DECIZIA nr. 616 din 21 noiembrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gino-Mario Iorgulescu în Dosarul nr. 4.406/3/2020* al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 631D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că în cauză sunt criticate dispozițiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală și pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate având ca obiect normele procesual penale menționate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 15 mai 2020, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 25 mai 2020, pronunțate în Dosarul nr. 4.406/3/2020*, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gino-Mario Iorgulescu cu ocazia soluționării de către judecătorul de drepturi și libertăți a propunerii formulate de parchet privind luarea măsurii arestării preventive în lipsă a autorului excepției, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „în cursul judecății“, cuprinsă în art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, este neconstituțională, întrucât exclude schimbarea încadrării juridice, la cerere sau din oficiu, în procedurile care sunt premergătoare judecății, precum procedurile privitoare la măsurile preventive, procedurile privitoare la măsurile asigurătorii. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională în paragraful 41 din Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019. Susține că imposibilitatea judecătorului de a schimba încadrarea juridică într-o procedură de luare a măsurii arestului preventiv și lăsarea încadrării faptei la discreția procurorului riscă să producă arbitrarul. Subliniază că nu este greu de imaginat stabilirea de către procuror în mod forțat a unei încadrări juridice mai grave decât cea care rezultă din starea de fapt expusă doar pentru a obține mai ușor măsuri preventive sau măsuri asigurătorii.  … 6.Tribunalul București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține, în acest sens, că analiza judecătorului învestit cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă în cursul urmăririi penale este limitată de legiuitor la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive, respectiv dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre situațiile prevăzute la lit. a)-d) ale alin. (1) al art. 223 din Codul de procedură penală, respectiv dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o serie de infracțiuni grave (apreciate astfel de legiuitor atât din perspectiva pedepsei prevăzute de lege, dar și prin raportare la anumite infracțiuni în mod expres prevăzute), iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, potrivit alin. (2) al aceluiași articol. De asemenea, reține că în cadrul acestei proceduri judecătorul analizează și celelalte condiții de dispunere a acestei măsuri preventive, care vizează scopul și condițiile generale de aplicare a măsurilor preventive, astfel cum sunt prevăzute în alin. (1)-(3) ale art. 202 din Codul de procedură penală. Subliniază că, în cadrul acestei proceduri, judecătorul de drepturi și libertăți nu se pronunță asupra temeiniciei acuzației aduse inculpatului, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de judecată, cu ocazia judecării pe fond a cauzei, analiza judecătorului de drepturi și libertăți fiind circumscrisă, printre altele, analizării probelor administrate în cursul urmăririi penale din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a unei/unor infracțiuni. Reține că instanța de control constituțional a fost anterior sesizată cu excepții de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, în care s-a invocat, printre altele, că dispozițiile legale criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât acestea nu permit judecătorului de cameră preliminară să se pronunțe cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei. În acest sens, reține considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 253 din 25 aprilie 2017, paragraful 28, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, acesta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Totodată, citând paragraful 30 din decizia menționată anterior, reține că încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia, însă datele care ar putea conduce la concluzia că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată pot să apară doar în cursul cercetării judecătorești ca urmare a readministrării probelor din urmărirea penală ori a administrării de probe noi. Apreciază că principiile reținute de Curtea Constituțională în decizia mai sus menționată își găsesc aplicabilitatea și în procedura care are loc în fața judecătorului de drepturi și libertăți, care nu este chemat să statueze asupra temeiniciei acuzației în materie penală, ci să analizeze, astfel cum s-a reținut anterior, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 25 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.406/3/2020* al Tribunalului București – Secția I penală, dispozițiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin notele scrise, autorul excepției de neconstituționalitate formulează critici de neconstituționalitate cu referire la sintagma „în cursul judecății“, din cuprinsul art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea reține ca obiect al excepției de constituționalitate dispozițiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „în cursul judecății“, din cuprinsul acestora, în forma în vigoare la data sesizării Curții, astfel cum au fost modificate de art. 102 pct. 245 din titlul III al Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, având următorul cuprins: „(1) Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.“ … 11.Autorul excepției invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul al apărare și ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, cât și prevederile art. 5 paragrafele 2 și 4 privind dreptul la libertate și siguranță și ale art. 6 paragraful 3 lit. a) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și ale art. 6 paragraful 4 referitor la dreptul la informare cu privire la acuzare, din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale.  … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în raport cu criticile formulate în prezenta cauză, relevantă este Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, în care, la paragrafele 11-15, instanța de control constituțional a statuat că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“, iar cât privește modalitatea concretă de realizare a justiției, Curtea a constatat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, aceasta este circumscrisă legii care stabilește atât competența instanțelor judecătorești, cât și procedura de judecată. Așa fiind, plenitudinea de jurisdicție a autorităților chemate să înfăptuiască justiția este structurată, și nu limitată în funcție de anumite proceduri, termene și condiții a căror respectare este indisolubil legată de actul de justiție. Cu alte cuvinte, ceea ce prevalează, din perspectiva raportării la menirea instanțelor judecătorești, este ca aspectele conflictuale deduse judecății să fie dezlegate de o instanță judecătorească. Singurele limitări ale plenitudinii de jurisdicție a instanțelor judecătorești sunt reprezentate de competența acordată Curții Constituționale conform art. 146 din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 302 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2012) și de domeniile excluse controlului judecătoresc conform art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală. … 13.În continuare, Curtea reține că, sub acest aspect, în cadrul procesului penal, judecătorul de cameră preliminară, judecătorul de drepturi și libertăți și instanțele de fond stabilite de lege au deplină legitimitate, potrivit competenței atribuite de lege, să se pronunțe asupra dezlegării tuturor pricinilor date în competența lor, respectând, deci, exigența mai sus enunțată. Împrejurarea că în anumite proceduri, cum ar fi procedura de cameră preliminară, apel, căi extraordinare de atac, legiuitorul a instituit anumite limite [cum ar fi obiectul procedurii în camera preliminară prevăzut de art. 342 din Codul de procedură penală, efectul devolutiv sau extensiv al apelului în cadrul limitelor prevăzute de art. 417 alin. (1), art. 418 și art. 419 din Codul de procedură penală și cu respectarea principiului non reformatio in pejus, exercitarea contestației în anulare numai în situațiile prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală, a recursului în casație în situațiile prevăzute de art. 434 alin. (2) din Codul de procedură penală etc.] nu înseamnă că este afectată plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, deoarece, așa cum s-a arătat, aceasta se circumscrie numai legii, în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2), cu condiția ca, prin reglementarea la nivel legal a principiilor constituționale referitoare la procedura de judecată, legiuitorul să asigure atât dreptul părților de a avea un parcurs procedural previzibil și dreptul acestora de a-și adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanții indispensabile ale dreptului la un proces echitabil, cât și crearea premiselor constituționale în vederea realizării de către instanțele judecătorești a unei justiții unice, egale și imparțiale. … 14.Prin urmare, Curtea constată că, din această perspectivă, plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești poate fi structurată prin instituirea unor termene, condiții legale ori competențe limitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011). … 15.Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 3 din Codul de procedură penală reglementează principiul separației funcțiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor alin. (1) al art. 3 fiind enumerate: funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și funcția de judecată. Funcția de urmărire penală este exercitată de procuror și de către organele de cercetare penală, prin strângerea probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de către judecătorul de drepturi și libertăți. Funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată și a probelor pe care acesta se bazează, precum și legalitatea soluțiilor de netrimitere în judecată. Funcția de judecată se exercită de către complete de judecată constituite în condițiile legii. În aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut la alin. (3) teza întâi al aceluiași art. 3 că exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare. Prin art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, legiuitorul a reglementat o excepție de la această regulă, conform căreia funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, este compatibilă cu funcția de judecată. Conform soluției juridice prevăzute prin textul criticat, judecătorul de cameră preliminară, ulterior verificării legalității soluțiilor de trimitere sau netrimitere în judecată, poate să participe la judecarea fondului cauzei. În schimb, potrivit art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac. … 16.Așa fiind, Curtea constată că, în categoria organelor judiciare, care sunt subiecții procesuali oficiali, în noua lege procesual penală a fost introdus, ca element de noutate, judecătorul de drepturi și libertăți, cu competențe specifice. Astfel, potrivit normelor procesual penale în vigoare, judecătorul de drepturi și libertăți exercită funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală (art. 30 din Codul de procedură penală). Judecătorul de drepturi și libertăți este o funcție judiciară nou-creată și care preia, în general, atribuțiile pe care instanța de judecată le exercita în faza de urmărire penală. El îndeplinește cerințele de imparțialitate și independență specifice puterii judecătorești – din care face parte – și, din această perspectivă, reprezintă un garant atât al respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, atunci când buna desfășurare a procesului penal reclamă aducerea unor limitări sau restrângeri acestor drepturi, cât și al respectării unor drepturi procesuale. … 17.În cauză, autorul excepției de neconstituționalitate susține că sintagma „în cursul judecății“, cuprinsă în art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, este neconstituțională, întrucât exclude schimbarea încadrării juridice, la cerere sau din oficiu, în procedurile care sunt premergătoare judecății, precum procedurile privitoare la măsurile preventive, procedurile privitoare la măsurile asigurătorii, cu privire la care dispune judecătorul de drepturi și libertăți. … 18.În aceste condiții, Curtea reține că încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia. De pildă, se poate schimba încadrarea juridică dintr-o infracțiune în altă infracțiune, însă cu reținerea aceleiași laturi obiective, dar cu urmări sau cu împrejurări diferite. Așadar, schimbând încadrarea juridică a faptei, instanța constată ca săvârșită aceeași faptă prevăzută în actul de sesizare, însă cu reținerea sau înlăturarea unor împrejurări de care nu se face vorbire în rechizitoriu. Or, Curtea constată că datele care ar putea conduce la concluzia că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată pot să apară doar în cursul cercetării judecătorești ca urmare a readministrării probelor din urmărirea penală ori a administrării de probe noi. Totodată, Curtea constată că schimbarea încadrării juridice a faptei poate avea loc în anumite condiții, a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului de apărare al părților, cât și a soluționării corecte a cauzei. Procedura pe care instanța de judecată trebuie să o aplice în ipoteza schimbării încadrării juridice a faptei este reglementată de art. 386 din Codul de procedură penală, potrivit căruia instanța de fond este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea, iar, dacă noua încadrare juridică vizează o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța de judecată este obligată să cheme persoana vătămată și să o întrebe dacă înțelege să facă plângere prealabilă. În situația în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanța continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal. Așadar, Curtea constată că schimbarea încadrării juridice a faptei implică verificarea temeiniciei acuzației, fiind o instituție juridică ce poate fi valorificată doar în faza judecății în primă instanță. Or, judecătorul de drepturi și libertăți nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, acesta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. … 19.Având în vedere cele reținute anterior, Curtea constată că schimbarea încadrării juridice a faptei, așadar stabilirea textului de lege care prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă și caracterizarea ei ca infracțiune, excedează competenței judecătorului de drepturi și libertăți, astfel cum este aceasta circumscrisă în art. 53 din Codul de procedură penală, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate, în condițiile în care, astfel cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, precitată, legiuitorul poate institui anumite limite de competență, prin aceasta nefiind afectată plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, deoarece aceasta se circumscrie, în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, numai legii. De altfel, astfel cum s-a arătat anterior, Curtea reține că există norme procesual penale în temeiul cărora instituția procesual penală menționată să poată fi valorificată în celelalte faze ale procesului penal, cu respectarea drepturilor fundamentale invocate. … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gino-Mario Iorgulescu în Dosarul nr. 4.406/3/2020* al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „în cursul judecății“, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește