclusiv asupra părinților acestora. În acest sens, art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 dispune în mod expres că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de către instanțele judecătorești. Așadar, impunerea respectării obligațiilor legale de către străinii care au dobândit dreptul de ședere pe termen lung pe teritoriul României, precum și consecințele ce decurg din actele sau faptele ce pun în pericol ordinea publică sau securitatea națională, în cazul în care străinul este părintele unui copil căruia îi acordă îngrijire, nu pot avea în sine și în mod automat semnificația încălcării principiului interesului superior al copilului aflat în îngrijire. Mai mult, acest principiu este incident inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, inclusiv din punctul de vedere al posibilităților acestora de a-i asigura o dezvoltare fizică, intelectuală și morală, condiție care nu poate fi considerată în mod obiectiv îndeplinită în cazul în care părintele constituie o amenințare la adresa ordinii publice, securității naționale ori dacă a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani. … 32.Totodată, susținerea potrivit căreia art. 82 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 nu instituie nicio interdicție pentru expulzarea sau returnarea străinului care face parte dintr-o familie ce include și un minor, cetățean român, nu poate fi reținută, dat fiind faptul că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci se referă la oportunitatea reglementării. În sensul jurisprudenței Curții, actul de reglementare primară (legea, ordonanța simplă și ordonanța de urgență a Guvernului), ca act juridic de putere, este expresia exclusivă a voinței legiuitorului, care decide să legifereze în funcție de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relații sociale și de specificul acestuia (a se vedea Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragraful 84). … 33.În ceea ce privește susținerile privind lipsa de transpunere integrală a actelor normative invocate, inclusiv a criteriilor stabilite în Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 16 din 23 ianuarie 2004, Curtea reține că nu are competența de a verifica dacă toate dispozițiile dintr-o directivă au fost sau nu transpuse, aceasta fiind o chestiune care ține de legiferare și nu de controlul de constituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 390 din 13 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 25 iulie 2022, paragraful 73). … 34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tartousi Mustafa, în Dosarul nr. 116/36/2019 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 77 alin. (2), ale art. 82 alin. (4) și ale art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește