DECIZIA nr. 606 din 21 noiembrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Luca Petru Adrian în Dosarul nr. 19.973/325/2021 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.437D/2022. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Lăcureanu Alexandru, din Baroul București, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, în cazul în care o cauză a fost soluționată definitiv, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, aspectele soluționate definitiv în cadrul acestui litigiu nu mai pot fi puse în discuție în cadrul procedurii administrative reglementate de Legea nr. 165/2013. În caz contrar, sunt încălcate dispozițiile art. 126 alin. (2) și (3) din Constituție, referitoare la stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, precum și a atribuțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, dat fiind faptul că nu se poate recunoaște unei autorități administrative o competență de înfăptuire a justiției. În acest mod sunt încălcate și dispozițiile art. 129 din Constituție, referitor la regimul căilor de atac.  … 4.Se mai susține și încălcarea principiului securității juridice, dat fiind faptul că o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate fi dezbătută ulterior, în caz contrar, beneficiarul acesteia confruntându-se cu o situație de imprevizibilitate a normei juridice. … 5.În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, prin raportare la prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se susține că o persoană care a dobândit un drept de proprietate prin hotărâre judecătorească definitivă beneficiază de un „bun“, în sensul Convenției europene, însă obligarea la parcurgerea procedurii administrative reglementate prin Legea nr. 165/2013 echivalează cu negarea acestui drept de proprietate. Invocă în acest sens cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014. … 6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că autorul excepției de neconstituționalitate nu se află în ipoteza prevăzută de legea criticată, în sensul că acesta nu este un cesionar, ci un dobânditor al dreptului de proprietate, în urma valorificării în instanță a unei promisiuni de vânzare-cumpărare. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Decizia civilă nr. 350 din 17 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 19.973/325/2021/a2, Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost invocată de Luca Petru Adrian într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Timiș având ca obiect soluționarea cererii, formulată pe cale oblică, privind obligarea în solidar a unității administrativ-teritoriale Dumbrăvița, județul Timiș, precum și a județului Timiș la plata despăgubirilor datorate urmare a neexecutării obligației de a face, respectiv nepunerea în posesie și neemiterea titlului de proprietate asupra suprafeței de 13,59 ha, imposibil de restituit în natură, obligații stabilite prin Sentința civilă nr. 10.560 din 13 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 19.973/325/2021. Curtea Constituțională a fost sesizată prin decizia Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă de admitere a recursului introdus împotriva încheierii prin care Tribunalul Timiș – Secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul securității raporturilor juridice, pe de o parte, precum și la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de altă parte, reflectată în exercitarea atribuției reglementate de art. 126 alin. (3) din Constituție, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, și se susține, în esență, că instanța supremă nu poate, prin interpretările aduse prin dezlegarea unor chestiuni de drept, să treacă peste efectele unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-au stabilit drepturi în favoarea persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv. Or, se arată că prin interpretarea dată de către instanța supremă, conform căreia o „cerere nesoluționată“, în sensul art. 4 din Legea nr. 165/2013, presupune că nu a fost emis încă titlul de proprietate și nu a fost pusă în posesie persoana îndreptățită, indiferent dacă s-a stabilit în favoarea sa dreptul la reconstituire de către o instanță judecătorească, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este lipsită de efecte juridice respectiva hotărâre judecătorească și este răsturnată întreaga ordine juridică. Se mai arată că, mai mult decât atât, emiterea titlului de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie reprezintă operațiuni administrative, care pun în aplicare hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit definitiv că persoana îndreptățită are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, iar potrivit jurisprudenței instanței supreme, pronunțată în soluționarea recursurilor în interesul legii, titlul de proprietate emis în aplicarea Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este un act administrativ, în baza cărui se creează raporturi juridice civile vizând dreptul de proprietate. … 9.Se mai susține că dispozițiile legale criticate, în interpretarea dată de instanța supremă prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, contravin dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la noțiunea de „bun“, în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, se arată că, de vreme ce printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit deja reconstituirea dreptului de proprietate, eventual s-a stabilit inclusiv obligația comisiei locale de a emite procesul-verbal de punere în posesie și/sau obligația comisiei județene de a emite titlul de proprietate, rezultă că persoana îndreptățită are o „așteptare legitimă“ de a obține restituirea terenului în natură, deci dispune de un bun. … 10.Or, interpretarea dată de instanța supremă prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, conform căreia o „cerere nesoluționată“ ar fi acea cerere în care nu s-a emis titlul de proprietate, conducând astfel la aplicarea Legii nr. 165/2013 și în situațiile în care persoana îndreptățită dispune deja de o hotărâre judecătorească definitivă, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, reprezintă o atingere adusă înseși substanței dreptului de proprietate. Invocă în acest sens cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale, precum și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la influențarea cursului procesului, prin edictarea de noi reguli procesuale, inexistente la data începerii acestuia. … 11.Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, fiind încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014, prin care s-a statuat că o entitate nu poate reexamina existența dreptului persoanei la măsuri reparatorii, după ce printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit dreptul persoanei la restituirea în natură; a recunoaște un control administrativ asupra acestei hotărâri, deci o cale de atac neprevăzută de lege, contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, în interpretarea obligatorie dată prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Din motivarea excepției rezultă că sunt criticate dispozițiile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, astfel încât Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor prevederi legale, care au următorul cuprins: „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, (…).“ Textul de lege citat este criticat în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 7 februarie 2017, potrivit căreia, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 3 pct. 6 din același act normativ, art. 27 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, stabilește că:În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, iar cererea de reconstituire formulată în temeiul legilor fondului funciar nu a fost soluționată prin emiterea titlului de proprietate sau de despăgubire în beneficiul titularului originar, al moștenitorilor acestuia sau al terțului dobânditor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cesionarul, ca persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, are dreptul exclusiv la măsura reparatorie prevăzută de noua lege de reparație constând în compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.“ … 16.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 44 – Dreptul de proprietate privată și art. 126 alin. (1) și (3) referitoare la competența instanțelor judecătorești și a Înaltei Curți de Casație și Justiție. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor Comisia locală de fond funciar a comunei Dumbrăvița, județul Timiș, și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, județul Timiș, la plata de despăgubiri pentru neexecutarea obligațiilor de a face, constând în punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru un imobil-teren, obligații stabilite în sarcina acestora prin Sentința civilă nr. 10.560 din 13 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 697 din 30 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș. Prin Sentința civilă nr. 12.637 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă, instanța de judecată a respins acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că în cauză nu este incident dreptul comun, ci este incidentă legea specială, respectiv procedura de despăgubire reglementată de Legea nr. 165/2013, aplicabilă cauzei în temeiul art. 4 din acest din urmă act normativ, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. … 18.În acest context procesual, reclamantul a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate, arătând că prevederile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, în interpretarea dată prin decizia instanței supreme, sunt neconstituționale, cu motivarea, în esență, că, deși persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază de o hotărâre judecătorească definitivă de obligare a entităților administrative la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate, anterioare Legii nr. 165/2013, în acord cu decizia criticată a instanței supreme, o astfel de cerere este considerată „nesoluționată“, fiindu-i, în consecință, aplicabilă procedura de despăgubire reglementată de Legea nr. 165/2013. … 19.Analizând actul de sesizare cu prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia este cesionar al dreptului litigios, acestuia fiindu-i transmis prin act cu titlu oneros dreptul la restituirea terenului cuvenit în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991. Prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a reglementat modalitatea de soluționare a cererilor de restituire a bunurilor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă, în acest caz, fiind compensarea prin puncte, potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 165/2013.  … 20.Potrivit Deciziei nr. 42 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, iar cererea de reconstituire formulată în temeiul legilor fondului funciar nu a fost soluționată prin emiterea titlului de proprietate sau de despăgubire în beneficiul titularului originar, al moștenitorilor acestuia sau al terțului dobânditor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cesionarul, ca persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, are dreptul exclusiv la măsura reparatorie prevăzută de noua lege de reparație constând în compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. … 21.Prin urmare, în prezenta cauză, nemulțumirea autorului excepției rezidă în faptul că nu poate beneficia de dispozițiile dreptului comun, constând în plata de despăgubiri pentru neexecutarea culpabilă a obligației de a face, ci trebuie să parcurgă procedura reglementată de legea specială, fiindu-i aplicabile inclusiv plafonarea despăgubirilor cuvenite cesionarilor drepturilor la restituire, respectiv un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, precum și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, în temeiul art. 24 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 165/2013. Astfel, autorul excepției susține că interpretarea dată de către instanța supremă dispozițiilor art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, conform căreia o „cerere nesoluționată“, în sensul acestor dispoziții legale, presupune că nu a fost emis încă titlul de proprietate și nu a fost pusă în posesie persoana îndreptățită, contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la noțiunea de „bun“, în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dat fiind faptul că, în speță, autorul excepției beneficiază de o hotărâre judecătorească definitivă, de obligare a entităților administrative la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate. … 22.Analizând actul de sesizare cu prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin hotărârea judecătorească definitivă, invocată în motivarea excepției, autorului acesteia nu i-a fost recunoscut dreptul de proprietate, prin identificarea concretă a parcelei de teren care urma a fi restituită în natură, ci a fost dispusă obligarea entităților administrative să urmeze procedura punerii în posesie, urmată subsecvent de emiterea titlului de proprietate. Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate ce este de competența comisiilor județene de fond funciar, în baza întregii documentații efectuate de comisiile comunale, orășenești sau municipale. În acest sens, potrivit art. 5 lit. f) și art. 6 lit. i) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 11 august 2005, comisiile locale pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, iar comisiile județene emit titlurile de proprietate pentru cererile validate. Așadar, procesele-verbale de punere în posesie reprezintă acte premergătoare, în vederea eliberării titlurilor de proprietate, având valoarea juridică a unor acte provizorii ce atestă situația factuală a întinderii suprafeței de teren restituite și dreptul de a obține titlul de proprietate, iar titlul de proprietate reprezintă actul juridic prin care se finalizează activitatea comisiilor județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 (a se vedea, în acest sens, și Decizia Curții Constituționale nr. 621 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 12 mai 2023, paragrafele 29 și 30). … 23.Prin urmare, în mod evident, în privința autorului excepției de neconstituționalitate, procedura de reconstituire nu a fost finalizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel încât nu pot fi reținute susținerile sale referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate. În acest sens, în ceea ce privește speranța legitimă de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor reparatorii, în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că în cadrul procedurii de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată prin Legea nr. 165/2013, nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat, deoarece, până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – conform Legii nr. 247/2005 – sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor – ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 – persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte. De altfel, un drept cu caracter civil este considerat „determinat“ (pentru a beneficia de protecția art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale) abia în momentul în care cuantumul i-a fost precizat, în condițiile în care dreptul intern prevede o procedură ce cuprinde două faze: prima, în care o jurisdicție statuează cu privire la existența dreptului, și o alta în care se fixează cuantumul (a se vedea, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 48, nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, paragraful 40, sau Hotărârea din 23 martie 1994, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Silva Pontes împotriva Portugaliei, paragraful 30). … 24.În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că dreptul de creanță de care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie nu este un drept cert și exigibil și, de aceea, situația juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicțională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018, paragraful 64). De asemenea, prin aceeași decizie, paragraful 66, instanța supremă a mai reținut, în legătură cu procedura de restituire a imobilelor în temeiul Legii nr. 165/2013, că este vorba de o situație juridică aflată în curs de constituire, impunându-se principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispozițiile art. 4, fiind, în consecință, aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, și nu cea de la data introducerii acțiunii. … 25.Pentru aceste considerente, în prezenta cauză nu pot fi reținute susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale privind dreptul de proprietate privată. … 26.În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituție, referitor la principiul securității raporturilor juridice, precum și ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, privind competența instanțelor judecătorești și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține că interpretarea dată prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016 reprezintă o concretizare a competenței instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. În temeiul prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât, contrar susținerilor autorului excepției, nu poate avea efect asupra unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțate anterior. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luca Petru Adrian în Dosarul nr. 19.973/325/2021 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește