DECIZIA nr. 609 din 24 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 22 februarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ActulREFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 8 30/01/2008
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ActulREFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ActulREFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ActulREFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 38 30/01/2003
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ActulREFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 1REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 1REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 462 12/12/2006
ART. 1REFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ART. 1REFERIRE LALEGE 353 10/07/2003
ART. 1REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 1REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 224 28/04/2022
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 4REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 4REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 4REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 4REFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ART. 4REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 4REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ART. 5REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 5REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 5REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 289 07/06/2005
ART. 5REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 5REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 6REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 6REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 7REFERIRE LALEGE 49 19/03/2012
ART. 7REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 26
ART. 7REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 7REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 7REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 7REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 8REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 10
ART. 8REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009
ART. 8REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 8REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 8REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 9REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 14REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 14REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 14REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 14REFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ART. 14REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 15REFERIRE LALEGE 49 19/03/2012
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 15REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009
ART. 15REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 26
ART. 15REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 15REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 15REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 224 28/04/2022
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 7 18/01/2022
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 217 30/03/2021
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 627 22/09/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 224 28/04/2022
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 624 07/10/2021 ART. 19
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 217 30/03/2021
ART. 18REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 18REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 18REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 81 18/02/2020
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 624 07/10/2021
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 81 18/02/2020
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 624 07/10/2021
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 707 29/11/2016
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 291 22/05/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 31 05/02/2013
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 706 11/09/2007
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 81 18/02/2020
ART. 23REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 316 30/05/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblul său, precum și a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 (forma în vigoare înainte de abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009), a Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, în ansamblul său, a dispozițiilor anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 (forma în vigoare înainte de abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009) și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Daniel Brăilescu în Dosarul nr. 29.651/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 412D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 224 din 28 aprilie 2022.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 11 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 29.651/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblul său, ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 (forma în vigoare înainte de abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009), ale Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, în ansamblul său, ale anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 (forma în vigoare înainte de abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009) și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Daniel Brăilescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind drepturi salariale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 8/2008, în ansamblul său, și, în special, ale art. II din această ordonanță, ale Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, în ansamblul său, și, în special, ale anexei nr. 1 la ordonanță, toate în forma în vigoare înainte de abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, încalcă în mod vădit dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. j) potrivit căruia statutul funcționarilor publici se reglementează doar prin lege organică, ale art. 115, potrivit căruia în domeniul rezervat legii organice se pot emite doar „ordonanțe de urgență“, nu și „ordonanțe de Guvern“, precum și principiul separației puterilor în stat prevăzut în art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât Guvernul a intervenit, fără drept, într-un domeniu rezervat legiuitorului organic. De asemenea, se menționează Decizia Curții Constituționale nr. 289 din 7 iunie 2005.6.Referitor la art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se susține, în esență, că aceste norme încalcă principiul securității raporturilor juridice prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, principiul nediscriminării în componenta privind remunerație egală pentru muncă egală, principiul salariului minim brut pe economie, dreptul la un nivel minim de trai decent și dreptul la respectarea demnității persoanei. Astfel, se consideră că aceste texte legale reprezintă norme de trimitere și de ultraactivare a unei situații juridice normative anterioare, constituită din norme abrogate și chiar respinse de către Parlament, cu consecința aplicării lor la calculul salariului autorului excepției și după data de 1 iulie 2017 de la care a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017.7.Se afirmă că art. 38 alin. (2) lit. a) face parte dintr-un lanț de norme succesive, edictate în perioada 2010-2017, care au ultraactivat și au menținut ultraactivitatea anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003și a art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 chiar și după ce acestea au fost abrogate formal de art. 48 pct. 9 și 26 din Legea-cadru nr. 330/2009, iar Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 49/2012.8.Se arată că, în anul 2009, coeficienții de ierarhizare ai funcțiilor de poliție și valoarea sectorială de referință (197,33 lei) cu care se înmulțeau acești coeficienți pentru a se calcula „salariul de funcție“ al polițiștilor aveau sediul legal în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003. Valoarea de referință de 197,33 lei fusese introdusă în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, prin art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008. Însă Legea-cadru nr. 330/2009 și Legea-cadru nr. 284/2010, chiar dacă au conținut coeficienți noi de ierarhizare pentru funcțiile de poliție, inclusiv unități noi de referință cu care urmau să fie înmulțiți coeficienții de ierarhizare ai funcțiilor de poliție, nu s-au aplicat niciodată în integralitatea lor. Cu titlu de exemplu, se afirmă că Legea-cadru nr. 330/2009 a conținut coeficientul de ierarhizare 1.00 cuantificat la 705 lei [art. 12 alin. (2) din lege], care nu s-a aplicat niciodată, iar Legea-cadru nr. 284/2010 a conținut o valoare de referință de 600 lei [art. 10 alin. (4)], care, la fel, nu s-a aplicat niciodată. În acest context, autorul menționează că a dobândit calitatea de polițist activ în anul 2012, deci după abrogarea anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și a Ordonanței Guvernului nr. 8/2008. Însă, începând din anul 2012 și până în prezent, salariul său lunar a fost calculat și plătit pe baza coeficienților și valorii de referință prevăzute de ordonanțele Guvernului nr. 38/2003 și nr. 8/2008. Prin urmare, ca efect al art. 38 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu normele abrogate anterior menționate, activitatea unui polițist, supus regimului prevăzut de Legea nr. 360/2002, a ajuns să valoreze, în anul 2018, mult mai puțin decât munca altor categorii profesionale.9.În final, se menționează că dreptul la salariul minim garantat pe țară nu mai are legătură cu valoarea muncii, ci este o măsură de protecție socială destinată să împiedice cetățenii să ajungă sub pragul sărăciei, care este un factor de excluziune socială și afectează demnitatea persoanei. Totodată, se subliniază faptul că exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite, existând și obligația de respectare a regimului juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilit potrivit Legii nr. 161/2003.10.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblul său, dispozițiile art. II din această ordonanță (forma în vigoare înainte de abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, în ansamblul său, precum și dispozițiile anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 (forma în vigoare înainte de abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, Curtea observă că anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 reglementează coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite, specifice polițiștilor, agenților de poliție și ai salariului de grad profesional pentru polițiști, precum și valoarea de referință sectorială. Dispozițiile legale criticate punctual prevăd că:– Art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008: (1)Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.(2)Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.(3)Soldele de funcție și de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut de funcționarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) și (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.– Art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017: (1)Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2)Începând cu data de 1 iulie 2017:a)se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;.15.Curtea reține că, anterior sesizării sale, anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și prevederile art. II alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 au fost abrogate de art. 48 alin. (1) pct. 9 și 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 49/2012 privind respingerea Ordonanței Guvernului nr. 8/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012. De asemenea, Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010, care a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. Însă, având în vedere că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare și ținând cont de obiectul litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor legale criticate.16.În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind trăsăturile statului român și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora statutul funcționarilor publici aparține domeniului legilor organice, și în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, Decizia nr. 217 din 30 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 19 iulie 2021, Decizia nr. 7 din 18 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 13 mai 2022, și Decizia nr. 224 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 30 august 2022, instanța de contencios constituțional respingând excepțiile de neconstituționalitate.18.Astfel, prin Decizia nr. 224 din 28 aprilie 2022, paragraful 32, și Decizia nr. 217 din 30 martie 2021, paragrafele 19-21, analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, critică ce vizează încălcarea prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitoare la adoptarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, precum și ale art. 115 alin. (1), care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legii organice, Curtea, în esență, a reamintit că aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente – nașterea, executarea și încetarea – ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se referă în mod intrinsec la statutul acestora, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Aceste aspecte constituie obiectul de reglementare al Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002. În schimb, obiectul de reglementare al Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 vizează aspecte distincte care țin de salarizarea polițiștilor. Prin urmare, legiferarea de către Guvern prin ordonanțe simple în materia salarizării polițiștilor nu este contrară art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, potrivit căruia „Prin lege organică se reglementează: (…) statutul funcționarilor publici;“, și nici art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice“. Totodată, prin Decizia nr. 224 din 28 aprilie 2022, Curtea a constatat că nici principiul separației puterilor în stat nu este încălcat de către Guvern, având în vedere că acțiunea sa legislativă prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 nu este contrară textelor constituționale anterior menționate.19.Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 29 mai 2020, paragrafele 21-24, examinând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea a reținut că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din legea-cadru. De asemenea, Curtea a reținut că art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii. Prin alin. (1) al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele ulterioare sunt enunțate în alin. (2)-(6). Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a) din lege, privește perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017. Pentru această perioadă s-a adoptat măsura menținerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, Curtea a reținut că prevederile legale criticate vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice și se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor, de a regla în timp disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare. Pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.20.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 1 alin. (5) din Constituție, prin Decizia nr. 624 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2022, paragrafele 28-31, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar. În concluzie, Curtea a constatat că, prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul normează un conținut care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice.21.De asemenea, prin Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020, paragraful 27, Curtea a constatat că stabilirea regulii menținerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor din lege criticate.22.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 624 din 7 octombrie 2021, precitată, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007.) Totodată, Curtea a mai statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15. În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.23.În final, referitor la susținerile privind încadrarea unei anumite categorii profesionale în prevederile legii-cadru în vederea stabilirii salariilor de bază, prin Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020, paragraful 33, Curtea a reținut că acestea vizează modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017, ceea ce excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Brăilescu în Dosarul nr. 29.651/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblul său, dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, ale Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, în ansamblul său, precum și dispozițiile anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x