DECIZIA nr. 615 din 10 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Bogdana Ligia Secan în Dosarul nr. 289/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.816D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât critica nu este motivată, și, în subsidiar, ca neîntemeiată, arătând că norma criticată respectă cerințele de calitate ale legii, în condițiile în care legiuitorul nu poate să prevadă toate ipotezele de incidență a textului legal, astfel că modul în care acesta este aplicat intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 230 din 25 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 289/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de Bogdana Ligia Secan, recurenta-pârâtă într-o cauză având ca obiect recursul împotriva Hotărârii nr. 26J din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători, prin care a fost admisă acțiunea disciplinară și, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată autoarei excepției de neconstituționalitate, judecător la Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sancțiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură“, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea argumentează faptul că art. 1 alin. (5) din Constituție instituie principiul general al legalității ca obligație generală, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorității legiuitoare care trebuie să se asigure că activitatea de legiferare se realizează în limitele și în concordanță cu Legea fundamentală. Orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerințe calitative, printre care previzibilitatea. Or, art. 100 din Legea nr. 303/2004 conține o reglementare imprecisă și imprevizibilă și, prin urmare, inadecvată în raport cu exigențele impuse de art. 1 alin. (5), art. 11 și art. 20 din Constituție, precum și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu legiferează un regim clar al sancțiunilor aplicabile în raport cu abaterile constatate în sarcina destinatarilor normei. Legiuitorul s-a mulțumit să utilizeze expresia generală „proporțional cu gravitatea abaterilor“, urmată de enumerarea sancțiunilor, care nu este de natură a asigura protecția destinatarilor săi împotriva unor evaluări arbitrare. … 6.Principiul securității raporturilor juridice, extins în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la posibilitățile de interpretare lăsate de legiuitor, impune anumite limite și rigori, spre exemplu, aceea ca rezultatul interpretării să fie coerent cu substanța „infracțiunii“ și, evident, previzibil (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României). Sub acest aspect, prevederile criticate nu reglementează riguros regimul sancțiunilor prin realizarea trimiterilor la normele de incriminare din art. 99 lit. a)-t) din Legea nr. 303/2004, lăsând astfel posibilități nelimitate de interpretare, deși acest lucru nu este permis de principiile enunțate anterior. Norma juridică este deficitară și inadecvată, deoarece reglementarea este pur generală, îi lipsește mecanismul care să asigure coerența practicii instanțelor naționale în domeniu și dă naștere unei incertitudini permanente. Cu alte cuvinte, regimul sancționator al faptelor nu este definit și delimitat prin raportare la conținutul acestora și la gravitatea lor privită in abstracto, acest atribut al legiuitorului fiind transferat asupra celor abilitați să aplice norma lipsită de previzibilitate. … 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor este neîntemeiată. Instanța reține că dispozițiile criticate răspund cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât destinatarii normei au reprezentarea clară a sancțiunilor disciplinare posibil a fi aplicate în ipoteza săvârșirii vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004. În aplicarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 revine atât instanței de disciplină în fond, cât și instanței de recurs sarcina de a realiza un proces complex de apreciere a gravității abaterii care stă la baza soluției de aplicare a uneia dintre sancțiunile disciplinare în raport cu circumstanțele concrete și particulare ale fiecărui diferend disciplinar. Însă un asemenea proces complex constituie esența rolului ce revine instanței de judecată cu precădere în materia răspunderii disciplinare, iar dispozițiile legale criticate, conferind instanței judecătorești sarcina de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la circumstanțele de fapt și de drept ale raportului juridic dedus judecății, răspund cerințelor de calitate a legii. … 8.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că textul de lege criticat stabilește, în mod expres și limitativ, sancțiunile disciplinare ce se pot aplica magistraților, de la cea mai blândă (avertismentul) la cea mai gravă (excluderea din magistratură), sub acest aspect norma bucurându-se de previzibilitate, claritate și precizie, iar destinatarul normei cunoscând în mod clar care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile în situația săvârșirii unor abateri disciplinare definite tot la nivel legal. Desigur că aceste sancțiuni se aplică în mod proporțional cu gravitatea abaterii săvârșite, atât Inspecția Judiciară, cât și Secția Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când acționează ca o instanță disciplinară, iar mai apoi instanța de judecată, putând face o apreciere asupra tuturor elementelor de fapt și de drept ale cauzei disciplinare (circumstanțele subiective, precum și cele obiective ale săvârșirii abaterii, efectele acesteia, existența unor abateri anterioare etc.). Interpretarea și aplicarea normei legale în materia răspunderii disciplinare a magistraților reprezintă atribuția constituțională a Consiliului Superior al Magistraturii și, în caz de litigiu, a instanței de judecată. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în numeroase ocazii, rolul interpretativ al organelor jurisdicționale în garantarea previzibilității dispozițiilor normative în sistemele de drept continental. Acestor organe le revine sarcina de a interpreta de o manieră coerentă dispozițiile generale ale unei legi, pentru a stabili sensul lor exact și a disipa orice îndoială în acest domeniu (Hotărârea din 9 ianuarie 2013, pronunțată în Cauza Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei). De asemenea, tot Curtea europeană recunoaște imposibilitatea de a se ajunge la o certitudine absolută în redactarea legilor, precum și riscul ca grija pentru certitudine să conducă la o rigiditate excesivă (Hotărârea din 6 decembrie 2012, pronunțată în Cauza Michaud împotriva Franței). … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Dispozițiile criticate au următorul conținut: Sancțiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt:a)avertismentul; … b)diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni; … c)mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an la o altă instanță sau la un alt parchet, situate în circumscripția altei curți de apel ori în circumscripția altui parchet de pe lângă o curte de apel; … d)suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni; … e)excluderea din magistratură. …  … 13.Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile criticate au fost modificate prin art. I pct. 153-155 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în prezent având următorul cuprins: Sancțiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt:a)avertismentul; … b)diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 25% pe o perioadă de până la un an; … c)mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de la un an la 3 ani la o altă instanță sau la un alt parchet, chiar de grad imediat inferior; … d)suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni; … d^1)retrogradarea în grad profesional; … e)excluderea din magistratură. … (2)Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 99 lit. b), d) și t) teza întâi nu pot consta în cele prevăzute la art. 100 lit. a)-d). … 14.Având în vedere, însă, Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate, în forma de la data sesizării, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecății. … 15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii, precum și prevederilor art. 1 alin. (5), art. 11 și art. 20 alin. (2) din Constituție, cu referire la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în componenta privind securitatea raporturilor juridice. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție consacră principiul legalității, impunând obligația ca normele adoptate să fie precise, clare și previzibile. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesară (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). … 17.Mai mult, Curtea a reținut că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare – ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret -, în materie penală, cu respectarea principiului potrivit căruia legea penală este de strictă interpretare. Curtea a reținut astfel că interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicație corectă înțelesului, scopului și finalității acesteia, însă legiuitorul nu poate și nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică, ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează a fi interpretată de instanțele judecătorești (interpretare judiciară, cazuală) pentru a emite un act de aplicare legal (a se vedea Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016). … 18.Totodată, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței instanței de la Strasbourg, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. … 19.În materie disciplinară, potrivit jurisprudenței Curții (a se vedea Decizia nr. 1.675 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, și prin Decizia nr. 1.243 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 22 decembrie 2011), decizia de sancționare trebuie să fie supusă unor condiții care „au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă“. În același timp, aceste condiții „sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă. Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.“ Prin deciziile mai sus amintite, Curtea a subliniat că mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului. De asemenea, Curtea a precizat că „angajatorul, întrucât deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, mențiunile și precizările prevăzute de textul de lege sunt necesare și pentru instanța judecătorească, în vederea soluționării legale și temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului“. … 20.Din analiza conținutului normativ al textului de lege criticat și a criticilor de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că autoarea excepției este nemulțumită, în principal, de marja prea mare de apreciere pe care o are Secția Consiliului Superior al Magistraturii atunci când acționează ca o instanță disciplinară, iar mai apoi instanța de judecată, în stabilirea sancțiunilor disciplinare aplicate judecătorilor și procurorilor, singurul criteriu prevăzut de lege fiind cel referitor la „proporționalitatea cu gravitatea abaterilor“. … 21.Într-adevăr, Curtea observă că norma supusă controlului, reglementând sancțiuni disciplinare alternative și distincte, cu consecințe diferite asupra raportului de serviciu în care este implicat magistratul [pornind de la cea mai ușoară sancțiune (avertismentul), continuând cu sancțiunea care produce efecte asupra indemnizației de încadrare (diminuarea cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni) și sancțiunea cu efecte asupra locului muncii (mutarea pentru o perioadă de până la un an la o altă instanță sau la un alt parchet), apoi sancțiunea gravă care înlătură temporar magistratul de la exercitarea atribuțiilor legale (suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni), pentru a culmina cu sancțiunea cea mai gravă, cu efecte definitive asupra raportului de serviciu (excluderea din magistratură)], nu prevede criterii concrete pe baza cărora instanța de disciplină – Secția Consiliului Superior al Magistraturii – sau instanța judecătorească – Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători poate dispune una dintre aceste măsuri disciplinare. Însă, stabilind că acestea se aplică judecătorilor și procurorilor, „proporțional cu gravitatea abaterilor“, în mod implicit norma face trimitere la criterii precum natura abaterii (care variază de la manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției la desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de la refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu la absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului etc.) sau conduita persoanei supuse procedurii disciplinare, sub aspectul imputabilității faptei, al repetitivității sale, al existenței mai multor sancțiuni disciplinare etc. Cu alte cuvinte, deși legea nu prevede expres criterii în funcție de care instanța disciplinară să stabilească aplicarea sau refuzul aplicării uneia dintre măsurile disciplinare alternative, prin utilizarea sintagmei „proporțional cu gravitatea abaterilor“, norma condiționează aplicarea sancțiunii (care variază ca intensitate și consecințe juridice asupra raportului de serviciu) de întrunirea circumstanțelor care determină un anumit grad de gravitate a abaterii, circumstanțe pe care instanța disciplinară le constată și le consemnează în actul de aplicare a sancțiunii. Curtea constată, așadar, că legiuitorul transferă individualizarea sancțiunii disciplinare către Secția Consiliului Superior al Magistraturii și instanța judecătorească, oferindu-le acestora posibilitatea unei individualizări judiciare. … 22.Cu privire la modalitățile de individualizare a sancțiunilor, prin Decizia nr. 693 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 9 februarie 2018, paragraful 17, Curtea a statuat că „acestea sunt rezultatul opțiunii legiuitorului, care, în realizarea politicii penale a statului, este abilitat să stabilească reguli specifice în privința anumitor ipoteze, cu respectarea marjei de apreciere prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție“. Argumentul invocat de Curte este aplicabil a fortiori în materia sancțiunilor disciplinare, legiuitorul având posibilitatea de a opta pentru una dintre modalitățile de individualizare (legală sau judiciară). De altfel, Curtea observă că modificarea recentă a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 a vizat inclusiv completarea normei în sensul introducerii individualizării legale pentru anumite abateri disciplinare. … 23.În fine, referitor la critica potrivit căreia norma este „pur generală, îi lipsește mecanismul care să asigure coerența practicii instanțelor naționale în domeniu și dă naștere unei incertitudini permanente“, Curtea reține că atâta vreme cât în materia răspunderii disciplinare a magistraților legiuitorul român a adoptat reglementarea potrivit căreia procedura disciplinară cuprinde o fază administrativă, în cadrul căreia cercetarea disciplinară se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori, și o fază jurisdicțională, care se desfășoară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și celor ale Codului de procedură civilă (asigurându-se respectarea principiului contradictorialității, magistratul în cauză fiind citat, putând fi reprezentat de un alt judecător sau procuror ori asistat sau reprezentat de avocat, având dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și să solicite administrarea de probe în apărare), iar împotriva hotărârii de sancționare a secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii există calea de atac a recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în astfel de cauze nu poate fi pusă în discuție „incoerența practicii instanțelor naționale în domeniu“ și, cu atât mai puțin, „incertitudinea permanentă“ a raporturilor juridice. … 24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bogdana Ligia Secan în Dosarul nr. 289/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constată că prevederile art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește