DECIZIA nr. 608 din 16 iulie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), ale art. 597 alin. (7) și ale art. 599 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Romeo Stavarache în Dosarul nr. 4.825/110/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.090D/2018. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 iunie 2020, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea, a autorului excepției, prezent personal, și a domnului Antoniu Obancia, avocatul autorului excepției, acesta având delegația depusă la dosar. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, având în vedere cererea de amânare a pronunțării pentru a depune anumite documente la dosar, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 9 iulie 2020, dată la care, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 57 din același act normativ, a amânat pronunțarea pentru data de 16 iulie 2020, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.825/110/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), ale art. 597 alin. (7) și ale art. 599 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Romeo Stavarache într-o cauză penală. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă considerentele Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, referitoare la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii în materie penală. Susține că în materia contestației la executare, art. 599 alin. (1) din Codul de procedură penală face trimitere la art. 597 din același act normativ, fără a distinge între cazurile de contestație la executare invocate. Mai mult, art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală reglementează două teze diferite, fără însă a se face vreo distincție în contextul normei de trimitere la alte dispoziții procesual penale. … 5.Apreciază că dispozițiile criticate sunt neclare și imprecise, în măsura în care înțelesul acestora suprimă dreptul la contestație pentru cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) ambele teze din Codul de procedură penală. Totodată, susține că art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală nu se referă la contestația la executare, ci la contestație, drept/ca o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță inferioară. Astfel, având în vedere principiul specialia generalibus derogant, apreciază că art. 425^1 din Codul de procedură penală nu este aplicabil la soluționarea contestației la executare oricare ar fi cazurile pe care aceasta s-ar întemeia. … 6.În final, apreciază că este neconstituțională și reglementarea potrivit căreia decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă, contravenind prevederilor constituționale anterior precizate. … 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că, potrivit art. 599 alin. (1) din Codul de procedură penală, procedura de rezolvare a contestației la executare este cea prevăzută la art. 597 din același act normativ, text de lege care la alin. (7) prevede că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare. … 8.Totodată, textul art. 425^1 alin. (7) lit. b) din Codul de procedură penală statuează că decizia prin care se soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac, printre soluțiile ce se pot pronunța fiind și respingerea contestației, cu menținerea hotărârii atacate, când contestația este nefondată. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 129 coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este reglementată prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate doar în condițiile legii. Dispozițiile art. 425^1 din Codul de procedură penală au fost introduse în legislația procesual penală prin prevederile art. III pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014, iar din expunerea de motive a Legii nr. 58/2016 privind aprobarea acestei ordonanțe de urgență acestea au ca scop asigurarea unei căi de atac în materii urgente și pentru situații restrictive de drepturi și libertăți. … 10.Aceste situații sunt însă cele expres reglementate de legiuitor, prin prevederile Codului de procedură penală, determinarea lor fiind de competența exclusivă a acestuia, astfel că exercitarea căii de atac a contestației se poate face numai atunci când legea o prevede expres. … 11.Or, potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) din Codul de procedură penală hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, iar, potrivit alin. (8) al aceluiași articol, decizia instanței prin care se soluționează contestația la executare este definitivă, prevederile art. 597 alin. (5) fiind aplicabile. … 12.Astfel, se constată că, în conformitate cu dispozițiile din partea specială, titlul III, capitolele III și III^1 din Codul de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Ca atare, deciziile pronunțate de către instanța de apel sunt definitive, chiar și în materia executării, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora. … 13.Așa fiind, instanța judecătorească apreciază că nu pot fi primite susținerile autorului excepției în sensul că normele legale criticate sunt lipsite de claritate și predictibilitate, acestea stabilind în mod clar și echivoc situația hotărârilor pronunțate în materia executării de către instanța de apel, fiind reglementate expres situațiile în care poate fi formulată contestație împotriva hotărârilor pronunțate în materia executării, astfel cum a apreciat legiuitorul în exercitarea atribuției constituționale conferite de art. 61 alin. (1) din Constituție. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), ale art. 597 alin. (7) și ale art. 599 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:– Art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b): „Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții: 1. respingerea contestației, cu menținerea hotărârii atacate: […]b)când contestația este nefondată“.– Art. 597 alin. (7): „Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.“ … – Art. 599 alin. (1): „Procedura de rezolvare a contestației la executare este cea prevăzută la art. 597.“ …  …  …  … 18.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea și previzibilitatea legii. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autorul excepției este nemulțumit de faptul că hotărârea pronunțată în cazul contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală este definitivă. Curtea observă că în jurisprudența sa a constatat că procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Astfel, procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016). … 20.Totodată, prin Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, și Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005, Curtea a reținut că dispozițiile referitoare la contestația la executare constituie norme de procedură, iar, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, stabilirea unor reguli speciale de procedură, precum și a modalităților de exercitare a drepturilor procesuale fiind realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale. Curtea a statuat în acest sens că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. … 21.În acest context, Curtea observă că prin Decizia penală nr. 201/A din 2 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către autorul excepției. Contestația la executare a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, fiind îndreptată împotriva Deciziei penale nr. 495/A din 3 noiembrie 2017, pronunțată de aceeași instanță judecătorească. … 22.Așa fiind, Curtea observă că titlul împotriva căruia contestatorul a formulat contestația la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, este reprezentat de o decizie penală pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, care constituie hotărârea pronunțată, în cauza de fond, de către instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară. Astfel, prin decizia penală, Curtea de Apel Târgu-Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Bacău împotriva Sentinței penale nr. 266/D/14 iulie 2016 a Tribunalului Bacău; a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cerere formulată de reprezentantul Ministerului Public – DNA – Serviciul Teritorial Târgu Mureș; a admis apelurile promovate împotriva Sentinței penale nr. 266/D/14 iulie 2016 a Tribunalului Bacău de către mai mulți inculpați, printre care și autorul excepției de neconstituționalitate, a desființat parțial hotărârea judecătorească apelată și a rejudecat cauza, față de anumiți inculpați, printre care și autorul excepției. … 23.Plecând de la aceste premise, Curtea reține că, în practica constantă a instanțelor judecătorești, s-a statuat că „în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost modificată în căile de atac, în speță în apel, ceea ce se execută este hotărârea instanței de apel, care a desființat sentința sub aspectul la care se face referire prin contestația la executare, astfel că instanța care a pronunțat hotărârea care se execută este instanța de apel, competentă să soluționeze contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală. Or, titlul reprezentat de o decizie pronunțată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de instanța ce a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt dispozițiile art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală care prevăd că contestația la executare se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, iar în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală este definitivă. De altfel, la art. 597 alin. (8) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut că judecarea contestației (ca și cale de atac) la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate, dar și că alin. (5) al aceluiași articol, care face trimitere la dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata, se aplică în mod corespunzător. Or, hotărârea ce face obiectul acestei contestații nu este o hotărâre a primei instanțe, ci a instanței de apel, iar conform titlului III al părții speciale privind judecata, hotărârile pronunțate în apel sunt definitive“ [a se vedea, Decizia nr. 949 din 26 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală]. … 24.Cu alte cuvinte, hotărârea pronunțată în cazul contestației la executare, formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, împotriva unei hotărâri definitive pronunțată în calea ordinară a apelului este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac. … 25.Referitor la reglementarea căilor de atac, Curtea observă că, prin Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, a reținut că, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Această normă constituțională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii. Prima teză exprimă, în alți termeni, dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, conținând, așadar, o reglementare substanțială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substanței dreptului conferit prin cea dintâi teză. Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. … 26.Curtea a reținut că legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. Dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129, nu presupun însă accesul la toate căile de atac și la toate categoriile de instanțe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluționată. … 27.În aceste condiții, având în vedere caracterul contestației la executare de procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia, ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte și ținând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili, prin lege, procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiția respectării drepturilor și libertăților fundamentale, precum și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 28.Pe de altă parte, în ceea ce privește lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor de lege criticate, Curtea observă că dispozițiile art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăd că contestația la executare se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, iar în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție. La art. 597 alin. (8) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut că judecarea contestației (drept cale de atac) la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate, iar la alin. (5) al aceluiași articol că dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata se aplică în mod corespunzător. Or, hotărârea ce face obiectul acestei contestații nu este o hotărâre a primei instanțe, ci a instanței de apel, iar conform titlului III al părții speciale privind judecata, hotărârile pronunțate în apel sunt definitive. Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală este definitivă. În soluționarea contestației la executare, instanța judecătorească poate dispune oricare dintre soluțiile prevăzute de art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală. … 29.Așa fiind, Curtea apreciază că, din coroborarea dispozițiilor procesual penale, precum și din jurisprudența instanțelor judecătorești, reiese clar și previzibil că hotărârea pronunțată în cazul contestației la executare, formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, împotriva unei hotărâri definitive pronunțată în calea ordinară a apelului este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Romeo Stavarache în Dosarul nr. 4.825/110/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), ale art. 597 alin. (7) și ale art. 599 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește