DECIZIA nr. 61 din 28 ianuarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepție ridicată de Traian Poienar în Dosarul nr. 7.934/176/2016 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 59D/2019.  … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în esență, jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.934/176/2016, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Traian Poienar într-o cauză penală în care, în primă instanță, a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori. Ulterior sesizării Curții Constituționale, instanța de apel a pronunțat Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019, prin care a admis apelul formulat, a desființat sentința penală atacată și l-a achitat pe inculpat. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că reglementarea art. 107 din Legea nr. 46/2008 este neconstituțională în măsura în care include în sfera răspunderii penale și acțiunile specifice exercitării prerogativelor fundamentale ale dreptului de proprietate particulară – posesie, folosință, dispoziție – asupra vegetației forestiere din afara fondului forestier național, vegetație asupra căreia o autoritate administrativă sau o altă autoritate statală nu a instituit, cu știința proprietarului, printr-un act subsecvent legii, o dispoziție, o regulă, o măsură de restricționare a acestor prerogative. În concret, sancționarea penală a proprietarului, care pe fondul său (teren proprietate exclusivă) înființează plantații de vegetație sau acceptă constituirea prin regenerare naturală de vegetație forestieră, pe care apoi o exploatează în folos personal, ca un bun proprietar, contravine Legii fundamentale. Astfel, în art. 44 din același act normativ se afirmă că inexistența unui act administrativ sau de altă natură, emis de către o autoritate a statului, prin care să se instituie a anumită restricție în exercitarea acestui drept (cum ar fi interdicția de tăiere, de înstrăinare, de cultivare a unei anumite specii sau de instituire de reguli de circulație a productului obținut prin exploatarea propriului teren) dă dreptul acestui proprietar să folosească și să dispună de bunul produs prin efort propriu, exclusiv potrivit nevoilor sale. Orice restricționare a proprietății, la care se referă art. 44 din Codul silvic, necesită intervenția normativă subsecventă a unei autorități statale, intervenție concretizată printr-un act de decizie – de regulă administrativ – care poate fi opus proprietarului și care, automat, dă dreptul acestuia de a accede la justiție, în cazul în care consideră că actul restrictiv al dreptului său de proprietate este abuziv, nelegal, inoportun etc. … 6.Se arată că în situațiile subsumate excepției invocate, singurul act care ar putea restricționa dreptul proprietarului de vegetație din afara fondului forestier național, cultivată sau generată natural pe terenul său proprietate particulară exclusivă, ar putea fi un act de includere într-un amenajament silvic, act administrativ opozabil proprietarului, pe care îl poate asuma ca atare sau pe care îl poate pune în discuție sub aspectul legalității/oportunității în fața unei instanțe independente. Absența actului împiedică organele statale să aplice legea arbitrar, iar autoritățile – silvice sau de altă natură administrativă – nu pot invoca argumentația că legea penală nu distinge între vegetația forestieră din fondul forestier național și vegetația forestieră din afara fondului forestier național. … 7.Se mai arată că, în aplicarea textului care reglementează această infracțiune, instanțele judecătorești au avut poziționări opuse. Într-o opinie, cu argumentația că unde legea nu distinge nici judecătorul nu poate distinge, s-au pronunțat soluții de condamnare a proprietarilor care au exploatat în folos personal vegetația crescută natural pe terenuri, de regulă lăsate în nelucrare agricolă. S-a motivat că proprietarul trebuia să știe că există interdicție penală de a dispune de proprietatea sa, prin simplul fapt al existenței legii silvice, chiar dacă autoritatea administrativă nu l-a încunoștințat că vegetația creată artificial (prin cultivare) sau natural (regenerare) se supune regimului silvic. Într-o altă opinie, instanțele au pronunțat achitări, întemeiate în parte pe argumentația expusă în motivarea excepției și, în parte, pe considerentul că proprietarul se află în eroare asupra unei dispoziții de ordin civil (includerea prin lege a oricărui tip de vegetație în sfera vegetației ocrotite penal). Sa opinat că soluția constituțională este cea care consacră exercitarea fără nicio restricție – de asemenea de ordin legal și constituțional – a dreptului de proprietate. În dreptul penal intern, fapta proprietarului de a dispune, exploata, înstrăina orice bun sau product al bunului nu este sancționată penal, decât în situația excepțională în care acea faptă ar prezenta pericol pentru societate. Este, de pildă, incriminată distrugerea bunului propriu prin incendiere, dar numai dacă produce pericol public, prin vulnerabilizarea proprietății sau a altor valori aparținând terților. În acest context, tăierea arborelui cultivat cu efort propriu sau crescut natural pe fondul său nu poate fi considerată o faptă de pericol public. Autoritatea statală administrativă (în speță, cea silvică) care nu a interzis cultivarea ca fiind o activitate ilicită și nici nu a contribuit în vreun fel la sporirea valorii fondului prin împădurire nu are legitimitatea legală de a institui reguli privind uzul acestui product. Dacă însă statul inițiază măsuri – derivate dintr-un interes public, cum ar fi garantarea sau sporirea confortului mediului prin sporirea masei vegetației -, atunci constituirea acestor măsuri, cu referire la terenurile proprietate privată, nu se poate face decât în acord sau cu respectarea intereselor proprietarului. Acest demers se poate constitui în emiterea unui act administrativ (decizie, ordin etc.) care reglementează interdicțiile sau obligațiile anume dictate de interesul public; în acest caz actul administrativ este opus proprietarului, care îl poate accepta sau îl poate contesta în fața judecătorului. … 8.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală opinează că „cererea de sesizare a Curții Constituționale este întemeiată“, sens în care reține întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru sesizarea Curții. Pe fondul excepției de neconstituționalitate aduce argumente în sensul respingerii acesteia, cu referire la considerente ale mai multor decizii pe care Curtea le-a pronunțat în raport cu critici similare. … 9.În esență, arată că dreptul de proprietate, în ceea ce privește conținutul și întinderea atributelor, nu este neîngrădit, ci este configurat de dispozițiile legii, care stabilesc limitele exercițiului acestuia și constituie expresia îmbinării interesului individual al titularului cu interesele colective sau generale (Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014). Prin urmare, de vreme ce dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate comporta anumite limitări, nu se poate pretinde că o garanție a acestui drept poate avea un caracter absolut. A susține contrariul duce la situația în care, deși dreptul principal poate fi supus unor limitări, în unele circumstanțe, prin aplicarea prezumției, el devine absolut (Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, paragraful 34). Se dezvoltă în continuare argumentele în sprijinul constituționalității dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 dezvoltate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 536 din 18 iulie 2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. d), ale art. 109 alin. (1) lit. d) și ale art. 116 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, paragrafele 35-39. … 10.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. Criticile de neconstituționalitate vizează însă doar redactarea alin. (1) al art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. Curtea constată, totodată, că ulterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză, dispozițiile art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic au fost modificate prin Legea nr. 197/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 septembrie 2020, în sensul că sunt reglementate în alineate diferite ale aceluiași articol, cu sancțiuni diferite, faptele de rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, și tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia. Ținând seama însă de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța constituțională a fost legal sesizată și urmează să se pronunțe asupra art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic în redactarea de la data ridicării excepției de neconstituționalitate, avută în vedere de instanța de apel la data soluționării cauzei, având următorul cuprins: „(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează: (…).“  … 14.În susținerea neconstituționalității normelor criticate nu este indicat expres niciun text constituțional, însă din motivarea excepției se deduce că autorul se referă la art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată.  … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, față de criticile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate, nu se poate reține legătura normelor criticate cu cauza, respectiv utilitatea invocării acestei excepții în situația concretă supusă judecății. În esență, textul de lege este criticat cu motivarea că încalcă dreptul de proprietate privată prin aceea că sancționează penal și proprietarul care, pe fondul său, înființează plantații de vegetație sau acceptă constituirea prin regenerare naturală de vegetație forestieră pe care o exploatează în folos personal, ca un bun proprietar, sens în care se invocă și o jurisprudență divergentă a instanțelor de judecată cu privire la interpretarea și aplicarea textului de lege menționat. Autorul excepției nu se află însă în situația juridică reținută ca premisă a criticilor de neconstituționalitate, adică aceea de proprietar al fondului forestier de unde au fost tăiați arbori. Așa cum rezultă din dosarul instanței de judecată, terenul de pe care au fost tăiați arbori aparține unui alt proprietar, care are calitatea de persoană vătămată în cauză.  … 16.Or, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Sub acest aspect, într-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a statuat că se poate solicita controlul de constituționalitate numai al acelor dispoziții legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor, legi sau ordonanțe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată). „Legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Lipsa unui interes real, personal al autorului excepției în promovarea acesteia determină că posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014).  … 17.Ținând seama de aceste considerente, precum și de faptul că cerința stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca dispozițiile de lege criticate pe calea excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, privește incidența în cauză a acestor dispoziții de lege, respectiv faptul de a fi aplicabile în litigiile în care se invocă excepția de neconstituționalitate, având aptitudinea de a genera efecte juridice diferite în cauză, după cum Curtea Constituțională constată sau nu neconstituționalitatea acestora (Decizia nr. 358 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 9 octombrie 2019, paragraful 33), iar această cerință nu este îndeplinită, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă.  … 18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepție ridicată de Traian Poienar în Dosarul nr. 7.934/176/2016 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește