DECIZIA nr. 606 din 10 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (1),(2) și (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Radu Petru Pricop în Dosarul nr. 24.297/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.704D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 25 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 24.297/3/2017, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (1),(2) și (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepția a fost invocată cu ocazia judecării unei cauze având ca obiect contestația formulată împotriva unui act administrativ fiscal, în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 1 al Municipiului București – Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care impun persoanelor care nu mai au calitatea de proprietar asupra bunului impozitat obligația de a plăti impozitul pe mijlocul de transport înstrăinat. Având în vedere că pentru plata impozitelor pe proprietate nu se aplică regimul plăților anticipate, ci impozitul se plătește pentru anul fiscal în curs, fiind stabilite două termene de plată, 31 martie și 30 septembrie inclusiv, măsura instituită de legiuitor apare ca fiind neadecvată și disproporționată față de scopul urmărit, prin aceea că afectează patrimoniul personal al cetățeanului care este obligat să plătească impozit pentru bunuri care nu mai sunt în proprietatea sa la data efectuării plății, în cadrul termenelor de scadență. … 6.Consideră, astfel, că această măsura reprezintă o veritabilă ingerință în patrimoniul unor persoane considerate, prin efectul legii, contribuabili pentru impozite aplicate unor bunuri ieșite din proprietatea lor la data impunerii. Chiar dacă dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus unor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, afectarea dreptului de proprietate, a patrimoniului unei persoane, trebuie să aibă legătură directă sau indirectă cu bunurile aflate în proprietatea acesteia la data aplicării măsurii. Or, în speță, ingerința în patrimoniul cetățeanului nu poate fi inclusă în categoria limitelor legale la care face referire norma constituțională, ci, dimpotrivă, depășește sfera acestora, legiuitorul încălcând condiția de rezonabilitate a măsurii aplicate, și anume aceea ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului, afectând, astfel, în mod direct patrimoniul personal al celui care a pierdut proprietatea asupra bunurilor supuse impozitării directe, cu consecința înfrângerii justului echilibru care trebuie să existe între interesele generale și cele individuale. … 7.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că reglementarea criticată este întemeiată și contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Arată, astfel, că prevederile art. 471 alin. (1),(2) și (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal stabilesc în sarcina proprietarului din anul fiscal precedent să plătească impozitul aferent mijlocului de transport. Deși regula generală în materie de impozitare este că numai proprietarul unui vehicul datorează impozit pe mijlocul de transport [art. 468 alin. (1) din același act normativ], prevederile criticate stabilesc însă în sarcina fostului proprietar plata impozitului, astfel încât transferul dreptului de proprietate nu produce efecte juridice fiscale. Prin urmare, sarcina fiscală se aplică proprietarului de la data de 31 decembrie a anului anterior impozitării, indiferent dacă în cursul anului pentru care se aplică impozitul cel în cauză operează sau nu transferul dreptului de proprietate. Același regim juridic fiscal se aplică unor persoane care se află în situații juridice diferite, și anume atât celor care își mențin calitatea de proprietar al vehiculului impozitat și în următorul an fiscal, cât și celor care au transferat proprietatea asupra vehiculului, fiind obligați însă să plătească impozit pentru bunul altei persoane. Or, principiul consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție este respectat doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic. Însă, în cauză, cele două ipoteze anterior expuse sunt diferite, astfel că se impune și aplicarea unui tratament juridic diferit. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Avocatul Poporului învederează faptul că, în temeiul art. 146 lit.d) teza finală din Constituție, a ridicat direct excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 461 alin. (1), alin. (5) și alin. (7) teza a doua, ale art. 466 alin. (1) și alin. (3) și a celor ale art. 471 alin. (1) și alin. (4) teza a doua din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.177D/2016, aflat în stadiu de raport la data transmiterii punctului de vedere al Avocatului Poporului în Dosarul nr. 2.704D/2017.  … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 471 alin. (1),(2) și (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins:Art. 471Declararea și datorarea impozitului pe mijloacele de transport:(1)Impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deține dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.(2)În cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii și datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării mijlocului de transport. […](4)În cazul radierii din circulație a unui mijloc de transport, proprietarul are obligația să depună o declarație la organul fiscal în a cărui rază teritorială de competență își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data radierii, și încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.“  … 13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, precum și celor ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. … 14.Raportat la situația de fapt din speță, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate a solicitat Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București restituirea impozitului achitat în avans, pentru tot anul fiscal 2016, în calitate de proprietar al unui autoturism. Întrucât a înstrăinat autoturismul la data de 27 iunie 2016, făcând dovada scoaterii din evidență a mijlocului de transport prin procesul-verbal eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale, acesta a solicitat restituirea sumei achitate în plus, având în vedere faptul că a fost proprietar al bunului mobil impozabil doar pentru o perioadă de 6 luni, considerând că această sumă reprezintă, în fapt, un impozit nedatorat. … 15.Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că prevederile art. 471 alin. (1),(2) și (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, în acest sens fiind Decizia nr. 293 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 7 noiembrie 2018, și Decizia nr. 568 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 14 martie 2019, prin care s-a constatat că aceste prevederi de lege sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 16.În prezenta cauză, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) și (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Curtea observă că din evaluarea cadrului legal cu privire la impozitul pe mijloacele de transport care interesează în speță, ca regulă generală, orice persoană ce are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport [art. 468 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 227/2015], exceptând cazul în care în lege se prevede diferit. Acest impozit pe mijlocul de transport este datorat, potrivit art. 471 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, pentru întregul an fiscal de persoana care deține dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. În virtutea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, anul fiscal este anul calendaristic, fiind deci perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie. … 17.Prin deciziile precitate, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidența lor, de la momentul de referință stabilit de legiuitor, respectiv începutul anului calendaristic și pe tot parcursul anului calendaristic. Raportarea legiuitorului la o anumită dată, respectiv 31 decembrie a anului fiscal anterior, pentru a identifica/preciza contribuabilul care datorează contribuțiile fiscale pentru anul fiscal în curs, nu se poate converti însă în motive care ar conduce la o încălcare a principiului egalității. … 18.Cu privire la rezonabilitatea și echitabilitatea impozitului, Curtea a învederat că legiuitorul este în drept să stabilească impozite pentru a alimenta în mod constant și ritmic bugetul de stat, însă trebuie să manifeste o deosebită atenție atunci când stabilește materia impozabilă. De asemenea, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice. Curtea a subliniat că în aplicarea dispozițiilor constituționale cu privire la contribuții financiare coroborate cu principiul legalității în materie fiscală sunt elaborate și prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin care sunt reglementate aspecte cu privire la impozitul pe mijloacele de transport, dar și unele aspecte ce țin, în concret, de declararea, datorarea și stingerea acestuia, respectiv faptul că, potrivit art. 472 alin. (1) și (2), impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv, iar pentru plata cu anticipație a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificație de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. Astfel cum reiese din întreg cadrul legislativ în materie, legiuitorul a stabilit și anumite facilități de plată, anumite scutiri, dar și unele penalități de întârziere. … 19.Curtea a subliniat de asemenea că, așa cum reiese din expunerea de motive la Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, reglementarea criticată a fost adoptată în virtutea principiului anualității bugetare și fiscale, întrucât, în ceea ce privește impozitele și taxele locale, s-a introdus anualitatea plății pentru impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și impozitul pe mijloacele de transport, în sensul că impozitul este datorat pe întregul an fiscal de cel care are în proprietate bunul respectiv la data de 31 decembrie a anului anterior, chiar dacă bunul din proprietate este înstrăinat în anul fiscal curent. De asemenea, în cazul dobândirii unui bun în cursul anului fiscal, impozitul aferent se va datora începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor, măsuri care au drept scop simplificarea modului de determinare a materiei impozabile și reducerea cheltuielilor de administrare cu privire la eventualele aspecte ce țin de circulația bunurilor într-un timp determinat, respectiv un an fiscal. … 20.În ceea ce privește legiferarea cu privire la instituirea unor măsuri pentru impunerea unor taxe sau impozite sau a altor contribuții financiare, precum și a unor metode și modalități de stingere a creanțelor fiscale, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că rațiunea care a stat la baza unor asemenea soluții legislative a fost crearea unui climat de stabilitate și securitate juridică, precum și preocuparea statului în a găsi metode eficiente pentru a determina contribuabilul să își execute obligațiile fiscale indiferent de natura și cuantumul lor.  … 21.Prin deciziile precitate, Curtea a apreciat că măsura instituită prin normele criticate este expresia obligației pozitive a statului de a asigura ritmicitatea și certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor, reprezentând o măsură de protecție a bugetului general consolidat, respectiv a bugetelor locale, după caz. Se conferă, astfel, eficiență principiilor care stau la baza impozitelor și taxelor reglementate de Codul fiscal, respectiv eficiența impunerii, care asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exercițiu bugetar la altul prin menținerea randamentului impozitelor, taxelor și contribuțiilor în toate fazele ciclului economic, atât în perioadele de avânt economic, cât și în cele de criză, sau predictibilitatea impunerii care asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu pot interveni modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe și contribuții obligatorii. … 22.Raportat la principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, coroborat cu dreptul de proprietate privată, prin aceleași decizii, Curtea a observat, pe de o parte, că aspectele referitoare la impozite și taxe implică un complex de condiții de care legiuitorul, deși are o marjă de apreciere, trebuie să țină seamă atunci când instituie anumite contribuții financiare în sarcina contribuabililor și, pe de altă parte, dreptul de proprietate care nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, limite care, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. De principiu, o sarcină fiscală determină diminuarea patrimoniului celui în sarcina căruia cade obligația fiscală, dar această diminuare nu conduce la suprimarea dreptului de proprietate. … 23.Efectuând testul de proporționalitate, pentru a stabili dacă intervenția legiuitorului prin normele criticate își găsește justificarea sub rigoarea exigențelor constituționale, Curtea a observat că prin instituirea unor contribuții financiare are loc o ingerință lato sensu în dreptul de proprietate, însă scopul măsurii legislative cuprinse în prevederile criticate este unul legitim, și anume asigurarea ritmicității și certitudinii alimentării bugetului statului și bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale ce revin în sarcina contribuabililor, ca o măsură de protecție a bugetului general consolidat, respectiv a bugetelor locale, precum și eficientizarea colectării impozitelor pe proprietatea bunurilor (vehicule) la bugetele locale și, totodată, evitarea unor costuri suplimentare din partea statului pentru proceduri ce țin de regularizarea sumelor încasate și care ar trebui restituite ca urmare a schimbării titularului dreptului de proprietate care cade sub incidența normelor criticate. Ca atare, legiuitorul a urmărit predictibilitatea și eficientizarea încasării impozitelor datorate la bugetul consolidat al statului, respectiv la bugetele locale, pentru protejarea titularului dreptului de creanță, respectiv statul, care este ținut de realizarea funcțiilor și sarcinilor sale (apărare, ordine publică, sănătate, învățământ, cultură, protecție socială etc.), inclusiv cu privire la menținerea unei discipline fiscale. Cum într-o economie de piață persoanele fizice și juridice încheie o multitudine de acte juridice translative de proprietate, Curtea a evidențiat faptul că este posibil ca un bun, de natura celor prevăzute de textele contestate (în speță un autoturism), să își schimbe proprietarul chiar și de mai multe ori într-un an calendaristic. Într-o atare situație, a ține statul (fiscul) obligat ca, de fiecare dată când un astfel de bun își schimbă proprietarul în decursul unui an fiscal, să întocmească alte documentații, atât de impozitare a noului proprietar, cât și de restituire a sumelor plătite în plus de vechiul proprietar, ar echivala cu impunerea unei obligații excesive și oneroase în sarcina statului, fiind astfel înfrântă egalitatea juridică a părților în raportul juridic fiscal.  … 24.Ca atare, Curtea a statuat că măsura instituită prin normele criticate este una necesară atât pentru a se crea o rigoare în evidențele fiscale și a se evita o eventuală dezordine fiscală, ca urmare a operațiunilor privind schimbarea frecventă a titularilor dreptului de proprietate, respectiv circulația bunurilor într-un an fiscal, cât și pentru evitarea unor inconveniente legate de costuri excesive în sarcina statului ce ar decurge din asemenea operațiuni, în raport cu diferența pe care contribuabilul/proprietarul ar urma să o primească în urma restituirii de către stat a sumelor deja plătite, care este numai o fracție a acestor impozite, mai ales că aceste categorii de impozit sunt, în general, de valori mici, precum și pentru previzibilitatea impunerii și certitudinea acesteia. În acest context, Curtea a reținut că nu este lipsit de relevanță faptul că persoanele ce cad sub incidența prevederilor criticate, spre exemplu, în circuitul civil, printr-o operațiune de vânzare-cumpărare a acestor bunuri, au la îndemână modalități de recuperare a impozitului plătit pentru perioada viitoare, când nu mai sunt titularii dreptului de proprietate. … 25.Așa fiind, Curtea a constatat că aspectele instituite prin prevederile criticate reprezintă o măsură necesară, adecvată și proporțională, scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată fiind unul legitim, care să facă posibilă menținerea unui just echilibru între interesele aflate în joc, respectiv atât respectarea drepturilor fundamentale ale omului prevăzute de Constituție, inclusiv prin predictibilitatea și previzibilitatea obligațiilor aferente, cât și respectarea cerințelor interesului general al societății prin prisma obligației pozitive a statului de a asigura ritmicitatea și certitudinea alimentării bugetului statului și bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor, ca o măsură de protecție a bugetului general consolidat, respectiv a bugetelor locale, dându-se eficiență principiului legalității în materie fiscală, astfel că nu poate fi reținută o pretinsă încălcare a principiului egalității în drepturi, a dreptului de proprietate, coroborate cu principiul așezării juste a sarcinilor fiscale. … 26.Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 27.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 471 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Curtea reține că potrivit acestor prevederi de lege, în cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, și datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării mijlocului de transport. În acest context, având în vedere faptul că autorul excepției de neconstituționalitate se află în ipoteza normei cuprinse în art. 471 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, respectiv în cazul radierii/scoaterii din circulație a unui mijloc de transport, iar nu în ipoteza prevăzută de art. 471 alin. (2) din același act normativ, respectiv în cazul dobândirii unui mijloc de transport, Curtea constată că aceste din urmă prevederi nu au incidență în cauză. Așa fiind, întrucât potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor (…) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei (…)“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal este inadmisibilă. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Petru Pricop în Dosarul nr. 24.297/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 471 alin. (1) și (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleași instanțe. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește