DECIZIA nr. 611 din 30 septembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 9 ianuarie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 632
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 632
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 632
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 450
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 632
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 450
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 632
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 633
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 632
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 723
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 681 13/11/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 164 12/03/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 685 28/06/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 476 08/06/2006
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 86 27/02/2003
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 62 21/10/1993
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 637
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 723
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 450
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 71 15/01/2009
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 189 02/03/2006
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 726 24/10/2006
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 230 23/04/2024





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Cristina Titirișcă – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 632 și art. 637 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Otilia Matican în Dosarul nr. 24.409/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.014D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că textele criticate reglementează o opțiune a legiuitorului. Totodată, consideră că nu este încălcat accesul liber la justiție atât timp cât persoana împotriva căreia este declanșată executarea silită în baza unei hotărâri judecătorești nedefinitive are la dispoziție atât contestația la executare, cât și alte mijloace de valorificare a drepturilor sale, cum ar fi suspendarea executării silite, suspendarea provizorie a executării silite, precum și suspendarea executării provizorii a hotărârii, în condițiile art. 450 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 15 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 24.409/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 632 și art. 637 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Otilia Matican într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textele criticate permit punerea în executare a unei hotărâri judecătorești nedefinitive, motiv pentru care șansa acordată creditorului prin lege – de a cere executarea silită a debitorului – este neconstituțională și discriminatorie. Totodată, atât executorului judecătoresc, cât și creditorului li se acordă mai mult decât debitorului, ceea ce este discriminatoriu în ceea ce privește șansele egale ale părților din proces, precum și dreptul la apărare. Creditorul, ca parte într-un proces, nu poate fi mai presus de Constituție sau de o hotărâre a unei instanțe de control judiciar, respectiv apelul. Este neconstituțional și discriminatoriu ca executorul judecătoresc și creditorul să aibă posibilitatea să pună în executare o hotărâre care nu este definitivă, întrucât executarea silită presupune finalizarea unui proces. Judecarea apelului și a contestației la executare după efectuarea executării silite reprezintă și o încălcare a principiului autorității de lucru judecat, de care nu a putut beneficia debitorul.6.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că, potrivit art. 637 din Codul de procedură civilă, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz. De altfel, reglementarea titlurilor executorii reprezintă o problemă care ține de opțiunea legiuitorului.7.Totodată, persoanei împotriva căreia este demarată executarea silită în baza unei hotărâri judecătorești nedefinitive nu i se îngrădește accesul la justiție, având în vedere că are posibilitatea exercitării contestației la executare. Mai mult, există posibilitatea de a cere atât suspendarea executării silite, cât și suspendarea provizorie a executării silite, precum și suspendarea executării provizorii a hotărârii, în condițiile art. 450 din Codul de procedură civilă. În plus, în ipoteza admiterii apelului și anulării hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, partea împotriva căreia este demarată executarea silită poate cere întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare.8.Instanța mai reține că textele legale nu creează o discriminare, în sensul dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. Discriminarea, prin definiție, presupune o distincție, deosebire sau excludere bazată pe criterii subiective, cum ar fi sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație. Or, părțile în raportul juridic execuțional sunt, în mod obiectiv, în situații diferite, una fiind creditor, alta fiind debitor.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 632 – Temeiul executării silite și art. 637 – Executarea hotărârilor supuse controlului instanțelor judecătorești din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 632 din Codul de procedură civilă: „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.“;– Art. 637 din Codul de procedură civilă:(1)Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul punerii în executare a unei hotărâri arbitrale.“.13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) și (3) referitoare la principiul accesului liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și în art. 24 – Dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție referitoare la interzicerea generală a discriminării.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Codul de procedură civilă reglementează în materia executării silite, cu privire la titlul executoriu. Astfel, art. 632 din Codul de procedură civilă stabilește temeiul executării silite, iar art. 637 din același cod se referă la o instituție care reprezintă un element de noutate față de Codul de procedură civilă din 1865.15.Curtea reține că existența unui titlu executoriu constituie o condiție sine qua non pentru începerea executării silite. Ca atare, indiferent de modalitatea în care urmează a se face executarea silită, obligația ce se solicită a fi pusă în executare trebuie să fie constatată printr-un titlu executoriu. În considerarea art. 637 alin. (1) din Codul de procedură civilă, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului, dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau cu recurs; dacă titlul este ulterior modificat sau desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale în tot sau în parte, după caz. Rezultă, astfel, că riscul pe care și-l asumă creditorul este acela de a fi obligat la întoarcerea totală sau parțială a executării, în cazul modificării ori desființării hotărârii judecătorești în calea de atac a apelului sau a recursului, după caz.16.Curtea observă, astfel, că legea deschide posibilitatea executării provizorii a hotărârilor de primă instanță și atrage atenția, totodată, în cazul reformării acestora în căile de atac, asupra riscului demarării procedurii de întoarcere a executării silite. Prin urmare, riscul punerii în executare a unei hotărâri judecătorești executorii care poate fi atacată cu apel sau recurs aparține în exclusivitate creditorului, în sarcina căruia, în temeiul art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în ipoteza desființării titlului executoriu în calea de atac, rămân cheltuielile de executare pentru actele efectuate, acesta aflându-se într-o culpă procesuală determinată de declanșarea urmăririi silite.17.Analizând susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a subliniat că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Așadar, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În acest sens, Curtea reține că discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994], iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului [Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014). În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau o favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. Așadar, Curtea reține că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite, astfel cum s-a arătat mai sus (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 201).18.Având în vedere aceste repere jurisprudențiale, Curtea constată că, în prezenta cauză, contrar susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări, ele aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare, și, prin urmare, nu sunt de natură a aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii. Posibilitatea creditorului, ca parte a raportului juridic execuțional civil, de a-și asuma riscul executării unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu și care poate fi atacată cu apel sau recurs nu poate fi privită singular, ci coroborat cu celelalte prevederi ale Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită, cum ar fi, spre exemplu, întoarcerea executării, dispoziții care reprezintă expresia practică a principiului enunțat la art. 637 din Codul de procedură civilă. De altfel, Curtea reține că, în temeiul art. 723 – Dreptul la întoarcerea executării din Codul de procedură civilă, instanței de executare nu i se permite a avea vreo marjă de apreciere asupra oportunității anulării executării și a întoarcerii executării silite, întrucât, odată desființată în calea de atac, hotărârea judecătorească în baza căreia a început executarea silită își pierde efectul executoriu în toate situațiile, iar actele de executare efectuate în baza acesteia sunt desființate de drept. Rațiunea acestor norme juridice constă în protecția debitorului împotriva căruia s-a început executarea silită în baza unui titlu executoriu ce a fost desființat, fiind considerat nelegal, și în necesitatea restabilirii situației anterioare în toate situațiile în care executarea silită a fost pornită în acest fel.19.Mai mult, Curtea observă că dispozițiile legale criticate nu elimină controlul judecătoresc pe calea contestației la executare în ceea ce privește procedura executării silite și, ca atare, nu împiedică accesul liber la justiție, persoana împotriva căreia este demarată executarea silită în baza unei hotărâri judecătorești nedefinitive având, totodată, posibilitatea de a cere atât suspendarea executării silite, cât și suspendarea provizorie a executării silite, precum și suspendarea executării provizorii a hotărârii, în condițiile art. 450 din Codul de procedură civilă, ceea ce constituie premise ale realizării actului de justiție într-un termen rezonabil și în mod echitabil. Or, cu privire la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, antereferită, a statuat că accesul liber la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituție. De asemenea, în jurisprudența sa (Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009), Curtea a reținut că accesul liber la justiție este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puțin o singură dată unei instanțe naționale. Totodată, principiul accesului liber la justiție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006).20.Curtea mai observă că, în cursul soluționării contestației la executare, persoana împotriva căreia este demarată executarea silită în baza unei hotărâri judecătorești nedefinitive are posibilitatea de a-și exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate părțile condiții ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. De altfel, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, reprezentarea părților într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalitățile prin care se asigură accesul liber la justiție, precum și exercitarea dreptului la apărare al părților, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21 și, respectiv, de art. 24 din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006).21.Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) și (3) referitoare la principiul accesului liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și în art. 24 privind dreptul la apărare, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Otilia Matican în Dosarul nr. 24.409/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 632 și art. 637 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Titirișcă
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x