DECIZIA nr. 605 din 24 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 11 aprilie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ActulREFERIRE LALEGE 186 24/07/2017 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ActulREFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 92
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 1REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017 ART. 3
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 186 24/07/2017 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 92
ART. 3REFERIRE LAORDIN 304 05/09/2017
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 4REFERIRE LAORDIN 304 05/09/2017
ART. 4REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017 ART. 3
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 6REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 6REFERIRE LATRATAT 25/04/2005
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 472 22/04/2008
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 78
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 10REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 10REFERIRE LATRATAT 25/04/2005
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 11REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 16REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017 ART. 3
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 62
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 92
ART. 17REFERIRE LALEGE 44 19/01/2018
ART. 17REFERIRE LAOUG 34 23/04/2013
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 92
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 19REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 19REFERIRE LATRATAT 25/04/2005
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 20REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 20REFERIRE LATRATAT 25/04/2005
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 21REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 645 24/09/2020
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 419 03/07/2019
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 505 18/09/2019
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 29REFERIRE LALEGE 186 24/07/2017 ART. 3
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 92
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 734 20/11/2018
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 184 29/03/2016
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 CAP. 2
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 512 18/11/2004
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 35 02/04/1996
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 1249 07/10/2010
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 413 10/04/2008
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 137 25/02/2010
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 1596 26/11/2009
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 38REFERIRE LALEGE 44 19/01/2018
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 92
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 496 03/10/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 6 și ale art. III alin. (4) din Legea nr. 186/2017 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Societatea Paulownia Greene – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 646/33/2018 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 89D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deopotrivă în ceea ce privește criticile referitoare la neconstituționalitatea extrinsecă și cea intrinsecă, formulate de autoarea acesteia. Precizează, în acest sens, că modificările aduse Legii nr. 18/1991 nu reprezintă măsuri legislative ce rezultă din aplicarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, care să determine competența Camerei Deputaților ca primă Cameră sesizată. Totodată, din urmărirea procesului legislativ rezultă că între formele legii adoptate de cele două Camere ale Parlamentului există modificări de conținut, însă acestea se înscriu în obiectul inițial de reglementare și concepția propunerii legislative. Arată, de asemenea, că lista culturilor energetice nonagricole a fost stabilită prin act normativ emis în executarea legii, respectiv prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 304/2017, act care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 7 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 646/33/2018, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 6 și ale art. III alin. (4) din Legea nr. 186/2017 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Societatea Paulownia Greene – S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în contencios administrativ introduse în vederea anulării Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 304/2017 privind stabilirea Listei culturilor energetice nonagricole.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se invocă, pe de o parte, critici de neconstituționalitate de natură extrinsecă referitoare la modalitatea de adoptare a Legii nr. 186/2017 cu încălcarea principiului bicameralismului Parlamentului, prevăzut de art. 61 alin. (2) din Constituție, și a principiului specializării Camerelor Parlamentului, desprins din art. 75 din Constituție, și, pe de altă parte, critici de natură intrinsecă formulate cu privire la dispozițiile legale criticate punctual, referitoare la încălcarea principiului legalității, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, a principiului nediscriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, și a dispozițiilor art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.6.În ceea ce privește încălcarea principiului specializării Camerelor Parlamentului, se arată că propunerea legislativă, devenită ulterior Legea nr. 186/2017, a avut în vedere prevederile Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005. Potrivit expunerii de motive a legii criticate, prin Tratatul de aderare, România și-a asumat obligația de a menține suprafața de pajiște permanentă declarată la Comisia Europeană la 1 ianuarie 2007. Ținând cont de numărul considerabil de cereri înregistrate în vederea schimbării categoriei de folosință a terenurilor ocupate de pajiști permanente, situație ce are potențialul de a conduce la diminuarea suprafeței de pajiște permanentă sub nivelul celei declarate la Comisia Europeană la data de 1 ianuarie 2017, inițiatorii au înaintat propunerea legislativă Biroului permanent al Camerei Deputaților. În cadrul procesului legislativ de adoptare a legii criticate, propunerea legislativă a fost trimisă Senatului, apreciindu-se, în mod neconstituțional, că acesta ar fi Camera de reflecție, iar Camera Deputaților Cameră decizională. În consecință, autoarea excepției susține că procedura legislativă a fost viciată, întrucât propunerea legislativă trebuia să fie supusă spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, Senatul fiind Camera decizională. Or, nesocotirea criteriilor de partajare a competențelor celor două Camere determină neconstituționalitatea legii astfel adoptate. Față de această situație, în raport cu dispozițiile art. 75 alin. (1) teza întâi din Constituție, se solicită constatarea neconstituționalității procedurii legislative care a stat la baza adoptării Legii nr. 186/2017.7.În ceea ce privește încălcarea principiului bicameralismului Parlamentului, se arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că „modificările și completările pe care Camera decizională le aduce asupra propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de inițiator și la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situația ca o singură Cameră, și anume Camera decizională, să legifereze în mod exclusiv, ceea ce contravine principiului bicameralismului“ (Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008). În cauză, analiza comparativă a conținutului normativ al formelor adoptate în prima Cameră sesizată (Senatul), respectiv în Camera decizională (Camera Deputaților) relevă diferențe semnificative, având în vedere că Senatul a respins propunerea legislativă care privea exclusiv modificarea art. 78 alin. (1), (1^2) și (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și introducerea alin. (2^1) la același art. 78 din aceeași lege, iar în ședința plenului Camerei Deputaților au fost admise 21 de amendamente. Prin modificările aduse, Camera Deputaților reglementează dispoziții care nu au fost niciodată și în nicio formă puse în dezbaterea Senatului, ca primă Cameră sesizată.8.În ceea ce privește încălcarea principiului legalității, a principiului nediscriminării și a dispozițiilor art. 53 din Constituție, cu referire la principiul securității juridice, se arată că normele a căror neconstituționalitate este criticată din această perspectivă sunt neclare, imprecise și dau naștere unor situații de insecuritate juridică și de inechitate. Aceasta, deoarece, din punct de vedere juridic, nu există nicio definiție a noțiunii de „culturi energetice nonagricole“, care este o instituție nouă și ambiguă, fiind încălcate accesibilitatea și previzibilitatea legii. Nici din punct de vedere faptic nu există nicio justificare oficială, nicio motivare a creării celor două subcategorii de culturi energetice, respectiv „agricole“ și „nonagricole“. De asemenea, din punct de vedere faptic și tehnic nu există nicio justificare oficială, nicio motivare a discriminării culturilor energetice „nonagricole“ față de cele „agricole“ sub aspectul ariilor cultivabile. Se arată, totodată, că este neclar de la ce moment ar fi interzisă cultivarea culturilor energetice așa-zis nonagricole pe terenurile agricole de clasă I, II și III. Este neclar dacă fermierii și investitorii care au cultivat culturi energetice nonagricole pe un teren agricol de clasă I, II și III trebuie să desființeze culturile lor în cursul ciclului de producție. Mai mult, legea nu prevede nicio dezdăunare pentru limitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care proprietarii nu mai au dreptul să cultive culturi energetice nonagricole, contrar art. 44 din Constituție.9.În fine, se arată că legea nu prevede care din motivele prevăzute de art. 53 din Constituție este incident pentru restrângerea exercițiului dreptului de a cultiva culturi energetice nonagricole pe orice terenuri agricole. Totodată, legea nu prevede nici rațiunea încălcării art. 194 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene privind obligația statelor membre de a dezvolta energiile din surse regenerabile, fiind astfel încălcate prevederile art. 148 din Constituție.10.Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că nu se poate constata neconstituționalitatea procedurii legislative care a stat la baza adoptării Legii nr. 186/2017 în raport cu dispozițiile art. 75 alin. (1) teza întâi din Constituție, întrucât modificările aduse Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 186/2017 nu sunt măsuri legislative ce rezultă din aplicarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005.11.Cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă raportate la art. 61 alin. (2) din Constituție privind principiul bicameralismului, instanța apreciază că, din analiza comparativă a documentelor privind inițierea și desfășurarea procesului legislativ în ceea ce privește Legea nr. 186/2017, respectiv a propunerii legislative depuse, a formei discutate în Senat, ca primă Cameră sesizată, și a celei adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, rezultă că, deși există deosebiri de conținut între forma votată de prima Cameră sesizată și forma adoptată de cea de-a doua Cameră, acestea nu sunt majore. Este păstrat obiectul esențial al propunerii legislative, iar legea adoptată de Camera Deputaților se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea legislativă în forma sa discutată în Senat. Forma finală, chiar dacă este mai cuprinzătoare, include o soluție legislativă care păstrează concepția de ansamblu a proiectului de lege.12.Cât privește încălcarea principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, a principiului nediscriminării reglementat de art. 16 alin. (1), precum și a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, instanța consideră că, prin delegarea unei atribuții ce aparține în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului, se aduce atingere componentei referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii, deoarece persoanele vizate de categoria culturilor energetice nonagricole se vor putea raporta numai la prevederile lacunare, incomplete, ale legii.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. I pct. 6 [cu referire la art. 92 alin. (4) și (10) din Legea fondului funciar nr. 18/1991] și ale art. III alin. (4) din Legea nr. 186/2017 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017. În considerarea prevederilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, pe de o parte, și observând criticile de natură extrinsecă formulate cu privire la întreaga Lege nr. 186/2017, pe de altă parte, urmează ca obiect al excepției de neconstituționalitate să fie considerate dispozițiile art. 92 alin. (4) și (10) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și cele ale art. III alin. (4) din Legea nr. 186/2017, precum și Legea nr. 186/2017, în ansamblul ei. Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 92 alin. (4) și (10) din Legea nr. 18/1991: (4)Culturile energetice nonagricole se pot înființa numai pe terenurile arabile, de clasa a IV-a – a V-a de calitate, stabilită de către oficiile de studii pedologice și agrochimice. Distanța minimă la care se amplasează aceste culturi față de celelalte culturi agricole învecinate este egală cu cel puțin înălțimea culturii energetice ajunse la maturitate. (…)(10)În situația în care se amplasează culturi energetice nonagricole pe terenuri arabile situate în extravilan se aplică procedura cu privire la scoaterea din circuitul agricol a terenurilor, cu plata tarifului la Fondul de ameliorare a fondului funciar.;– Art. III alin. (4) din Legea nr. 186/2017: „(4) Lista culturilor energetice nonagricole se stabilește prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“17.La data ridicării excepției, prevederile art. 92 alin. (10) din Legea nr. 18/1991 erau abrogate prin Legea nr. 44/2018 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 23 ianuarie 2018.18.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (2) privind principiul bicameralismului Parlamentului, art. 75 privind principiul specializării Camerelor Parlamentului și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, mai întâi, că se critică existența unui pretins viciu de neconstituționalitate extrinsecă a Legii nr. 186/2017, generat de eronata supunere a propunerii legislative dezbaterii inițiale a Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, deși, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, procesul legislativ ar fi trebuit să debuteze cu sesizarea Camerei Deputaților, care ar fi fost competentă potrivit art. 75 alin. (1) din Constituție, conform căruia „Se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, […]. Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii și adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului“. Aceasta, deoarece în expunerea de motive a legii criticate se invocă obligația pe care România și-ar fi asumat-o prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană de a menține suprafața de pajiște permanentă declarată la Comisie la 1 ianuarie 2007, ceea ce ar atrage calitatea de Cameră de reflecție a Camerei Deputaților.20.Curtea observă însă că expunerea de motive a Legii nr. 186/2017 se limitează la o referire generică la o asemenea obligație, fără ca inițiatorii legii să justifice afirmația prin trimiteri clare la dispoziții ale tratatului menționat. Or, parcurgerea prevederilor acestuia nu relevă existența unei obligații explicite de tipul celei mai sus descrise, care să fi fost impusă în sarcina României și asumată de statul român prin chiar Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Simpla referire a inițiatorilor legii la o astfel de obligație, cuprinsă în expunerea de motive, nu este de natură să demonstreze faptul că într-adevăr prevederile legii în discuție ar reprezenta măsuri legislative ce rezultă din aplicarea respectivului tratat. Ca atare, nu se poate reține că legea criticată ar avea un obiect de reglementare circumscris dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza întâi din Constituție. În consecință, în mod corect, propunerea legislativă a fost supusă dezbaterii și adoptării Senatului, ca primă Cameră sesizată, și, ulterior, Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională, potrivit art. 75 alin. (1) teza a doua din Constituție.21.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, se mai susține că se încalcă principiul bicameralismului, întrucât Legea nr. 186/2017 a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, cu o serie de amendamente, în condițiile în care Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă astfel cum a fost înaintată de inițiatori.22.În jurisprudența sa, Curtea a considerat, în situații similare celei de față, că este respectat principiul bicameralismului atunci când prima Cameră a respins proiectul/propunerea legislativă, iar cea de-a doua l-a adoptat/a adoptat-o. Faptul că în Camera decizională a fost adoptată o soluție diametral opusă celei din Camera de reflecție (în sensul de adoptare/respingere a proiectului/propunerii legislative) nu este de natură să aducă atingere, în sine, principiului bicameralismului, întrucât o astfel de posibilitate este reglementată în art. 75 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia „după adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv“ (Decizia nr. 645 din 24 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 5 octombrie 2020, paragraful 15).23.Totodată, Curtea a statuat că nu se poate susține încălcarea principiului bicameralismului atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea legislativă în forma sa dezbătută de prima Cameră sesizată. Împrejurarea că prima Cameră a respins propunerea de modificare, optând indirect pentru păstrarea soluției legislative aflate în vigoare, nu împiedică cea de-a doua Cameră, în virtutea rolului său decizional, să modifice respectiva normă, prezervând concepția de ansamblu a acesteia, dar adaptând-o în mod corespunzător scopului urmărit de inițiatori (Decizia nr. 419 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 31 iulie 2019, paragraful 36).24.Așadar, bicameralismul stabilit prin art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție nu presupune ca forma proiectului de lege adoptată de cele două Camere ale Parlamentului să fie identică; din contră, Camera decizională este în drept să adopte proiectul de lege într-o formă diferită în măsura în care menține obiectul de reglementare al inițiativei legislative și concepția de ansamblu a acesteia (Decizia nr. 505 din 18 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 4 noiembrie 2019, paragraful 36).25.Autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate invocă pretinsa încălcare a principiului bicameralismului, ca urmare a adoptării legii de Camera Deputaților, deși aceasta a fost respinsă de Senat, ca primă Cameră sesizată. În contextul jurisprudențial mai sus prezentat, Curtea constată că nu poate reține această critică, întrucât o asemenea posibilitate rezultă chiar din prevederile art. 75 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora „după adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv“.26.Totodată, analizând conținutului normativ al legii adoptate de Camera decizională, Curtea constată că aceasta se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea de lege în forma sa dezbătută de Camera de reflecție. Modificările și completările aduse de Camera Deputaților formei la care s-a raportat Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, cuprind soluții legislative care păstrează concepția de ansamblu a acesteia, dar, în același timp, o dezvoltă și o limpezesc, devenind mai cuprinzătoare și mai bine articulată în cadrul ansamblului legii. Sub acest aspect, Curtea observă că forma propusă de inițiator și dezbătută de Senat viza schimbarea categoriei de folosință a terenurilor arabile. Forma adoptată de Camera Deputaților cuprinde prevederi suplimentare, care nu se abat de la forma propusă de inițiatorii legii și dezbătută de Camera de reflecție, ci detaliază și clarifică problematica în discuție. În esență, sunt identificate acele terenuri care se încadrează în categoria terenurilor agricole și se precizează modalitatea prin care se realizează schimbarea categoriei de folosință a terenurilor arabile, precum și consecințele acesteia din perspectiva posibilității amplasării anumitor construcții și înființării diverselor tipuri de culturi.27.Așadar, Curtea reține că dispozițiile introduse în cuprinsul legii în cadrul dezbaterilor din Camera decizională nu afectează concepția inițială a propunerii legislative astfel cum a fost luată în discuție în Camera de reflecție, ci conțin mențiuni necesare și utile pentru acoperirea consecințelor ce decurg din schimbarea categoriei de folosință a terenurilor, astfel încât legea să poată oferi rezolvare tuturor problemelor conexe pe care această operațiune le implică.28.Prin urmare, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile raportate la art. 61 alin. (2) și art. 75 alin. (1) din Constituție, referitoare la principiul bicameralismului.29.În ceea ce privește criticile de constituționalitate intrinsecă formulate față de dispozițiile art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și ale art. III alin. (4) din Legea nr. 186/2017, Curtea observă că se critică lipsa de calitate a acestora, susținându-se că, din punct de vedere juridic, nu există nicio definiție a noțiunilor de „culturi energetice nonagricole“, iar din punct de vedere faptic, tehnic nu există nicio motivare a creării celor două subcategorii de culturi energetice, respectiv „agricole“ și „nonagricole“, accesibilitatea și previzibilitatea legii fiind încălcate.30.Față de aceste critici, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Dar poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care să nu afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).31.Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a avut în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 184 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, sau Decizia nr. 734 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 7 martie 2019).32.În cauza de față, Curtea constată că sintagma „culturi energetice nonagricole“ este suficient de precisă și clară pentru a observa cu ușurință că intenția legiuitorului a fost aceea de a diferenția această categorie de culturi care nu au niciun potențial alimentar – cum sunt cele enumerate în ordinul contestat (și anume, Iarba-elefantului Miscanthus, stuf gigant Arundo, arborele prințesei Paulownia, arbust de petrol Jatropha, iarba energetică Elytrigia, laptele-câinelui Euphorbia) – de așa-numitele „culturi energetice agricole“ constituite din plante care sunt folosite, de regulă, în principal ca sursă de hrană, atât pentru oameni, cât și pentru animale – cum ar fi culturile de rapiță, floarea-soarelui, soia sau porumb -, dar care pot fi folosite, alternativ, și pentru obținerea de biocarburanți.33.De altfel, potrivit art. 88 din Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) 2019/93, (CE) nr. 1.452/2001, (CE) nr. 1.453/2001, (CE) nr. 1.454/2001, (CE) nr. 1.868/94, (CE) nr. 1.251/1999,(CE) nr. 1.254/1999, (CE) nr. 1.673/2000, (CEE) nr. 2.358/71 și (CE) nr. 2.529/2001, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 270 din 21 octombrie 2003, prin noțiunea de „culturi energetice“ se înțelege culturile destinate în special producției de produse energetice, după cum urmează: produse considerate biocombustibili (biogaz și biodiesel), pe de o parte, și cele utilizate pentru obținerea de energie electrică și termică produsă pe bază de biomasă, pe de altă parte. De regulă, biocombustibilii se obțin din plante energetice agricole, iar biomasa necesară producerii de energie electrică și termică provine din plantele energetice nonagricole.34.Curtea mai observă, totodată, că autoarea excepției critică textele de lege supuse controlului din perspectiva lipsei de accesibilitate și previzibilitate a legii, pe considerentul că este neclar de la ce moment ar fi interzisă cultivarea culturilor energetice nonagricole pe terenurile agricole de clasă I, II și III și dacă fermierii și investitorii care au cultivat culturi energetice nonagricole pe un astfel de teren trebuie să desființeze culturile în cursul ciclului de producție, în condițiile în care legea nu prevede nicio dezdăunare pentru limitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care proprietarii nu mai au dreptul să cultive culturi energetice nonagricole, contrar art. 44 din Constituție. Curtea apreciază că nu pot fi reținute nici aceste critici, întrucât omisiunile legislative semnalate nu au relevanță constituțională astfel încât să antreneze controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională. Astfel, nu poate fi invocată încălcarea prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, având în vedere că proprietarii terenurilor în discuție își mențin nealterat dreptul de proprietate privată asupra acestora, având, totodată, posibilitatea de a le cultiva în continuare cu orice altă cultură. Valorificarea terenurilor din punct de vedere agricol poate fi realizată în orice altă modalitate, ținând cont că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege. În acest context, nu se poate reține nici aplicabilitatea art. 53 din Constituție, invocat de autoarea excepției prin prisma faptului că restrângerea exercițiului dreptului de a cultiva culturi energetice nonagricole pe orice terenuri agricole nu ar fi justificată de niciunul dintre criteriile înscrise în textul constituțional menționat. Curtea subliniază că posibilitatea restrângerii, în condițiile strict determinate de prevederile art. 53 din Constituție, a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți are în vedere doar acele drepturi și libertăți fundamentale consacrate ca atare și garantate prin Legea supremă. Or, dreptul la care face referire autoarea excepției nu face parte din această categorie, neregăsindu-se nominalizat în capitolul II din titlul II alConstituției, dedicat drepturilor și libertăților fundamentale.35.De asemenea, nu se poate reține nici incidența art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, invocat de autoarea excepției, fiind improprie afirmația formulată de aceasta în sensul că legea criticată ar determina o discriminare a culturilor energetice „nonagricole“ față de cele „agricole“ sub aspectul ariilor cultivabile. În acest sens, Curtea reamintește că discriminarea este un concept care poate avea relevanță doar în ceea ce privește subiectele de drept persoane fizice și, în anumite condiții, persoane juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional (a se vedea Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996) sau în măsura în care tratamentul inegal aplicabil acestora se repercutează asupra cetățenilor (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 512 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1246 din 23 decembrie 2004). Translatând analiza posibilei nesocotiri a principiului egalității în fața legii la persoanele fizice sau juridice care cultivă plante energetice nonagricole, Curtea constată că în prezenta cauză nu se regăsește niciuna dintre situațiile de mai sus, prevederile legale criticate fiind deopotrivă aplicabile tuturor cultivatorilor aflați în ipoteza normei criticate.36.În ceea ce privește critica referitoare la faptul că legea în discuție nu prevede rațiunea nesocotirii art. 194 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene privind obligația statelor membre de a dezvolta energiile din surse regenerabile, cu consecința încălcării prevederilor art. 148 din Constituție, Curtea reține că, într-o jurisprudență constantă, a statuat că o pretinsă încălcare a dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci ține de aplicarea legii de către instanța de judecată, neintrând în competența de soluționare a Curții Constituționale (Decizia nr. 413 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 21 mai 2008, Decizia nr. 1249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010).37.Totodată, prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, Curtea a stabilit că nu este de competența sa să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituție. O atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și tratatul menționat, aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară, în sensul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În situația în care Curtea Constituțională s-ar considera competentă să se pronunțe asupra conformității legislației naționale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicții între cele două instanțe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil (a se vedea și Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010).38.În fine, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin.(10) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, potrivit cărora, în situația în care se amplasează culturi energetice nonagricole pe terenuri arabile situate în extravilan se aplică procedura cu privire la scoaterea din circuitul agricol a terenurilor, cu plata tarifului la Fondul de ameliorare a fondului funciar, Curtea observă că, la data ridicării excepției în fața instanței judecătorești (7 decembrie 2018), dar și la data înregistrării acțiunii introductive pe rolul instanței de contencios administrativ (7 septembrie 2018), erau abrogate expres prin Legea nr. 44/2018. Autoarea excepției era nemulțumită de necesitatea achitării tarifului menționat. Or, în condițiile abrogării acestei obligații legale, lipsește interesul criticării acestor dispoziții de lege și, implicit, legătura cu soluționarea cauzei. Prin urmare, Curtea constată că excepția este inadmisibilă din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.39.În aceeași ordine de idei, Curtea observă și faptul că nu sunt aplicabile cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. (10) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Societatea Paulownia Greene – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 646/33/2018 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.II.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și ale art. III alin. (4) din Legea nr. 186/2017 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și Legea nr. 186/2017, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x