DECIZIA nr. 606 din 24 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Cristina Popescu și Ana Violeta Popescu în Dosarul nr. 30.261/300/2016 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 664D/2019.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că autoarele acesteia formulează critici referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a textelor de lege supuse controlului de constituționalitate. În acest sens, precizează că trebuie avută în vedere Decizia nr. 31 din 24 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a fost sesizată în aceeași cauză în care a fost invocată și prezenta excepție de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 30.261/300/2016, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Cristina Popescu și Ana Violeta Popescu într-o acțiune prin care s-a solicitat constatarea faptului că un certificat de moștenitor atestă o situație ce nu corespunde realității.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate nu sunt clare, predictibile și neechivoce, astfel încât să elimine orice confuzie în procesul de interpretare și aplicare. În prezent, din coroborarea textului de lege supus controlului de constituționalitate cu dispozițiile art. 289 și 292 din Codul penal din 1968 și ale art. 25 alin. (3) din actualul Cod de procedură penală rezultă că instanța civilă nu are competența materială să constate ea însăși că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, ci este necesar ca, anterior, această împrejurare să fi fost reținută de un organ penal. Totodată, instanța civilă nu poate cerceta falsul prin orice mijloace de probă în cazul în care autorul falsului nu a fost identificat sau a fost identificat doar parțial. În aceste condiții, instanța civilă va fi obligată să respingă o acțiune întemeiată pe art. 308 din Codul de procedură civilă. … 6.Autoarele excepției arată că au solicitat stabilirea falsului în ceea ce privește un certificat de moștenitor emis în anul 1981, document care atestă în fals o situație care nu corespunde realității cu privire atât la moștenitor, cât și la masa succesorală. Or, instanța civilă are competența să cerceteze doar falsul material în înscrisuri sub semnătură privată sau înscrisuri autentice prevăzut la art. 301-307 din Codul de procedură civilă, nu și falsul în declarații și falsul intelectual, restrângând în mod nelegal noțiunea de fals prevăzută în legea penală, care include și art. 321 – Falsul intelectual (reglementat anterior în art. 289 din Codul penal din 1968) și art. 326 – Falsul în declarații (reglementat anterior în art. 292 din Codul penal din 1968). Așadar, instanța civilă nu poate desființa falsul doar în baza art. 308 din Codul de procedură civilă. … 7.Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece existența în paralel a două proceduri, una cuprinsă în Codul de procedură penală – care dă în competența instanței penale pronunțarea cu privire la desființarea unui înscris pretins falsificat, respectiv una cuprinsă în Codul de procedură civilă – care dă în competența instanței civile cercetarea falsului, încalcă cerințele constituționale de claritate, precizie și previzibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un text de lege. În acest sens, invocă și paragrafele 53 și 54 din Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, prin care Curtea Constituțională a constatat că, în ceea ce privește dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă, legiuitorul nu și-a respectat obligația de a adopta norme clare, predictibile și neechivoce, care să elimine orice confuzie în procesul de interpretare și aplicare a acestora; în schimb, a constatat compatibilitatea cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție a dispozițiilor din Codul de procedură penală care dau în competența judecătorului de cameră preliminară soluționarea sesizărilor având ca obiect desființarea unui înscris. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 308 – Cercetarea falsului de către instanța civilă din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „În cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă.“ … 12.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea normelor, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 126 alin. (1) și (2) privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege și, respectiv, privind stabilirea exclusiv prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă trebuie privite sistematic, în ansamblul reglementării, fiind relevant faptul că au fost plasate de legiuitor imediat după prevederile art. 307 care reglementează situația în care partea care a prezentat un înscris denunțat ca fals, conform art. 304, stăruie totuși să se folosească de acesta, deși denunțarea ca fals nu a fost retrasă. În acest caz, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, instanța poate suspenda judecarea procesului, înaintând de îndată înscrisul denunțat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop. Prevederile art. 308 din Codul de procedură civilă vin în continuarea acestei ipoteze, aplicându-se în mod subsidiar și stabilind că cercetarea falsului se va face de către instanța civilă dacă acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua. … 14.Potrivit art. 16 din Codul de procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă fapta nu există; fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea; există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. … 15.Așadar, condiția esențială pentru incidența dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă, criticate în cauză, o constituie preexistența unei cercetări de natură penală a falsului, prin care să se fi constatat existența uneia din cauzele menționate de art. 16 din Codul de procedură penală. Ipoteza art. 549^1 – Procedura de confiscare sau de desființare a unui înscris în cazul clasării din Codul de procedură penală, invocată, de asemenea, în cauză, intervine doar în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris. În această situație, judecătorul de cameră preliminară are competența de a desființa înscrisul. Spre deosebire de această variantă, odată constatat falsul, instanța civilă nu va putea desființa înscrisul, ci doar îl va îndepărta din ansamblul probator, neținând seama de cele atestate de acesta. Astfel se evită suprapunerea de competențe între instanța civilă și cea penală.  … 16.În cauza de față, prin acțiunea introductivă, reclamantele au solicitat unei instanțe civile (Judecătoria Sectorului 2 București) să constate că un certificat de moștenitor emis în anul 1981, autentificat de un notar public, atestă o situație care nu corespunde realității, și anume atestă în fals cu privire la calitatea unei persoane de moștenitor legal al defunctului. Au solicitat, totodată, instanței să cerceteze falsul în baza art. 308 din Codul de procedură civilă, întrucât acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare având în vedere că a intervenit prescripția. Reclamantele au susținut săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual (reglementat de art. 289 din Codul penal din 1968, respectiv de art. 321 din actualul Cod penal) și fals în declarații (reglementat anterior în art. 292 din Codul penal din 1968, respectiv în art. 326 din actualul Cod penal). … 17.Curtea observă că art. 308 din Codul de procedură civilă, criticat în cauză, face parte din pct. IX. Verificarea înscrisurilor, cuprins, la rândul său, în §2. Dovada cu înscrisuri, parte din subsecțiunea a 3-a – Probele, inclusă în secțiunea a 2-a – Cercetarea procesului din capitolul II – Judecata al titlului I din cartea a II-a. Așadar, textul de lege supus controlului de constituționalitate este integrat în ansamblul regulilor procedurale dedicate administrării probelor într-un proces civil.  … 18.Prin urmare, cercetarea falsului de către instanța civilă are loc atunci când există deja un cadru procesual, declanșat și configurat prin învestirea instanței cu soluționarea unui litigiu principal, cercetarea falsului constituind o procedură incidentală în cadrul acestuia. Or, în speță, reclamantele s-au adresat instanței civile direct cu o cerere de constatare a falsului în ceea ce privește conținutul unui certificat de moștenitor. Art. 35 din Codul de procedură civilă reglementează acțiunea în constatare, în baza căreia persoanele care justifică un interes se pot adresa instanțelor civile pentru a cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Autoarele prezentei excepții de neconstituționalitate, reclamante în cauză, au sesizat însă instanța de fond exclusiv în vederea constatării falsului, fără să solicite recunoașterea unui drept în favoarea acestora sau inexistenței unui drept în favoarea altor persoane. Din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 din Codul de procedură civilă apare ca inadmisibilă, neavând legătură cu obiectul cauzei. … 19.De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, în aceeași cauză, a fost chemată să lămurească dacă, în interpretarea art. 308 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 549^1 din Codul de procedură penală, competența de a cerceta falsul aparține instanței civile sau instanței penale, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de aceeași instanță care a sesizat și Curtea Constituțională cu soluționarea prezentei excepții. Motivul respingerii ca inadmisibilă a constat în faptul că în cauză nu s-a solicitat și desființarea înscrisului pretins fals, ci doar constatarea săvârșirii falsului, ceea ce a demonstrat neîndeplinirea cerinței privind existența unui raport de dependență între chestiunea de drept ce face obiectul sesizării și soluția pe fond a cauzei (Decizia nr. 31 din 24 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 24 octombrie 2019). … 20.Alături de cauza de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate izvorâtă din prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, mai sus menționată, Curtea observă, în același timp, că autoarele acesteia critică soluția legislativă potrivit căreia instanța civilă nu are competența materială să constate ea însăși că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, ci este necesar ca, anterior, să se fi reținut acest aspect de un organ penal; că instanța civilă nu poate cerceta falsul prin orice mijloace de probă în cazul în care autorul falsului nu a fost identificat sau a fost identificat doar parțial și că instanța civilă are competența să cerceteze doar falsul material în înscrisuri sub semnătură privată sau înscrisuri autentice prevăzut la art. 301-307 din Codul de procedură civilă, nu și falsul în declarații și falsul intelectual. Așadar, autoarele excepției sunt nemulțumite de actuala viziune a legiuitorului și, raportându-și critica exclusiv la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, tind ca prin intermediul controlului de constituționalitate să se extindă competența instanțelor civile, în sensul arătat. Or, în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 548 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 9 octombrie 2020, paragrafele 17 și 18), Curtea Constituțională a apreciat că examinarea excepției de neconstituționalitate care vizează o modificare a soluției legislative, precum și a modului în care sunt interpretate și aplicate prevederile legale de către instanțele judecătorești excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.  … 21.Modul de interpretare a unor texte de lege, ca fază a procesului de aplicare a legii, intră în competența instanțelor de judecată, iar nu a instanței constituționale. Problema privind interpretarea textelor de lege criticate, la nivelul practicii judiciare, nu se circumscrie în mod strict sferei controlului de constituționalitate. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dacă în privința normei de referință, și anume Constituția, Curtea este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a o interpreta, în privința normelor supuse controlului de constituționalitate, interpretarea este realizată de instanțele judecătorești, conform art. 126 alin. (1) din Constituție, iar pentru ca textele legale să poată forma obiect al controlului de constituționalitate în interpretarea dată de instanțele judecătorești, aceasta trebuie să fie una general acceptată – putându-se realiza prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri prealabile sau în soluționarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă – sau de un anumit nivel de acceptare la nivelul practicii judecătorești (a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, sau Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016, paragrafele 29 și 30). … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Cristina Popescu și Ana Violeta Popescu în Dosarul nr. 30.261/300/2016 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește