DECIZIA nr. 608 din 10 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Iulian Vasilovici în Dosarul nr. 17.311/301/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.754D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, acesta învederează faptul că, potrivit art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, principiul calității, preciziei și previzibilității legii nu exclude incidența unor norme de trimitere, astfel încât, având în vedere diversitatea domeniilor reglementate, în speță fiind vorba despre domeniul fiscal, apreciază că soluția legislativă criticată în cauză este constituțională. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 6 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.311/301/2017, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost invocată de Iulian Vasilovici cu ocazia judecării unei cauze civile având ca obiect o contestație la executare, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că, deși prevederile legale criticate se referă la excluderea de la semnarea și ștampilarea actelor dacă sunt îndeplinite cerințele legale aplicabile în materie, consideră însă că o asemenea reglementare este neconstituțională, întrucât destinatarul normei nu poate să prevadă care sunt cerințele legale ce trebuie îndeplinite, atâta vreme cât orice act public trebuie însoțit pentru valabilitate de semnătura și ștampila instituției emitente. Apreciază că reglementarea criticată din Codul de procedură fiscală intră în contradicție și cu dispozițiile legale referitoare la valabilitatea actelor sub semnătură privată, care trebuie să fie semnate și ștampilate, sens în care face referire la prevederile art. 268 și art. 272 din Codul de procedură civilă. … 6.Întrucât reglementarea criticată nu permite subiecților de drept să determine care sunt acele condiții necesare a fi îndeplinite și, mai mult decât atât, autorul excepției apreciază că norma legală criticată este o normă discriminatorie față de cetățenii aflați sub incidența sa, fiind în favoarea subiectului activ statul român, având în vedere că acesta din urmă poate uza de nesemnarea actelor de procedură, derogând astfel de la principiile de valabilitate ale unui act (înscris) în format fizic. Consideră că prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală contravin normei constituționale referitoare la predictibilitatea legislației, precum și art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, conform căruia România este un stat de drept, în care drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sunt garantate. … 7.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă apreciază că reglementarea criticată este neîntemeiată. Instanța de judecată arată că principiul clarității, preciziei și previzibilității legii nu exclude incidența normelor de trimitere, conform art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Astfel, față de diversitatea domeniilor reglementate (domeniul fiscal, procesual fiscal, silvic, penal etc.) utilizarea normelor de trimitere poate fi benefică, scopul unui act normativ fiind, de cele mai multe ori, de a reglementa cu titlu general anumite relații sociale. Arată că, deși este adevărat că destinatarul unei conduite impuse de lege trebuie să fie în măsură să înțeleagă această conduită și să își regleze comportamentul prescris, totuși aceasta nu exclude de plano necesitatea apelării la un specialist pentru a interpreta textul de lege. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În contextul criticilor formulate de autorul excepției, consideră ca fiind relevante considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 432 din 21 octombrie 2004, potrivit cărora „această derogare de la dreptul comun este în deplin acord cu Legea fundamentală care, la art. 126 alin. (2), prevede că «competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege», legiuitorul fiind astfel îndreptățit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situații speciale. În cazul de față, situația specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general“. Consideră, totodată, că norma criticată nu este lipsită de predictibilitate, întrucât din cuprinsul acesteia rezultă că actul administrativ fiscal tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate impuse acestei categorii de acte, mai puțin cele referitoare la ștampilă și semnătură. … 10.Avocatul Poporului menționează că prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală păstrează soluția legislativă consacrată în cuprinsul art. 43 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Învederează că și-a mai exprimat punctul de vedere, pe care și-l menține și în prezenta cauză, asupra acestui ultim text de lege, în sensul constituționalității acestuia. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, care fac parte din Capitolul IV intitulat „Actele emise de organele fiscale“, care au următorul cuprins: „Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) și tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.“ … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), potrivit cărora „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.“, ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la claritatea, precizia și predictibilitatea legii, precum și celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală preiau soluția legislativă cuprinsă inițial în art. 43 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum acest articol a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar, ulterior, ca urmare a modificărilor aduse prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri fiscale, a devenit art. 43 alin. (6), având același conținut normativ. … 16.În acest context, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2014, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, ce conferă Parlamentului atributul de unică autoritate legiuitoare a țării, legiuitorul are dreptul ca la instituirea regulilor de procedură, sub condiția respectării normelor fundamentale, să adopte normele apreciate ca fiind cele mai potrivite și eficiente, în funcție de specificitatea fiecărei materii reglementate, de obiectivele sau scopul actului normativ respectiv etc. Or, stabilirea condițiilor de validitate a actului administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, precum și a excepției de la regimul general al nulității actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reprezintă tocmai materializarea voinței legiuitorului în sensul adoptării unor norme speciale, adaptate domeniului reglementat – domeniul fiscal – și adresate, mai exact, categoriei distincte a actelor administrative fiscale emise prin intermediul unui centru de imprimare masivă. În plus, reglementarea criticată se încadrează în sfera normelor de procedură specifice domeniului fiscal, care vizează în egală măsură pe toți cei cărora li se adresează, fără a genera o stare de inegalitate sau de discriminare contrară art. 16 din Constituție. … 17.Categoriile de acte administrative fiscale care se emit în condițiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de către organul fiscal central, și se tipăresc prin intermediul unui centru de imprimare masivă se stabilesc, potrivit art. 46 alin. (7) din același act normativ, prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel că această categorie distinctă de acte administrative fiscale este determinată nu de destinatarul lor, ci de obiectul acestora. Acest element se constituie într-un criteriu obiectiv și rațional, care justifică, în lumina exigențelor ce caracterizează principiul egalității, tratamentul juridic diferit al acestei categorii de acte administrative fiscale față de celelalte – și, implicit, al destinatarilor lor. … 18.Curtea reține, de asemenea, că nu poate fi reținută critica autorului excepției referitoare la lipsa de predictibilitate și claritate a normei criticate, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.155/2016 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative fiscale și procedurale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 12 aprilie 2016, precum și prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, nr. 3.097/2016 pentru aplicarea prevederilor art. 46 alin. (8) și art. 47 alin. (9) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 5 decembrie 2016, este prevăzută lista actelor administrative fiscale, actelor de executare și altor acte emise de organul fiscal local ce pot fi comunicate prin mijloace electronice de transmitere la distanță sau tipărite prin intermediul unui centru de imprimare masivă, valabile fără semnătura persoanelor împuternicite și ștampila organului fiscal local. Prin urmare, aceste acte sunt limitative, fiind prevăzute strict în legislația în materie. … 19.Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia reglementarea criticată din Codul de procedură fiscală intră în contradicție cu dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la valabilitatea actelor sub semnătură privată, care trebuie să fie semnate și ștampilate, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, exemplu fiind Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, Codul de procedură fiscală reprezintă o „lege specială care instituite unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. Interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa“. În acest context, Curtea subliniază că prin art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală a fost stabilită, fără echivoc, care este ordinea tipurilor de comunicare a actului administrativ fiscal către contribuabil, ordine ce trebuie respectată de către organul fiscal. … 20.Referitor la reglementarea derogatorie de la dreptul comun instituită prin art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală, Curtea reține că, spre deosebire de dreptul privat, unde forma nu este o condiție de valabilitate a actului juridic decât în mod excepțional, în dreptul public forma este esențială. În literatura de specialitate, forma actului administrativ a fost definită ca reprezentând totalitatea elementelor formale conținute de un act administrativ privit ca instrumentum. Această definiție poate fi reținută mutatis mutandis și în cazul actului administrativ fiscal, care este o specie a actului administrativ. În materia dreptului fiscal, față de prevederea imperativă cuprinsă la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal poate fi emis numai în formă scrisă. Forma scrisă a actului administrativ fiscal cunoaște, la rândul său, două modalități de realizare, respectiv înscris pe suport hârtie și înscris emis în formă electronică. … 21.În acest context, Curtea constată că modalitatea de emitere a actului administrativ fiscal în condițiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015, adică tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă, nu afectează în niciun fel exercitarea deplină a drepturilor persoanelor cărora acel act se adresează. Aceasta, deoarece actele administrative fiscale emise pe suport hârtie cuprind următoarele elemente de identificare: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului/plătitorului și, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune aceasta, precum și mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului. Chiar dacă, din rațiuni practice, legiuitorul a prevăzut în mod explicit valabilitatea actului administrativ fiscal tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă, în lipsa semnăturii persoanei împuternicite și a ștampilei organului fiscal emitent, un astfel de act cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificate atât organul emitent, cât și persoana împuternicită a acestuia, pentru o eventuală răspundere disciplinară, civilă sau penală, după caz. O asemenea persoană va răspunde în fața legii în aceleași condiții ca persoana care a semnat și ștampilat actul administrativ fiscal (în acest sens a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 1.355 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009). … 22.Prin urmare, lipsa celor două elemente reprezintă excepția de la regula instituită de art. 46 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, text referitor la elementele și condițiile de formă pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ fiscal. Excepția vizează în mod strict doar situația actelor administrative fiscale tipărite prin intermediul unui centru de imprimare masivă și se justifică tocmai prin modalitatea aparte de emitere, în sens fizic sau material, a respectivului document, fără a avea nicio altă implicație asupra forței sale juridice. Rațiunea avută în vedere de legiuitor pentru a consacra o astfel de excepție o constituie necesitatea de a reduce formalismul în cazul actelor administrative fiscale emise în număr foarte mare și care privesc același tip de situație fiscală. Așadar, un act administrativ fiscal, indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, adică act emis pe suport hârtie sau în formă electronică, are aceeași forță juridică. … 23.În fine, Curtea subliniază că, potrivit art. 13 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege. În cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, se ține seama de scopul emiterii actului normativ. Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii, iar în cazul în care acestea sunt susceptibile de mai multe înțelesuri, se interpretează în sensul care corespunde cel mai bine obiectului și scopului legii, în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. Dacă după aplicarea regulilor de interpretare mai sus menționate prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului. De altfel, așa cum s-a subliniat de nenumărate ori în jurisprudența instanței de contencios constituțional, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept fiscal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna, astfel încât rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. Niciodată normele nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie fiscală. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Vasilovici în Dosarul nr. 17.311/301/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și constată că prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește