DECIZIA nr. 615 din 5 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (…) privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare“ cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Victor Vicențiu Enache în Dosarul nr. 40.101/3/2017/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.718D/2019. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin doamna avocat Corina Popescu din Baroul București, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că motivarea excepției este fundamentată exclusiv pe considerente ale deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în cauze care au legătură cu prezenta excepție de neconstituționalitate. Astfel, susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1), ale art. 21 și ale art. 124 alin. (2) din Constituție, prin faptul că este exclusă calea de atac a recursului în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. … 4.Se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, căile extraordinare de atac reprezintă un aspect al accesului liber la justiție, iar un tratament diferențiat nu poate fi expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în raport cu principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. De asemenea, se arată că stabilirea hotărârilor judecătorești susceptibile de recurs trebuie să țină seama de natura juridică a acestui remediu procesual, invocându-se cele statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la faptul că dificultatea unei probleme de drept nu poate fi evaluată în funcție de valoarea litigiului, ci de natura sa, și, respectiv, în Decizia nr. 136 din 3 martie 2021, privind răspunderea obiectivă a statului de a garanta buna funcționare a serviciului public al justiției. În acest context se arată că diferențierea dintre reclamanții din acțiunile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, pe de o parte, și reclamanții din orice alte acțiuni bazate pe răspunderea civilă delictuală, pe de altă parte, este nejustificată și artificială. … 5.Se mai invocă cele statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 136 din 3 martie 2021, precitată, referitoare la faptul că, atunci când acuzația în materie penală adusă nu a fost aptă să răstoarne prezumția de nevinovăție, acțiunea inițială a statului nu poate fi calificată decât ca o faptă nejustificată și, în consecință, ilicită, care angajează răspunderea sa delictuală, în temeiul art. 1.349 din Codul civil. Astfel, se arată că răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare este o problemă de drept mult mai dificilă decât orice altă formă de răspundere civilă delictuală, iar soluționarea acesteia nu se poate face exclusiv prin intermediul unor căi devolutive de atac. Se mai invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut că recursul este o cale de atac extraordinară, iar nu excepțională, arătându-se că excluderea de la această cale de atac a litigiilor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare nu are nicio rațiune obiectivă. Invocă cele statuate de Curte în Decizia nr. 136 din 3 martie 2021, precitată, potrivit cărora statul este obligat să garanteze dreptul la despăgubiri ca urmare a unei privări de libertate dispuse în cursul procesului penal, indiferent de temeiul generator al răspunderii sale, respectiv caracterul nedrept sau nelegal al măsurii privative de libertate. Or, se arată că nu există nicio justificare a împrejurării ca o persoană care solicită repararea prejudiciului cauzat printr-o eroare judiciară să se afle într-o situație mai puțin bună decât o altă persoană care solicită repararea prejudiciului cauzat printr-o altă faptă ilicită. În același sens, mai arată că unele instanțe judecătorești, în lipsa unei căi de atac împotriva hotărârilor pe care le pronunță, absolutizează anumite prezumții, inclusiv aceea a lipsei de vinovăție a statului, astfel încât este necesară existența căii de atac a recursului. … 6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că situațiile invocate sunt diferite, iar criteriul avut în vedere de legiuitor în exceptarea de la calea de atac a recursului a acestor tipuri de cauze este cel al materiei. Totodată, apreciază că legiuitorul a avut în vedere necesitatea derulării cu celeritate a acestei proceduri specifice, în scopul asigurării unei satisfacții pecuniare și morale pentru victima erorii judiciare. Se apreciază că nu este încălcat principiul constituțional al accesului liber la justiție, câtă vreme hotărârea tribunalului este supusă controlului judecătoresc al instanței de apel, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 18 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 40.101/3/2017/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (…) privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare“ cuprinse în Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției împotriva Deciziei civile nr. 453A din 20 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile legale sunt neconstituționale, întrucât încalcă principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție, care presupune ca unor situații egale să li se aplice același tratament juridic. În acest sens, se arată că, raportat la faptul că obiectul cererilor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare are întotdeauna caracter pecuniar, unicul rezultat fiind obligarea statului la achitarea unei sume de bani ce reprezintă prejudiciul cauzat prin erori judiciare, în mod evident dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 creează o situație discriminatorie prin prisma faptului că alte cereri evaluabile în bani beneficiază de calea de atac a recursului. … 9.Se mai susține că nu există niciun criteriu obiectiv și rezonabil pentru justificarea excluderii oricărei căi de atac și instituirii unui tratament juridic discriminatoriu pentru justițiabili exclusiv pentru faptul că cererile privind erorile judiciare nu au fost calificate ca fiind cereri evaluabile în bani, de vreme ce scopul asigurării dublului grad de jurisdicție vizează obținerea unor soluții temeinice și legale garantate prin controlul exercitat de instanțele superioare în grad, inclusiv prin prisma motivelor de casare prevăzute expres de art. 488 din Codul de procedură civilă. … 10.Se mai susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul accesului liber la justiție consacrat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, prin imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului. Se arată că, deși accesul liber la justiție nu este absolut și poate fi supus unor restricții legitime, totuși aceste ingerințe trebuie să fie proporționale cu scopul urmărit și să se justifice rezonabil în raport cu resursele și nevoile de care dispune comunitatea. Or, în condițiile în care nu există absolut niciun motiv obiectiv care să justifice limitarea dreptului la calea de atac a recursului împotriva hotărârilor în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 538 și 539 din Codul de procedură penală, care este, de asemenea, exclusiv o cerere evaluabilă în bani, există o încălcare flagrantă a dreptului de acces la justiție. Se mai susține că este necesar a se avea în vedere rațiunea care stă la baza exercitării căii extraordinare de atac a recursului, invocându-se în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017. … 11.S-a arătat că este importantă existența căii de atac a recursului pentru motivele de nelegalitate prevăzute de lege, întrucât realitatea juridică a relevat faptul că se pot produce erori în ipoteza judecării cauzei de către o singură instanță. Mai mult decât atât, din caracterul nedevolutiv al recursului, care presupune că nu are loc o rejudecare a fondului, și din motivele de casare enumerate în art. 488 din Codul procedură civilă, reiese faptul că este o cale de atac limitată sub aspectul admisibilității, prin intermediul căreia se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii. … 12.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că înfrângerea principiului egalității este motivată prin argumente ce țin de interpretarea legii, dat fiind faptul că se susține că și cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare au caracter pecuniar, astfel că dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate creează o situație discriminatorie în raport cu alte cereri evaluabile în bani care beneficiază de calea de atac a recursului, în absența unui criteriu obiectiv și rezonabil pentru instituirea unui tratament juridic diferit. Or, se apreciază că, deși majoritatea covârșitoare a categoriei de litigii menționate în cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 pot fi considerate evaluabile în bani, totuși gruparea lor de către legiuitor a fost diferită, existând cauze sustrase căii de atac a recursului, pe criteriul materiei (cum este și situația cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare), și cauze sustrase căii de atac a recursului, pe criteriul valoric. Corespunzător celor două categorii, rațiunile legiuitorului au fost diferite, în cazul criteriului materiei avânduse în vedere seturi de relații sociale supuse unei reglementări speciale și precise, care se judecă cu celeritate, în timp ce în cazul criteriului valoric s-a avut în vedere un grad scăzut de complexitate a cauzelor dedus din miza redusă a valorii economice aflate în joc. Se mai apreciază că, deși litigiile enumerate în cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 ca fiind sustrase căii de atac a recursului pot fi calificate ca evaluabile în bani, nu aceleași rațiuni s-au avut în vedere la supunerea lor unui regim juridic derogator. Cât privește asigurarea dreptului de acces la instanță, se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (…) privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“ … 17.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și în art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparțial și egalitar al justiției. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (…) privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a mai fost supusă controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 16 și 21 din Constituție și cu o motivare similară celei formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 201 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017, paragrafele 17-22, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) teza a cincea din Legea nr. 2/2013. … 19.Curtea a reținut, invocând jurisprudența sa în materie (Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, paragraful 14), că în noua lege procesual civilă legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de către partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac care are un caracter devolutiv, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă). Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 – Accesul liber la justiție din Constituție, prin Decizia nr. 517 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, paragraful 13, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza referitoare la cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare din Legea nr. 2/2013, Curtea, așa cum a statuat în jurisprudența sa, a stabilit că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, Curtea a stabilit că nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic. … 20.În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi din Legea fundamentală – referitor la susținerile privind o situație discriminatorie între justițiabili, sub aspectul existenței dublului grad de jurisdicție -, Curtea a reținut că, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, exercitându-se doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. De asemenea, recursul este o cale de atac nedevolutivă, nefiind permisă rejudecarea fondului, pe calea recursului realizându-se exclusiv o analiză a legalității hotărârii atacate, iar nu și a temeiniciei acesteia. În acest context, legiuitorul a prevăzut ca anumite hotărâri, pronunțate în anumite materii, cum sunt cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, să fie atacate numai cu apel, singura cale de atac devolutivă, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă. Având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că nu se poate susține că dispozițiile care reglementează numai posibilitatea formulării apelului în cazul cererilor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare ar contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“. … 21.De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, sub aspectul existenței dublului grad de jurisdicție, materia cauzelor nu poate constitui un criteriu discriminatoriu, dacă opțiunea legiuitorului este justificată în mod obiectiv și rezonabil. Totodată, în același sens, Curtea a mai reținut că împrejurarea că în anumite materii, expres stabilite de lege, nu este reglementat și al treilea grad de jurisdicție, respectiv recursul, drept cale extraordinară de atac nu poate echivala cu lipsa accesului la justiție, garantat de art. 21 din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 73 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 26 iunie 2020, paragraful 20, și, respectiv, Decizia nr. 72 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, paragraful 34). … 22.Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Victor Vicențiu Enache în Dosarul nr. 40.101/3/2017/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și constată că sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (…) privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește