DECIZIA nr. 607 din 28 septembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Florina Maior în Dosarul nr. 4.753/62/2015/a30 al Tribunalului Brașov – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.740D/2016. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepției și asistată de doamna avocat Angela Drăgan din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale prin raportare la art. 11 din Legea fundamentală, deoarece nu se corelează cu prevederile Convenției penale privind corupția și cu Convenția civilă asupra corupției, în ceea ce privește calitatea cumpărătorului de influență prin eliminarea analogiilor cu infracțiunea de înșelăciune. Din examinarea conținutului art. 292 alin. (1) din Codul penal rezultă că acesta definește în mod excesiv infracțiunea de cumpărare de influență, întrucât, potrivit actelor normative invocate, darea/primirea unor foloase trebuie făcută de către un funcționar public. Or, textul criticat stabilește că subiect activ al infracțiunii nu este circumstanțiat, fiind asimilat cu cel de la infracțiunea de înșelăciune. Depune concluzii scrise. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece din interpretarea art. 292 alin. (1) din Codul penal rezultă în mod univoc că subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană fizică sau juridică ce îndeplinește condițiile tragerii la răspundere penală. Referitor la invocarea actelor normative internaționale, susține că acestea reprezintă doar cadrul general, legiuitorul având deplina libertate de a reglementa, în conformitate cu politica sa penală, conduita prohibită. Referitor la neclaritatea sintagmelor „persoană care are influență“ sau „persoană care lasă să se creadă că are influență“, reprezentantul Ministerului Public arată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, paragraful 64, ocazie cu care instanța de contencios constituțional a statuat că aceste sintagme se bucură de o continuitate de reglementare, având un înțeles deplin lămurit în doctrină și jurisprudență. … 5.În replică, doamna avocat Angela Drăgan arată că este inadmisibil ca tratatele internaționale ratificate de România să fie încălcate de legiuitorul român prin actele normative edictate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 8 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.753/62/2015/a30, Tribunalul Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Florina Maior într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 sub diverse forme ale participației penale.  … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, deoarece nu sunt corelate în mod concret cu prevederile Convenției penale privind corupția, ratificată prin Legea nr. 27/2002, și cu Convenția civilă asupra corupției, ratificată prin Legea nr. 147/2002, în ceea ce privește calitatea subiecților infracțiunii de cumpărare de influență prin eliminarea analogiilor cu infracțiunea de înșelăciune. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, acestea din urmă făcând parte din dreptul intern, iar, potrivit art. 2 și art. 3 din Convenția penală privind corupția, prin corupție activă se înțelege promisiunea, oferirea sau darea cu intenție de către persoane, direct sau indirect, a unui folos necuvenit unui funcționar public, pentru sine sau pentru altul, în vederea îndeplinirii sau abținerii de la îndeplinirea unui act în exercițiul funcției sale, iar prin corupție pasivă se înțelege solicitarea ori primirea cu intenție de către un funcționar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori abținerii de la îndeplinirea unui act în exercițiul funcțiilor sale. … 8.Totodată, potrivit art. 2 din Convenția civilă asupra corupției, „prin corupție se înțelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exercițiul normal al unei funcțiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit“.  … 9.Mai arată autorul excepției că Organizația Națiunilor Unite a cerut prin „Codul de conduită a oficialilor ce aplică legea“ ca definiția corupției să cuprindă comiterea sau omisiunea îndeplinirii unui act ce ține de îndatoririle lor sau este în legătură cu acestea, ca răspuns la oferirea de mită, promisiuni, stimulente materiale cerute sau acceptate, ori îndeplinirea necorespunzătoare a acestora, înțelegându-se prin aceasta că subiectul infracțiunii trebuie să fie calificat, adică să fie un funcționar.  … 10.Or, legiuitorul român a utilizat sintagma „unei persoane care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public“, sintagmă care intră în contradicție cu cele utilizate în cele două convenții, generalizând fapta asupra unor subiecți care nu au atribuții publice. … 11.Potrivit art. 12 referitor la Traficul de influență din Convenția penală privind corupția, „Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remunerație, oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influență în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2,art. 4-6 și de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum și fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remunerație, pentru o astfel de influență, indiferent dacă influența este sau nu este exercitată ori dacă influența presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit.“ Prin urmare, pentru definirea traficului de influență nu s-a folosit sintagma utilizată de legiuitorul român, respectiv „care lasă să se creadă“. … 12.Tribunalul Brașov – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece din perspectiva art. 12 din Convenția penală privind corupția se înțelege că influența persoanei care promite intervenția pe lângă un funcționar public poate fi reală sau nu, dispozițiile acestuia nerestrângând incriminarea cumpărării de influență doar la situațiile în care influența pretinsă este reală. Prin urmare, expresia „lasă să se creadă“ prevăzută de dispozițiile naționale privind cumpărarea de influență respectă art. 12 din Convenția penală privind corupția. Mai mult, aceste din urmă dispoziții stabilesc un minim de incriminare, prin aceea că statuează că fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune corupția, conform dreptului său intern, statul fiind așadar obligat să reglementeze cadrul legal pentru sancționarea infracțiunilor de trafic de influență sau cumpărare de influență, nefiind exclusă posibilitatea statelor care ratifică această convenție de a incrimina în sfera ilicitului penal și alte fapte în afara celor menționate în tratat, adăugând alte situații celor prevăzute de aceasta.  … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 14.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, noțiunile de „persoană care are influență“ sau „lasă să se creadă că are influență“ nu necesită o clarificare suplimentară din partea legiuitorului, acestea urmând să fie interpretate în concret. Prin expresia „are influență“ se înțelege că acea persoană se bucură în mod real de încrederea funcționarului sau a altui salariat, iar prin expresia „lasă să se creadă că are influență“ asupra unui funcționar sau a altui salariat se înțelege că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un funcționar sau alt salariat. … 15.Prin Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, paragraful 69, Curtea Constituțională, în analiza unor critici similare, a reținut că, în ce privește invocarea Convenției, penale privind corupția, ratificată prin Legea nr. 27/2002, acestea constituie cadrul general în materie, legiuitorul național având competența de a reglementa conduita legal și moral dezirabilă politicii penale și politicii publice anticorupție din propriul stat. … 16.De altfel, în ceea ce privește incriminarea unei fapte, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că dispozițiile legale incriminatoare constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituție, potrivit cărora „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“, precum și a celor ale art. 73 alin. (3) lit. h), care reglementează competența legiuitorului de a stabili infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În temeiul acestor dispoziții constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru acea faptă (a se vedea Decizia nr. 1.205 din 20 septembrie 2011). … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susținerile reprezentantului autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 292 alin. (1) referitor la Cumpărarea de influență din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, astfel cum a fost modificat prin art. 79 pct. 2 din titlul II din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, și care au următorul conținut: – Art. 292 alin. (1) din Codul penal: „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.“; … – Art. 6 din Legea nr. 78/2000: „Infracțiunile de luare de mită, prevăzută la art. 289 din Codul penal, dare de mită, prevăzută la art. 290 din Codul penal, trafic de influență, prevăzută la art. 291 din Codul penal, și cumpărare de influență, prevăzută la art. 292 din Codul penal, se pedepsesc potrivit prevederilor acelor texte de lege. Dispozițiile art. 308 din Codul penal se aplică în mod corespunzător.“ …  … 20.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 referitor la Dreptul internațional și dreptul intern. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției critică dispozițiile art. 292 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, deoarece instituie o definire excesivă a cumpărării de influență, reglementând infracțiunea de cumpărare de influență ca fiind fapta celui care promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar ce poate îndeplini un act. Din aceste motive susține contrarietatea dispozițiilor legale criticate cu art. 11 din Legea fundamentală, constând în aceea că nu sunt corelate în mod concret cu prevederile art. 12 din Convenția penală privind corupția, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, și cu Convenția civilă asupra corupției, ratificată de România prin Legea nr. 147/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2002, în ceea ce privește calitatea subiecților infracțiunii de cumpărare de influență prin eliminarea analogiilor cu infracțiunea de înșelăciune. … 22.Analizând susținerile autoarei excepției, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece Convenția penală privind corupția reglementează cu privire la două categorii de fapte de corupție, respectiv corupția activă și corupția pasivă. Potrivit art. 2, prin corupție activă se înțelege „fapta de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenții săi publici […]“, iar prin corupție pasivă se înțelege „fapta unuia dintre agenții săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abține să îndeplinească un act în exercitarea funcțiilor sale“. Prin urmare, numai în cazul corupției pasive subiectul activ este circumstanțiat, și anume să fie agent public, pe când în cazul corupției active subiectul activ poate fi orice persoană. Mai mult, prin reglementarea în art. 7 și art. 8 cu privire la corupția activă și pasivă din sectorul privat este evident că legiuitorul european dorește instituirea măsurilor necesare care să atingă efectul disuasiv al acestora cu privire la corupție. … 23.Totodată, infracțiunea de cumpărare de influență nu a fost reglementată anterior în Codul penal din 1969, ci în art. 6^1 din Legea nr. 78/2000, potrivit căruia „Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani“. … 24.În privința dispozițiilor penale noi cuprinse în art. 292 alin. (1) din Codul penal se poate constata că acestea instituie tragerea la răspundere penală a oricărei persoane cumpărătoare de influență și că o primă modificare față de cea anterioară este legată de redefinirea noțiunii de funcționar public, la care se face raportarea în ce privește persoana a cărei influență se dorește a fi cumpărată, aceasta fiind cea reglementată de art. 175 alin. (1) și (2) din Codul penal, dar și a funcționarului privat, a cărui determinare este dată de art. 308 din Codul penal. … 25.Așa fiind, subiect activ al infracțiunii de cumpărare de influență poate fi orice persoană (fizică sau juridică) care îndeplinește condițiile tragerii la răspundere penală. Poate avea această calitate și un funcționar public, dacă acesta cumpără influența altui funcționar public. De asemenea, participația penală este posibilă sub toate formele, iar dacă promisiunea, oferta sau darea este realizată printr-un intermediar, acesta va avea calitatea de complice sau instigator la cumpărare de influență, în funcție de natura activității desfășurate, în timp ce cumpărătorul de influență va păstra calitatea de autor al infracțiunii, chiar dacă nu comite nemijlocit acțiunea ce caracterizează elementul material. … 26.Elementul material al infracțiunii constă într-una din modalitățile alternative de comitere, respectiv promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unei alte persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public pentru a-l determina pe acesta din urmă să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Cu privire la modalitățile de comitere prin promisiune sau oferire, pentru existența infracțiunii nu prezintă importanță dacă promisiunea/oferta este acceptată sau nu de către cel căruia îi este adresată.  … 27.De asemenea, acțiunea trebuie să fie realizată asupra unei alte persoane care „are influență“ sau care „lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public“. Prin urmare, prin expresia „are influență“ se înțelege că acea persoană se bucură în mod real de încrederea unui funcționar public, iar prin expresia „lasă să se creadă că are influență“ se înțelege o persoană care se laudă că are trecere pe lângă un funcționar, care se prevalează, pretinde, afirmă, contrar realității, că este în relații bune cu acesta, se bucură de aprecierea și încrederea sa de asemenea natură încât să poată rezolva problema de care se interesează cumpărătorul de influență. O astfel de condiție este îndeplinită și atunci când o persoană, fără a se lăuda că are trecere asupra unui funcționar public, nu dezminte afirmațiile altora cu privire la existența acesteia. Așa fiind, prevalarea de o influență inexistentă, în realitate, asupra unui funcționar, deși constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase – acțiune ce realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune – prin voința legiuitorului, constituie o infracțiune distinctă, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, infracțiunea existând pentru cel care face trafic de influență, spre deosebire de infracțiunea de înșelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială. Oricum, această problemă nu vizează în mod direct subiectul acțiunii de cumpărare de influență, ci pe cel care face trafic cu influența sa și asupra căruia intervine cumpărătorul de influență. … 28.Așa fiind, pornind de la formularea utilizată în chiar cuprinsul Convenției penale privind corupția, Curtea constată că aceste reglementări au un caracter orientativ, întrucât „fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina“ cu privire la corupția activă și pasivă, la corupția membrilor adunărilor publice naționale, corupția agenților publici străini, corupția membrilor adunărilor publice străine, corupția activă și pasivă în sectorul privat, corupția funcționarilor internaționali, corupția membrilor adunărilor parlamentare internaționale, corupția judecătorilor și a agenților curților internaționale, traficul de influență, spălarea produselor obținute din infracțiunile de corupție și la infracțiuni contabile. … 29.În concluzie, Curtea constată că dispozițiile art. 292 alin. (1) din Codul penal respectă condițiile de incriminare astfel cum sunt stabilite prin prevederile art. 12 din Convenția penală privind corupția, deoarece, din modul de formulare regăsit în acest articol al convenției se înțelege că influența persoanei care promite intervenția pe lângă un funcționar public poate fi reală sau nu, dispozițiile acesteia nerestrângând incriminarea cumpărării de influență doar la situațiile în care influența pretinsă este reală. Prin urmare, expresia „lasă să se creadă“ prevăzută în dispozițiile naționale privind cumpărarea de influență respectă prevederile art. 12 din Convenția penală privind corupția. În același sens, Curtea constată că prin Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 69, în analiza unor critici similare, a reținut că, în ce privește invocarea Convenției penale privind corupția, aceasta constituie cadrul general în materie, legiuitorul național având competența de a reglementa conduita legal și moral dezirabilă politicii penale și politicii publice anticorupție din propriul stat. … 30.În sfârșit, prevederile legale criticate nu pot fi analizate în raport cu definiția corupției astfel cum este prevăzută în Convenția civilă asupra corupției, care fundamentează mijloace destinate persoanelor care au suferit o pagubă rezultând dintrun act de corupție, cu scopul de a le permite să își apere drepturile și interesele, inclusiv posibilitatea obținerii de daune-interese. … 31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florina Maior în Dosarul nr. 4.753/62/2015/a30 al Tribunalului Brașov – Secția penală și constată că dispozițiile art. 292 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește