DECIZIA nr. 611 din 10 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 32 din 17 ianuarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 213 21/07/2015 ART. 17
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 213 21/07/2015 ART. 18
ActulREFERIRE LALEGE (R) 503 17/11/2004 ART. 23
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 503 17/11/2004 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 15
ART. 1REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 16
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 100
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 266
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 503 17/11/2004 ART. 19
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 503 17/11/2004 ART. 23
ART. 4REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 13
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 503 17/11/2004 ART. 23
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 80 28/02/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015
ART. 5REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 14
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 15
ART. 7REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 503 17/11/2004 ART. 23
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 80 28/02/2017
ART. 11REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015
ART. 11REFERIRE LANORMĂ 16 31/08/2015 ART. 22
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 956 13/11/2012
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 121 09/02/2010
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 255 24/04/2018
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 355 11/05/2017
ART. 16REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 12
ART. 16REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 13
ART. 16REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 14
ART. 16REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 15
ART. 16REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 16
ART. 16REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 17
ART. 16REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 ART. 18
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 503 17/11/2004 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 741 22/11/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 80 28/02/2017
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015
ART. 20REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015 CAP. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE 213 21/07/2015
ART. 21REFERIRE LANORMĂ 16 31/08/2015 ART. 22
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 503 17/11/2004 ART. 19
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 956 13/11/2012
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 352 26/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 680 15/12/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 684 15/12/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 97 16/02/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 270 22/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 29 02/03/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 185 26/05/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 819 10/11/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum și cu cea a prevederilor art. 12,art. 14 alin. (1),art. 15 alin. (2)-(4) și ale art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, excepție ridicată de Elena Budescu, Emanuela Geanina Budescu (prin Budescu Elena), Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochina, Mihaela Gurău și Sandu Săndulache Ciobotaru în Dosarul nr. 16.940/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.805D/2017.2.La apelul nominal răspunde, pentru partea Fondul de garantare a asiguraților, doamna consilier juridic Selena Nechita, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc autorii excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar a fost depus, din partea Fondului de garantare a asiguraților, un punct de vedere prin care se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Susține, astfel, că nici prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004 și nici cele ale art. 13 din Legea nr. 213/2015 nu consacră posibilitatea creditorilor de asigurări de a se adresa direct instanței de judecată cu o acțiune în pretenții îndreptată împotriva Fondului de garantare a asiguraților și că prin criticile formulate autorii excepției solicită în mod indirect completarea legii, în sensul inserării în cuprinsul acesteia a mențiunii că parcurgerea procedurii administrative ar fi facultativă pentru creditor. Or, din această perspectivă, raportat la prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Mai mult, arată că interpretarea și aplicarea legii sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, și a celorlalte instanțe judecătorești.5.În ceea ce privește constituționalitatea prevederilor art. 14 din Legea nr. 213/2015, consilierul juridic arată că prin Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017 instanța de contencios constituțional a statuat că o procedură prealabilă nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată, iar prevederile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia, atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional. Cu privire la obținerea de despăgubiri din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților, aceasta nu se face prin acțiune în justiție pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraților prin formularea unei cereri de plată, declanșând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziție de Legea nr. 213/2015, astfel încât, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 3.462 din 6 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 16.940/3/2017, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum și a prevederilor art. 12,art. 14 alin. (1),art. 15 alin. (2)-(4) și ale art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Budescu, Emanuela Geanina Budescu (prin Budescu Elena), Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochina, Mihaela Gurău și Sandu Săndulache Ciobotaru cu ocazia judecării unei cauze civile având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de garantare a asiguraților.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care procedura administrativă instituită de acestea este una obligatorie, iar nu facultativă, încălcând, astfel, accesul liber la o instanță independentă și imparțială al justițiabililor, fiind contrară, totodată, și dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (4), potrivit cărora „Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.“9.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În contextul criticilor formulate de autorii excepției, consideră ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 80 din 28 februarie 2017, paragrafele 17 și 18, prin care Curtea Constituțională a reținut, în esență, că dispozițiile criticate dispun că obținerea de despăgubiri din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților nu se face prin acțiune în justiție pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraților prin formularea unei cereri de plată, declanșând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziție de Legea nr. 213/2015 și prevăzută de art. 22 alin. (1) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților. Se arată că, în urma analizării cererii de plată, Fondul va emite o decizie, care, în situația în care petentul nu este mulțumit de modalitatea de soluționare a acesteia (în sensul respingerii parțiale sau totale a cererii de plată), poate fi contestată la Curtea de Apel București, în termen de 10 zile, fiind astfel garantat dreptul de acces la justiție. Exercitarea dreptului de a formula o cerere adresată instanței de judecată nu poate exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluționării amiabile, cu celeritate, a pretențiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanțelor de judecată. În acest sens, Legea nr. 213/2015 stabilește o procedură necontencioasă prealabilă acțiunii în instanță, ce trebuie urmată de creditorul de asigurări, a priori formulării unei cereri de chemare în judecată.12.Învederează, de asemenea, că, referitor la constituționalitatea unei astfel de proceduri prealabile, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, Curtea a reținut faptul că o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată. Dispozițiile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional.13.Avocatul Poporului arată că din examinarea prevederilor de lege criticate rezultă că acestea reglementează obținerea de despăgubiri din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților, prin formularea unei cereri de plată, în cadrul unei proceduri de plată administrative, necontencioase, și nu prin acțiune direct în justiție, pe calea dreptului comun. Consideră că prin procedura instituită nu este îngrădit accesul la justiție, întrucât formularea unei acțiuni în instanță nu exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluționării amiabile, cu celeritate, a pretențiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanțelor de judecată. De altfel, prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, instanța de contencios constituțional a statuat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de instanță în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 23 iulie 2013, precum și prevederile art. 12,art. 14 alin. (1),art. 15 alin. (2)-(4) și art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015. Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în concret, aceștia au criticat prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004, precum și pe cele ale art. 12 alin. (1),art. 13,art. 14 alin. (1),art. 15 alin. (2)-(4) și art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, prevederi care vor constitui, astfel, obiect al excepției de neconstituționalitate și asupra cărora Curtea se va pronunța (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, cele reținute în Decizia nr. 255 din 24 aprilie 2018, paragraful 13, sau Decizia nr. 355 din 11 mai 2017, paragraful 14). Prevederile de lege criticate au următorul cuprins normativ:– Art. 23 din Legea nr. 503/2004:(1)În termen de 30 de zile de la data publicării deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară, societatea de asigurare/reasigurare pentru care au fost constatate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară indiciile existenței stării de insolvență este obligată să predea Fondului de garantare evidența contractelor de asigurare în vigoare la data închiderii procedurii de redresare financiară, evidența completă a dosarelor de daună, precum și evidențele tehnico-operative și contabile aferente acestor contracte și dosare, în vederea publicării listei potențialilor creditori de asigurări, beneficiari ai sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Răspunderea pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligației revine membrilor consiliului de administrație/consiliului de supraveghere și conducerii executive a societății de asigurare/reasigurare.(2)În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), Fondul de garantare desemnează o comisie specială, formată din proprii specialiști, cu următoarea componență:a)2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de președinte al comisiei;b)conducătorul departamentului financiar sau înlocuitorul legal al acestuia, după caz;c)2 reprezentanți ai direcției tehnice, cu experiență în materie de lichidare de daune;d)2 reprezentanți ai direcției generale juridice, cu experiență de cel puțin 3 ani în domeniul juridic.(3)După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), Fondul de garantare ia toate măsurile necesare pentru publicarea listei creditorilor de asigurări ale căror creanțe au rezultat din evidențele transmise de societatea de asigurare/reasigurare, potrivit alin. (1).– Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/2015: „(1) Orice persoană care invocă vreun drept de creanță împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliță de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară și cea a denunțării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului.“;– Art. 13 din Legea nr. 213/2015:(1)De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunțată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale.(2)Fondul va publica pe site-ul propriu informații referitoare la demersurile necesare pentru obținerea de la Fond a despăgubirilor/indemnizațiilor.(3)În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență.(4)Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenți este de competența comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.(5)În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestație, în condițiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.(6)Dreptul la acțiune contra Fondului pentru plata indemnizațiilor/despăgubirilor se prescrie în termen de 5 ani calculați de la data nașterii dreptului, dar nu înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.– Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015: „(1) În vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.“;– Art. 15 din Legea nr. 213/2015:(2)Plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment.(3)Plata se face în moneda națională – leu, iar în cazul creanțelor în valută, comisioanele bancare sunt suportate de creditorul de asigurări.(4)Indemnizațiile/Despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări se plătesc de către Fond prin poștă și/sau prin instituții de credit autorizate de Banca Națională a României. În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul poate să încheie convenții/contracte de prestări de servicii cu oricare dintre aceste entități.– Art. 16 din Legea nr. 213/2015: „În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.“;– Art. 17 din Legea nr. 213/2015: „Creditorul de asigurări poate urma separat și procedura de faliment a asigurătorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării creanței sale din activele asigurătorului aflat în faliment, inclusiv pentru suma cuvenită care depășește plafonul de garantare prevăzut la art. 15 alin. (2).“;– Art. 18 din Legea nr. 213/2015:(1)Fondul se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări la concurența sumelor pe care le-a plătit din disponibilitățile sale.(2)Prin derogare de la dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, Fondul poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi și/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.(3)În condițiile alin. (1) și (2), Fondul este îndreptățit să înregistreze și să recupereze, în cadrul procedurii falimentului societății de asigurare/reasigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plăților efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul deschiderii procedurii falimentului.17.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (2) și alin. (4), care consacră accesul liber la justiție. Aceștia susțin că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care procedura administrativă instituită prin acestea este una obligatorie, iar nu facultativă, încălcându-se, astfel, accesul liber la o instanță independentă și imparțială al justițiabililor, fiind contrară, totodată, și dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (4), potrivit cărora „Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.“18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca cele invocate în prezenta cauză, respectiv cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, și Decizia nr. 741 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 14 martie 2019, prin care s-a statuat în sensul constituționalității acesteia.19.Raportat la criticile formulate în cauză de autorii excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, astfel cum s-a reținut prin jurisprudența precitată, prin Legea nr. 213/2015 a fost constituit Fondul de garantare a asiguraților, care are drept scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător. În esență, acest fond garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în această lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite în actul normativ. În cazul în care disponibilitățile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanțele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului de garantare a asiguraților cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege. 20.Curtea a reținut, de asemenea, că Legea nr. 213/2015 cuprinde la capitolul III procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților, fiind stabilite etapele de desfășurare a acestei proceduri și condițiile de efectuare a plăților. Astfel, acest fond asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de această lege. Orice persoană care invocă vreun drept de creanță împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliță de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară și cea a denunțării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului de garantare a asiguraților. În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună și avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare. Fondul de garantare a asiguraților este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului de garantare a asiguraților în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Pe măsura înregistrării și analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmește lista creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide și exigibile urmează să fie plătite din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților. Lista se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată a creanțelor de asigurare solicitate. După aprobarea acestor liste de către comisia specială se efectuează plățile indemnizațiilor/ despăgubirilor către creditorii de asigurări. În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.21.Așa fiind, Legea nr. 213/2015 instituie doar o procedură necontencioasă pentru soluționarea pretențiilor formulate de creditorii de asigurări. Dispozițiile acestui act normativ dispun că obținerea de despăgubiri din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților nu se face prin acțiune în justiție pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraților prin formularea unei cereri de plată, declanșând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziție de Legea nr. 213/2015 și prevăzută de art. 22 alin. (1) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 2 septembrie 2015, care stipulează că „Indemnizațiile/Despăgubirile se plătesc creditorilor de asigurări, persoane fizice și/sau juridice, potrivit condițiilor prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu societatea de asigurare în faliment, în conformitate cu prevederile prezentei norme.“ Astfel, în urma analizării cererii de plată, Fondul de garantare a asiguraților va emite o decizie, care, în situația în care petentul nu este mulțumit de modalitatea de soluționare a cererii de plată (în sensul respingerii parțiale sau totale a cererii de plată), în condițiile art. 19 din Legea nr. 503/2004, poate fi contestată la Curtea de Apel București, fiind astfel garantat dreptul de acces la justiție. Exercitarea dreptului de a formula o cerere adresată instanței de judecată nu poate exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluționării amiabile, cu celeritate, a pretențiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanțelor de judecată. Așa fiind, Legea nr. 213/2015 stabilește o procedură necontencioasă prealabilă acțiunii în instanță, ce trebuie urmată de creditorul de asigurări, a priori formulării unei cereri de chemare în judecată.22.De altfel, referitor la constituționalitatea unei astfel de proceduri prealabile, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, spre exemplu, Curtea a reținut faptul că „o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată. Prevederile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional.“ Curtea a subliniat, astfel, că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.“23.În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, paragraful 51, ori Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza Fischer contra Austriei, paragraful 28, că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenție. Ceea ce impun însă dispozițiile acestui articol convențional este ca decizia unei asemenea autorități să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicție, adică un „tribunal“ în sensul Convenției. Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Budescu, Emanuela Geanina Budescu (prin Budescu Elena), Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochina, Mihaela Gurău și Sandu Săndulache Ciobotaru în Dosarul nr. 16.940/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și constată că prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum și prevederile art. 12 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (2)(4) și ale art. 1618 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x