DECIZIA nr. 609 din 30 septembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 513 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Alpha Bank România – S.A. din București în Dosarul nr. 431/1.285/2017 al Tribunalului specializat Cluj și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 572D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Cristian Izvoran a depus la dosar un înscris în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 513 alin. (1) din Codul de procedură civilă și, respectiv, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 19 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 431/1.285/2017, Tribunalul specializat Cluj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 513 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Alpha Bank România – S.A. din București într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunțate într-o acțiune în răspundere civilă delictuală. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că în măsura în care dispozițiile art. 513 alin. (1) din Codul de procedură civilă deschid calea pentru o nouă rejudecare în fond a procesului, acestea sunt neconstituționale. Astfel, schimbarea hotărârii a cărei revizuire se solicită este posibilă chiar dacă noul înscris nu este probant prin el însuși, întrucât, ca urmare a admiterii în principiu a cererii de revizuire, instanța are posibilitatea de a încuviința probe noi, altele decât respectivul înscris. Din această perspectivă, înscrisul nou apare ca fiind doar un pretext care permite părții nemulțumite de soluția pronunțată să formuleze o cale de atac prin care se urmărește rejudecarea chestiunii litigioase și cenzurarea raționamentului instanței. În ipoteza în care înscrisul nou nu ar fi probant prin el însuși, atunci nu poate avea loc o admitere în principiu a cererii de revizuire, iar admiterea în principiu a unei cereri de revizuire, urmată de administrarea de probe care au fost solicitate în căile ordinare sau extraordinare de atac și au fost respinse, conduce la schimbarea viziunii legiuitorului cu privire la această cale de atac a revizuirii. Calea de atac a revizuirii nu se poate constitui într-o cale de atac devolutivă; având în vedere faptul că descoperirea unui înscris nou oferă părților posibilitatea de a formula oricând o cale de atac devolutivă, în care instanța procedează la o nouă judecată asupra fondului, statuând atât în fapt, cât și în drept, este evident că soluția inițială nu beneficiază de nicio garanție că va rămâne definitivă. Dacă oricând, în baza unui înscris nou, un revizuent ar putea să ceară o rejudecare pe fond a cauzei și să solicite noi probe, atunci procedura judiciară inițială este inutilă, pentru că nu se asigură părții nicio garanție că hotărârea a fost definitivă, ea putând fi rediscutată de nenumărate ori. … 7.Tribunalul specializat Cluj apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că legiuitorul este cel care a stabilit și a prevăzut limitativ în calea de atac a revizuirii, o cale extraordinară, acele situații în care o hotărâre definitivă poate fi reformată, situații a căror stabilire este la latitudinea sa. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisul depus la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 513 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că, deși autoarea ridică, în mod expres, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 513 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, aceasta se referă la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și ale art. 513 alin. (1) din Codul de procedură civilă. … 12.În ceea ce privește stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, cu valoare de principiu, că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate; în caz contrar, Curtea ar fi ținută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepției a textului legal criticat. Or, determinarea obiectului excepției de neconstituționalitate este o operațiune care, pe lângă existența unor condiționări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita și o apreciere obiectivă a Curții Constituționale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepției. O atare concepție se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituționalitate exercitat pe cale de excepție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, sau Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006). … 13.Prin urmare, Curtea reține că obiect al controlului de constituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și ale art. 513 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– art. 509 alin. (1) pct. 5: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;“; … – art. 513 alin. (1): „(1) Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.“ …  … 14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Totodată, se invocă dispozițiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul articolului menționat. Art. 509 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede, tot limitativ, ipoteze de excepție, în care, chiar dacă nu s-a evocat fondul, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii. Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, întrucât, în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, stipulat de art. 457 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. … 16.Curtea constată că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată ce au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele judecătorești s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și doar cu titlu de excepție și pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (2) din Codul de procedură civilă pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul (a se vedea Decizia nr. 66 din 28 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 4 mai 2021, paragraful 15, sau Decizia nr. 718 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 3 martie 2020, paragraful 18). … 17.De asemenea, Curtea observă că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, are drept scop restabilirea adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, sau Decizia nr. 46 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013). Calea extraordinară de atac a revizuirii – cale de retractare, nedevolutivă, menită, în esență, să corecteze erorile de fapt – a fost concepută pentru a fi utilizată în ceea ce privește hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, în care judecătorul se pronunță asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar nu cu referire la cele prin care acțiunea introductivă de instanță se respinge exclusiv pe considerente de procedură, prin soluționarea excepțiilor dirimante, al căror scop este de a împiedica instanța să intre în cercetarea fondului, tocmai prin faptul că fac inutilă antamarea unor aspecte substanțiale privitoare la dreptul pretins de reclamant. … 18.În continuare, Curtea reține că dispozițiile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală. De altfel, în interpretarea acestei prevederi, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele asemenea, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). … 19.În ceea ce privește motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate privind noul înscris care deschide calea de atac vizează caracterul probant al acestuia și posibilitatea de administrare de noi probe sau de administrare de probe care au fost solicitate în căile ordinare sau extraordinare de atac și au fost respinse, ceea ce ar încălca dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât soluția inițială nu ar beneficia de nicio garanție că va rămâne definitivă. În acest sens, Curtea reține că evaluarea caracterului probant al înscrisului nou nu reprezintă un aspect de constituționalitate, ci este un element care ține de aprecierea instanței de judecată. În ceea ce privește administrarea de probe în cadrul căii de atac a revizuirii, Curtea observă că există o diferență esențială între căile de atac devolutive și cele nedevolutive, în sensul că, în cazul acestora din urmă, posibilitățile probatorii ale părților sunt limitate. Distincția privitoare la mijloacele de probă ce pot fi administrate în căile de atac este valabilă numai pentru calea de atac propriu-zisă, ea nemaifuncționând atunci când se pune problema rejudecării procesului ca efect al admiterii căii de atac. Astfel, contrar susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate și având în vedere că art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede expres că, în procedura de judecată a revizuirii, „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază“, rezultă că nu se reia întreaga judecată cu ocazia dezbaterilor asupra revizuirii, ci părțile își limitează cuvântul la acele susțineri care pot demonstra admisibilitatea revizuirii.  … 20.Mai mult, în jurisprudența instanțelor de judecată s-a afirmat constant că nu orice proces definitiv câștigat poate fi supus revizuirii și că admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță din cauza unor împrejurări independente de voința părții, ci și de caracterul determinant al acestor înscrisuri, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, ar fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată. În caz contrar, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 3.145 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă). … 21.Totodată, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune ca, în toate cauzele, acesta să fie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, care, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Ca atare, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. … 22.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 513 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că autoarea acesteia nu motivează pretinsa contrarietate cu dispozițiile Legii fundamentale. Or, în jurisprudența sa, instanța constituțională a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 928 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, Decizia nr. 727 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Decizia nr. 542 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 611 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 646 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011). … 23.În aceste condiții, Curtea constată că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate. Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014, paragraful 16, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). … 24.Or, în prezenta cauză, indicarea temeiului constituțional nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepției de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 513 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Așa fiind, Curtea reține că, date fiind caracterul general al textului constituțional invocat, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispoziției legale criticate față de acesta, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Totodată, instanța de control constituțional nu se poate substitui autoarei în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, astfel încât Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 513 alin. (1) din Codul de procedură civilă ca inadmisibilă. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 513 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Alpha Bank România – S.A. din București în Dosarul nr. 431/1.285/2017 al Tribunalului specializat Cluj. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului specializat Cluj și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Titirișcă–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește