DECIZIA nr. 609 din 10 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 983 din 6 decembrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 24 24/03/2010 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 24 24/03/2010 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 24 24/03/2010 ART. 5
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 574 16/10/2014
ART. 5REFERIRE LAOUG 24 24/03/2010 ART. 5
ART. 6REFERIRE LAOUG 24 24/03/2010 ART. 5
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 23
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 87
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 122
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 122
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 574 16/10/2014
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 8REFERIRE LAOUG 24 24/03/2010 ART. 5
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG 24 24/03/2010 ART. 5
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 122
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 122
ART. 14REFERIRE LAOUG 24 24/03/2010
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 75
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 597
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 30
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 5
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 3
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 105
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 106
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 23
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 36
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 107
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 173
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 87
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 91
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 87
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 110
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 5
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 10
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 96
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 120
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 129
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 173
ART. 23REFERIRE LAOUG 24 24/03/2010
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 36
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 91
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 574 16/10/2014
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în școli, excepție ridicată de Consiliul Județean Ilfov în Dosarul nr. 17.062/3/2016* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.762D/2017.2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin domnul avocat Ștefan Vlad, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care susține temeinicia excepției de neconstituționalitate, arătând că sintagma „încheierea contractelor cu furnizorii“ din cuprinsul textului de lege criticat creează confuzie cu privire la capacitatea consiliului județean de a încheia acte administrative, în condițiile în care nu are personalitate juridică, fiind un organ colegial, deliberativ, care adoptă simple decizii. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 574 din 16 octombrie 2014, ale cărei considerente le consideră aplicabile mutatis mutandis în speța pendinte.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziția legală criticată cuprinde o normă clară, care stabilește una dintre atribuțiile consiliului județean.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Sentința civilă nr. 4.353 din 5 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.062/3/2016*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în școli. Excepția a fost ridicată de Consiliul Județean Ilfov, pârât într-o cauză care are ca obiect soluționarea unui litigiu privind achizițiile publice. 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul, Consiliul Județean Ilfov, care are calitatea de pârât în cauza dedusă judecății instanței de fond, susține că reclamantul (operator economic furnizor de fructe proaspete) solicită instanței ca prin hotărârea pronunțată să suplinească consimțământul pârâtului la încheierea contractului de achiziție publică, întrucât, potrivit legii speciale, respectiv art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010, consiliul județean este titularul obligației de a încheia contractul cu furnizorul de fructe, rezultând deci o aparentă calitate procesuală. Or, prevederile legale menționate încalcă dispozițiile art. 120, art. 121 alin. (2) și ale art. 122 din Constituție, dispoziții dezvoltate la nivel infraconstituțional de art. 21, art. 23 alin. (1) și art. 87 din Legea nr. 215/2001, în conformitate cu care consiliul județean este un organ deliberativ cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în județe. 7.Autorul excepției invocă Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, în care Curtea a statuat că, potrivit art. 121 alin. (2) din Constituție, consiliul local este un organ deliberativ cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, care nu are personalitate juridică și, prin urmare, nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice. Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi și obligații pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile și asumându-și obligațiile existente în patrimoniul unității administrativ-teritoriale. Arată că, deși în decizia Curții se face referire la consiliul local, toate argumentele sunt aplicabile mutatis mutandis și consiliului județean.8.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010 este neîntemeiată.9.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în școli, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 31 martie 2010, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: „Consiliile județene și consiliile locale ale sectoarelor municipiului București sunt responsabile de organizarea procedurilor de achiziție publică, desemnarea câștigătorilor, încheierea contractelor cu furnizorii, monitorizarea și controlul distribuției fructelor proaspete.“13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 120, art. 121 alin. (2) și ale art. 122.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în școli a fost adoptată în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP“), cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE) nr. 288/2009 al Comisiei din 7 aprilie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce privește acordarea de ajutoare comunitare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, fructe și legume prelucrate și produse pe bază de banane destinate copiilor, în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe în școli.15.Critica vizează reglementarea în sarcina consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București a obligației de a organiza procedurile de achiziție publică a fructelor ce urmează a fi consumate în școlile de pe raza teritorială a unităților administrativ-teritoriale, respectiv de a desemna câștigătorii acestor proceduri și de a încheia contractele cu furnizorii, precum și de a monitoriza și a controla distribuția fructelor proaspete. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, toate aceste responsabilități revin unităților administrativ-teritoriale, care au personalitate juridică, iar nu consiliilor județene sau locale, care reprezintă organe deliberative cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în teritoriu.16.Analizând cadrul normativ aplicabil, Curtea observă că Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu excepția art. 30-34,55,55^1,art. 79 alin. (1),88,89,90,99,99^1, 101 și art. 102 care se abrogă la data desfășurării alegerilor pentru alegerea autorităților administrației publice locale care se organizează începând cu anul 2020. Dispozițiile referitoare la administrația publică locală se regăsesc în partea a III-a art. 75-248 din Codul administrativ.17.Noțiunea de autonomie locală era definită, la data invocării excepției de neconstituționalitate, de dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 [dispoziții preluate de art. 5 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ], potrivit cărora prin autonomie locală se înțelege „dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii“, drept care „se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat“. 18.În dezvoltarea acestei definiții, dispozițiile art. 23 din aceeași lege (în prezent, art. 105 și 106 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ) prevedeau că „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primării, ca autorități executive“ [alin. (1)], consiliile locale și primarii funcționând ca autorități ale administrației publice locale, care „rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii“ [alin. (2)]. Potrivit art. 36 alin. (2) din lege [în prezent, art. 129 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ], consiliul local exercită o serie de atribuții, printre care cele privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni [lit. d)], fiind obligat, în temeiul art. 36 alin. (6) din lege [în prezent, art. 129 alin. (7)], să asigure, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația și sănătatea.19.De asemenea, dispozițiile art. 24 coroborate cu cele ale art. 87 din lege (în prezent, art. 107 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ) prevedeau că la nivel județean se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Potrivit art. 91 alin. (1) din lege [în prezent, art. 173 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019], consiliul județean exercită o serie de atribuții, printre care cele privind gestionarea serviciilor publice din subordine [lit. d)], fiind obligat, în temeiul art. 91 alin. (5) din lege [în prezent, art. 173 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019], să asigure, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind, printre altele, educația și sănătatea.20.Potrivit prevederilor art. 10 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 [în prezent, art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019], „autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale“, în vreme ce, sub aspectul modului în care autoritățile publice își exercită competențele prevăzute de lege, art. 5 alin. (1) din lege [în prezent, art. 110 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019] stabileau că acestea sunt „competențe exclusive, competențe partajate și competențe delegate“.21.În fine, art. 21 alin. (1) din lege [în prezent, art. 96 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019] prevedeau că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu […] titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii“.22.Din examinarea cadrului normativ existent la data soluționării litigiului dedus instanței și invocării excepției de neconstituționalitate rezultă că autoritățile administrației publice locale aveau competențe în administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale. Mai mult, autoritățile administrației publice locale aveau competența de a dispune de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor. Aceste competențe ale autorităților administrației publice locale sunt, de altfel, firești în condițiile în care ele au „capacitatea efectivă“ de a exercita „dreptul de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice“, prin ele realizându-se autonomia locală consacrată de art. 120 din Constituție.23.Așa fiind, în virtutea dispozițiilor art. 36 și art. 91 din lege (în prezent, art. 129 și art. 173 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019), consiliul local, respectiv consiliul județean exercitau atribuții privind gestionarea serviciilor prestate cetățenilor, fiind obligate să asigure, potrivit competențelor lor și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local referitoare la educație și sănătate. La aceste atribuții, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în școli le-a adăugat pe cele referitoare la organizarea procedurilor de achiziție publică a fructelor ce urmează a fi consumate în școlile de pe raza teritorială a unităților administrativ-teritoriale, desemnarea câștigătorilor acestor proceduri și încheierea contractelor cu furnizorii, precum și monitorizarea și controlul distribuției fructelor proaspete. 24.Prin urmare, Curtea constată că prevederile legale criticate nu numai că nu contravin principiului autonomiei locale, ci constituie o expresie a sa, reglementând în sarcina autorităților locale obligații ce țin de aplicarea acestui principiu, respectiv obligații care țin de furnizarea serviciilor publice de interes local referitoare la educație și sănătate.25.În ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, Curtea apreciază că raționamentul utilizat de instanța constituțională în respectiva cauză nu este aplicabil în speța de față. Cu acel prilej, Curtea a reținut că „în calitatea sa de autoritate deliberativă a administrației publice locale, consiliul local nu are personalitate juridică și prin urmare nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice. Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi și obligații pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile și asumându-și obligațiile existente în patrimoniul unității administrativ-teritoriale“. Prin urmare, Curtea a constatat că „transmiterea dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni deținut de stat, prin Ministerul Transporturilor, către Consiliul Local al Municipiului Constanța, iar nu către Municipiul Constanța, contravine dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Constituție, prin încălcarea statutului juridic constituțional și legal de autoritate administrativă a consiliului local, care nu poate fi el însuși titular de drepturi și obligații asupra bunurilor domeniale, ci doar să le exercite în numele unității administrativ-teritoriale pe care o reprezintă“. Așa cum se poate constata, în respectiva cauză problema reglementată de norma supusă controlului de constituționalitate viza transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul statului în patrimoniul unei autorități administrative publice locale (consiliu local), Curtea sancționând o atare opțiune a legiuitorului, motivând că transferul nu se poate realiza decât către unitatea administrativ-teritorială, unica titulară a bunurilor care aparțin domeniului public sau privat. 26.În speța prezentă, norma supusă controlului prevede obligații în sarcina autorităților locale cu privire la prestarea serviciilor de interes public, obligații ce presupun administrarea resurselor financiare ale unităților administrativ-teritoriale, în acord cu responsabilitățile lor stabilite în legea-cadru, Legea administrației publice locale nr. 215/2001.27.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Consiliul Județean Ilfov în Dosarul nr. 17.062/3/2016* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în școli sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x