DECIZIA nr. 603 din 10 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepție ridicată de Artis Film Produktion GMBH în Dosarul nr. 4.485/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.684D/2017. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru partea Centrul Național al Cinematografiei, domnul avocat Constantin Ghizdavat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 615D/2018 și nr. 994D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Artis Film România – S.R.L. și de Artis Film Produktion GMBH în dosarele nr. 467/2/2015 și nr. 470/2/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. … 4.La apelul nominal răspunde, pentru partea Centrul Național al Cinematografiei, domnul avocat Constantin Ghizdavat, cu împuternicire avocațială depusă la dosare. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 615D/2018 și nr. 994D/2018 la Dosarul nr. 2.684D/2017, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales al părții Centrul Național al Cinematografiei, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispoziția legală criticată este o normă cu caracter special și nu contravine art. 16 și art. 129 din Constituție, autorii excepției urmărind schimbarea unei proceduri judiciare, prin adăugarea unui grad de jurisdicție. … 7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, textul criticat, prevăzând atacarea la instanță a actelor emise de comisia de soluționare a contestațiilor, respectă principiul egalității în drepturi și asigură accesul liber la justiție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8.Prin încheierile din 11 octombrie 2017, 16 aprilie 2018 și 27 aprilie 2018, pronunțate în dosarele nr. 4.485/2/2014, nr. 467/2/2015 și nr. 470/2/2015, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Excepția a fost ridicată de Artis Film Produktion GMBH și Artis Film România – S.R.L. în calea de atac a recursului formulat în cauze având ca obiect anularea unor acte emise de Centrul Național al Cinematografiei, în cadrul procedurii de selecție a beneficiarilor unor credite finanțate de acest organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, prin eliminarea oricărei căi de atac împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, încalcă prevederile art. 129 din Constituție, potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.  … 10.Autoarele excepției arată că nu există niciun motiv invocat de legiuitor pentru a decide restrângerea dreptului la dublul grad de jurisdicție, iar procedura reglementată de art. 50 alin. (1)-(4) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 este relativ similară procedurii reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu toate acestea, fără nicio justificare, art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 elimină orice cale de atac împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, spre deosebire de art. 20 din Legea nr. 554/2004, care arată că pot fi atacate cu recurs toate hotărârile pronunțate de instanța de fond în materia contenciosului administrativ.  … 11.Autoarele excepției afirmă că, din perspectiva acestei diferențe legislative, dispozițiile legale criticate, contrar art. 16 alin. (1) din Constituție, discriminează persoanele fizice sau juridice interesate de procedura acordării creditului direct, prin aceea că nu li se garantează dublul grad de jurisdicție de care beneficiază toate celelalte persoane implicate în litigii de contencios administrativ.  … 12.În final, autoarele excepției, în susținerea criticilor de neconstituționalitate formulate, menționează jurisprudența Curții Constituționale cu privire la eliminarea dublului grad de jurisdicție în anumite materii, respectiv Decizia nr. 500 din 15 mai 2012. … 13.Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt constituționale, având în vedere că prin intermediul excepției de neconstituționalitate se urmărește, în realitate, schimbarea unei proceduri judiciare speciale, prin adăugarea unei căi de atac, neprevăzută în respectivul act normativ. Înalta Curte constată că nu se poate reține existența vreunei încălcări a art. 129 din Constituție, în condițiile în care această normă constituțională, prin sintagma „în condițiile legii“, lasă legiuitorului posibilitatea de a reglementa căile de atac ce se pot exercita de către cei interesați împotriva hotărârilor judecătorești în diverse materii. Totodată, instanța arată că nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, având în vedere că părțile unui litigiu care se desfășoară în temeiul unui act normativ special, cum este Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, nu se află în situație identică și nici măcar comparabilă cu cei care inițiază un litigiu în temeiul dispozițiilor de drept comun prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Guvernul, în Dosarul nr. 2.684D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece textul reglementează exercitarea unei căi de atac împotriva unei decizii pronunțate de o comisie de soluționare a contestațiilor, formulată în cadrul procedurii de selecție a beneficiarilor unor credite finanțate de Centrul Național al Cinematografiei. Așadar, nu este un act administrativ prin care s-au aplicat sancțiuni, ci este o procedură judiciară specială, permisă de art. 129 din Constituție, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac. Această interpretare a art. 129 din Constituție nu a fost invalidată de Curtea Constituțională prin deciziile invocate de autoare. Totodată, nu se poate reține nici critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție privind egalitatea de tratament în fața legii, deoarece părțile din litigiile având ca obiect procedura reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 sunt o categorie diferită, care participă la o procedură administrativă, aspect ilustrat tocmai de reglementarea acestei proceduri speciale în cadrul acestui act normativ, iar nu prin trimitere la cadrul normativ general în materia contenciosului administrativ. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: „Decizia Curții de Apel București emisă în soluționarea acestor contestații este definitivă și irevocabilă.“ … 19.Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă și irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓. … 20.Autoarele excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.  … 21.Curtea, cu titlu prealabil, reține că, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, aceasta reglementează cadrul general de desfășurare a activităților din domeniul cinematografiei, susținerea dezvoltării industriei filmului, a culturii și educației cinematografice în România, modul de constituire și de utilizare a resurselor financiare necesare pentru realizarea, distribuirea, exploatarea și arhivarea creațiilor cinematografice naționale, administrarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cinematografiei naționale, precum și organizarea Centrului Național al Cinematografiei ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei.  … 22.Centrul Național al Cinematografiei, potrivit art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, se reorganizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei, instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor. Activitatea Centrului Național al Cinematografiei, precum și a unităților din subordine se finanțează din venituri proprii și din subvenții alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii și Cultelor. … 23.Fondul cinematografic este instituit pentru asigurarea mijloacelor financiare necesare dezvoltării activității cinematografice, precum și pentru îndeplinirea atribuțiilor ce revin Centrului Național al Cinematografiei și se constituie din resursele financiare stabilite potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 39/2005. … 24.Curtea observă că în cuprinsul capitolului V – „Mecanisme și modalități de finanțare a unor activități din Fondul cinematografic“ din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, art. 3 lit. l) și m) reglementează două tipuri de finanțări: prin acordarea de credit direct – credit financiar rambursabil, fără dobândă, acordat din Fondul cinematografic în urma câștigării unui concurs pentru producția de film și dezvoltarea de proiecte, în conformitate cu prevederile regulamentului – și prin acordarea de sprijin financiar nerambursabil – sume nerambursabile atribuite din Fondul cinematografic, sprijinul financiar automat pentru succes de public și calitate artistică, pentru distribuirea și exploatarea în cinematografe a filmelor românești sau cu participare românească ori pentru organizarea sau participarea la festivaluri și târguri de profil, precum și pentru susținerea unor programe de cultură și educație cinematografică sau pentru funcționarea cinematografului de artă. … 25.Conform art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, creditele directe se acordă, în condițiile ordonanței, de Centrul Național al Cinematografiei, din Fondul cinematografic, persoanelor fizice și juridice autorizate și înscrise în Registrul cinematografiei.  … 26.Art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 prevede că nerespectarea procedurilor privind acordarea creditului direct pentru producție și dezvoltare de proiect poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la anunțarea rezultatelor sesiunii de concurs, la Ministerul Culturii și Cultelor; ministrul de resort, prin ordin, numește o comisie de soluționare a contestațiilor formată din 5 membri, comisie care se pronunță în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestațiilor. Hotărârile comisiei de soluționare a contestațiilor pot fi atacate la Curtea de Apel București, în 30 de zile de la comunicare, iar, potrivit dispozițiilor legale criticate prin prezenta excepție – art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 -, decizia Curții de Apel București este definitivă. … 27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarele acesteia critică, în esență, lipsa căii de atac împotriva deciziei Curții de Apel București în procedura selectării beneficiarilor de credite finanțate de Centrul Național al Cinematografiei. … 28.Cu privire la pretinsa încălcare a art. 129 din Constituție, Curtea reține că, așa cum a stabilit în jurisprudența sa, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 22 august 2017, paragraful 17). … 29.De asemenea, Curtea a reținut că, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se referă la posibilitatea efectivă de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de convenție (Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000, paragraful 157) și, în consecință, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac“. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, Curtea a statuat că „accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac“. În acest sens este și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. … 30.Având în vedere aceste considerente, Curtea nu poate primi susținerea potrivit căreia lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București ar contraveni prevederilor constituționale referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât procedura selectării beneficiarilor de credite pentru realizarea de proiecte cinematografice finanțate de Centrul Național al Cinematografiei este o procedură specială, guvernată de celeritate, legiuitorul instituind o cale de atac administrativă soluționată de Comisia de soluționarea a contestațiilor, urmată de etapa judecătorească desfășurată în fața Curții de Apel București. … 31.Totodată, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 discriminează persoanele fizice sau juridice interesate de procedura acordării creditului direct, prin aceea că nu li se garantează dublul grad de jurisdicție de care beneficiază toate celelalte persoane implicate în litigii de contencios administrativ. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că problema încălcării principiului egalității și nediscriminării se pune atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată). Or, părțile unui litigiu promovat în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 39/2005, ordonanța care prevede o procedură specială, guvernată de principiul celerității, nu se află în aceeași situație juridică cu părțile care inițiază un litigiu în baza reglementării generale a contenciosului administrativ – Legea nr. 554/2004 -, așa încât tratamentul juridic este diferit. … 32.În ceea ce privește invocarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional prin care aceasta a sancționat eliminarea singurei căi de atac într-o anumită materie, prin Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018, paragraful 30, Curtea a considerat că se impun anumite precizări. Astfel, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, Curtea a constatat că dispozițiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora „Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă“, încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 124 alin. (2), ale art. 129, precum și ale art. 53 alin. (2) din Constituție. Soluția de admitere a Curții reprezintă un reviriment jurisprudențial în materie, justificat de anumite împrejurări factuale, și anume prevenirea unor viitoare condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pornind de la constatarea că, în baza acestui text, în practică, unele instanțe de judecată, în lipsa unei căi de atac împotriva hotărârilor pe care le pronunță, absolutizează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în materia circulației pe drumurile publice, fără a-și mai exercita rolul activ în ceea ce privește administrarea tuturor probelor utile, pertinente și concludente în cauză, respingând astfel plângerile contravenționale fără a intra în cercetarea fondului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate de judecătorie se aduce atingere principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției, golindu-se astfel de conținut principiul exercitării căilor de atac. Așadar, premisele ce au stat la baza soluției de admitere pronunțate prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 au avut în vedere contextul special configurat din o serie de elemente specifice, și anume: materia contravențiilor, posibila aplicare a garanțiilor stabilite de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și riscul unor condamnări în fața instanței de contencios a drepturilor omului pe fondul unei anumite practici judecătorești, prin care instanțele de judecată nu mai realizează un control efectiv de legalitate și temeinicie asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice. Prin urmare, considerentele deciziei prin care instanța de contencios constituțional a sancționat eliminarea singurei căi de atac într-o anumită materie nu sunt aplicabile prezentei cauze. … 33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Artis Film Produktion GMBH și de Artis Film România – S.R.L. în dosarele nr. 4.485/2/2014, nr. 467/2/2015 și nr. 470/2/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 50 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește