DECIZIA nr. 602 din 27 septembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 14 ianuarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 162
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 165
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 61
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 261 24/04/2018
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 61
ART. 14REFERIRE LAOUG 104 27/06/2001 ART. 27
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 218 23/04/2002 ART. 31
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 35
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 61
ART. 18REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 182
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 19REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 182
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 169
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 61
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 61
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 61
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 214
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 35
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 783 05/12/2017
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 462 27/06/2017
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 329 11/05/2017
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 465 23/09/2014
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 61
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 167
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Alexe în Dosarul nr. 725/334/2017/a1 al Judecătoriei Vatra Dornei, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.964 D/2017.2.Dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 17 iulie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27 septembrie 2018, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 6 iunie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 725/334/2017/a1, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Alexe într-o cauză având ca obiect soluționarea unor excepții invocate în fața judecătorului de cameră preliminară. 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că procedura percheziției asupra vehiculelor nu conține garanții procesuale de natură să asigure dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât suspectul, respectiv inculpatul, nu beneficiază de dreptul de a fi informat cu privire la drepturile procesuale și, mai ales, cu privire la dreptul ca la efectuarea percheziției să participe un avocat ales sau numit din oficiu. Se mai arată că dispozițiile art. 167 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală dau posibilitatea efectuării percheziției unui vehicul anterior începerii urmăririi penale, aspect ce implică obținerea de probe în afara procesului penal. Având în vedere considerentele anterior menționate, se susține că textul criticat creează discriminare între persoanele cu privire la care este dispusă efectuarea percheziției domiciliare și cele în privința cărora este dispusă efectuarea percheziției vehiculului, cele dintâi beneficiind de un regim juridic mai favorabil sub aspectul garanțiilor procesuale asigurate.5.Judecătoria Vatra Dornei, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că diferența între reglementarea percheziției domiciliare și cea a percheziției vehiculelor, invocată de autorul excepției, este justificată de drepturile fundamentale diferite care sunt restrânse cu ocazia efectuării acestora. Astfel, percheziția domiciliară încalcă libertatea individuală, dreptul la viață privată și inviolabilitatea domiciliului, drepturi fundamentale care nu sunt restrânse prin percheziționarea vehiculelor. Se arată că, pentru acest motiv, legiuitorul nu a prevăzut, în ipoteza percheziționării vehiculelor, dreptul persoanei de a fi asistată de un avocat, care, de altfel, are menirea de a garanta că persoana vizată nu este constrânsă, ori influențată în alt mod, să facă declarații de natură a o incrimina. Se susține, de asemenea, că pentru a garanta proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, legiuitorul a prevăzut, în detaliu, conținutul procesului-verbal ce se întocmește cu ocazia percheziției vehiculelor, mențiuni pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară va putea aprecia dacă percheziția vehiculului a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale. 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 167 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Percheziția unui vehicul, care au următorul conținut:(1)Percheziția unui vehicul constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora.(2)Percheziția unui vehicul se efectuează în condițiile prevăzute la art. 165 alin. (2).(3)Prevederile art. 162, 165 și 166 se aplică în mod corespunzător.11.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 cu privire la dreptul la apărare, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prezenta excepție de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză în care, la data de 27 martie 2017, autoturismul condus de autorul excepției a fost supus unui control efectuat de organele poliției rutiere din Municipiul Vatra Dornei, ocazie cu care au fost descoperite, în interiorul acestuia, 25.460 de pachete de țigări de contrabandă. Pentru acest motiv, lucrătorii poliției rutiere au solicitat sprijinul Inspectoratului Județean de Poliție Suceava – Serviciul de Investigare a Criminalității Economice – Compartimentul Vatra Dornei, care s-a sesizat, din oficiu, cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Procesul-verbal de sesizare din oficiu a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei. Pe data de 28 martie 2017 a fost începută urmărirea penală in rem, fiind dispusă efectuarea cercetărilor pentru comiterea infracțiunii ante-referite. Cu ocazia controlului efectuat asupra vehiculului, pe data de 27 martie 2017, de către echipajul de poliție din cadrul Compartimentului Rutier Vatra Dornei, s-a procedat la oprirea autoturismului, prin semnalul regulamentar, la legitimarea conducătorului auto, la verificarea permisului de conducere al acestuia, la testarea conducătorului auto cu aparatul etilotest și la verificarea interiorului autoturismului, fiind găsite, astfel, pachetele de țigări mai sus menționate, netimbrate, provenite din magazine duty free, care, potrivit declarațiilor suspectului, ar fi urmat să fie comercializate în România. 13.Prin raportare la situația de fapt reținută în prezenta cauză, Curtea constată că dispozițiile art. 61 din Codul de procedură penală reglementează atribuția unor organe de constatare de a încheia acte de sesizare a organelor de urmărire penală. Conform alin. (1) al articolului anterior referit, sunt abilitate în acest sens: organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum și ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor; organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege. Potrivit alin. (2) al art. 61 din Codul de procedură penală, organele mai sus enumerate au obligația să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii și să ridice sau să conserve mijloacele materiale de probă. Totodată, conform alin. (4) și (5) ale aceluiași articol, actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală, iar procesul-verbal încheiat de către acestea constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ. De asemenea, conform art. 61 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, în cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.14.Referitor la dispozițiile procesual penale mai sus invocate, prin Decizia nr. 261 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2018, paragrafele 32-33, Curtea a reținut că art. 27 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 29 iunie 2001, stabilește că, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în zona de competență, polițistul de frontieră este învestit cu exercițiul autorității publice și are dreptul să efectueze controlul persoanelor și al bagajelor, precum și al autovehiculelor, mijloacelor de transport feroviare, navelor sau aeronavelor, atunci când există indicii temeinice că săvârșirea unei infracțiuni la regimul frontierei de stat este iminentă și că persoana sau bunurile căutate se află în zona controlată. S-a constatat, totodată, că, potrivit art. 61 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, în cazul infracțiunilor flagrante, organele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) – organele inspecțiilor de Stat, ale altor organe de stat, precum și ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor; organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege – au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală. De asemenea, Curtea a reținut că, în temeiul art. 62 din Codul de procedură penală, comandanții de nave și aeronave sunt competenți să facă percheziții corporale sau ale vehiculelor și să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cât navele și aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor și pentru infracțiunile săvârșite pe aceste nave sau aeronave, având totodată și obligațiile și drepturile prevăzute la art. 61 din același act normativ. Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de urmărire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc. În cazul infracțiunilor flagrante, comandanții de nave și aeronave au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta organelor de urmărire penală. De altfel, s-a arătat, prin aceeași decizie, că, potrivit art. 310 din Codul de procedură penală, în cazul infracțiunilor flagrante, orice persoană, inclusiv autoritățile cu atribuții în asigurarea ordinii și securității publice, au dreptul să îl prindă pe făptuitor, iar persoana care l-a reținut trebuie să îl predea de îndată, „împreună cu corpurile delicte, precum și cu obiectele și înscrisurile ridicate“, organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal.15.Tot în aplicarea dispozițiilor procesual penale mai sus invocate, dispozițiile art. 31 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, prevăd, la alin. (1) lit. f), printre drepturile și obligațiile ce revin, potrivit legii, polițistului învestit cu exercițiul autorității publice, dreptul de a efectua, cu respectarea dispozițiilor legale, controale ale persoanelor și bagajelor, precum și ale vehiculelor aflate în circulație, atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni sau posibile acțiuni teroriste.16.De asemenea, art. 35 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede că participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege. Totodată, dispozițiile art. 35 alin. (3) din aceeași ordonanță prevăd dreptul polițistului rutier ca, în exercitarea atribuțiilor care îi revin, să verifice vehiculul, precum și identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflați în interiorul acestuia atunci când există indicii despre săvârșirea unei fapte de natură contravențională sau penală.17.Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai sus analizate, rezultă intenția legiuitorului de a acorda organelor statului, prevăzute la art. 61 alin. (1) din Codul de procedură penală, printre care se numără și organele poliției, dreptul de a efectua controale ale vehiculelor, în situația existenței unor informații sau a unor indicii că, în legătură cu acestea, au fost săvârșite sau urmează a fi săvârșite infracțiuni. 18.Cu toate că, în cuprinsul art. 61 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, legiuitorul folosește noțiunea de „percheziție“ – care însă este utilizată în reglementarea unei excepții, referitoare la infracțiunile flagrante – aceste controale nu trebuie confundate însă cu perchezițiile efectuate asupra unor vehicule, conform art. 167 din Codul de procedură penală. În acest sens, Curtea reține că, distinct de prevederile art. 167 alin. (2) din Codul de procedură penală, dispozițiile art. 182 din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, reglementează oprirea vehiculelor pe drumurile publice de către organele de poliție. Actul normativ anterior menționat arată, la alin. (1), că această operațiune se realizează prin executarea semnalelor regulamentare de către polițistul rutier sau, după caz, de către polițistul de frontieră, atunci când constată încălcări ale normelor rutiere ori în situația în care există indicii temeinice despre săvârșirea unei contravenții ori a unei fapte de natură penală, pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte și a bunurilor care fac obiectul urmăririi, precum și pentru verificarea deținerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege. Aceeași dispoziție legală arată că oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează și în condițiile producerii unor calamități naturale, dezastre sau a altor situații care pun în pericol siguranța circulației.19.Așa fiind, controlul vehiculelor este o activitate inițiată de organele de poliție, care are drept scop verificarea minuțioasă a acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor conducătorului auto, a călătorilor și a pasagerilor, a bagajelor acestor persoane, precum și a legalității efectuării transportului de bunuri sau persoane. Acest control poate fi efectuat de polițiști asupra oricărui vehicul aflat în zona de competență și în timpul îndeplinirii misiunilor specifice. Cazurile în care poate fi realizat acest control sunt expres și limitativ prevăzute la art. 182 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, respectiv: când se constată încălcări ale normelor rutiere, în situația în care există indicii temeinice despre săvârșirea unei contravenții sau a unei fapte de natură penală, pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte și a bunurilor care fac obiectul urmăririi, precum și pentru verificarea deținerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege. Spre deosebire de acesta, percheziția unui vehicul poate presupune operațiuni tehnice mai complexe, ce pot consta inclusiv în demontarea capitonajelor, a fețelor de uși, a rezervorului sau a altor părți ale vehiculului, atunci când există suspiciuni rezonabile că în interiorul vehiculului percheziționat s-ar afla bunuri ce ar putea constitui mijloace materiale de probă în procesul penal. 20.Prin urmare, prevederile art. 167 din Codul de procedură penală nu reglementează simplul control al unui vehicul, ci procedura de percheziționare a vehiculelor, care, din punct de vedere tehnic, poate consta în afectarea considerabilă a interiorului vehiculului percheziționat, urmată de ridicarea de obiecte și de înscrisuri, conform art. 169-171 din Codul de procedură penală. De altfel, în doctrină s-a arătat că „percheziția face parte din procedeele de investigație, din activitatea de strângere a mijloacelor de probă cunoscute și de descoperire a altor mijloace de probă.“, afirmându-se, totodată, că „percheziția judiciară este destinată găsirii și căutării de probe și nu pentru a constata în flagrant săvârșirea unor infracțiuni, ea efectuânduse, de cele mai multe ori, după ce faptele infracționale au fost comise“.21.Pentru a distinge între percheziția reglementată la art. 167 din Codul de procedură penală și controlul realizat asupra unui vehicul, potrivit prevederilor art. 61 din același cod și a dispozițiilor legale prevăzute în actele normative subsecvente, elaborate în aplicarea dispozițiilor art. 61 din Codul de procedură penală, alin. (5) al art. 61 anterior menționat prevede că procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile acestui articol constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală, și, totodată, că acesta nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ. De asemenea, alin. (4) al articolului analizat prevede că actele încheiate de organele enumerate la alin. (1) al art. 61 din Codul de procedură penală, împreună cu mijloacele materiale de probă, se înaintează de îndată organelor de urmărire penală. Prin urmare, actele întocmite potrivit art. 61 din Codul de procedură penală nu constituie mijloace de probă în procesul penal, concluzie care este în corelație cu dispozițiile art. 198 alin. (2) din Codul de procedură penală ce reglementează mijloacele de probă scrise, conform cărora este mijloc de probă procesul-verbal ce cuprinde constatările personale ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată. În același sens, teza a doua a aceluiași alin. (2) prevede că procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedură penală constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală și nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa că percheziționarea de către poliție a unui autovehicul staționat într-un loc public, agenții acționând în exercitarea competențelor lor de poliție judiciară, în scopul cercetării infracțiunilor și strângerii de probe, deși nu este prevăzută în mod specific în prevederile legale naționale, nu poate fi considerată ca fiind ilegală (a se vedea Decizia din 30 mai 1974, pronunțată în Cauza X. împotriva Belgiei)22.În acest fel, legiuitorul, în reglementarea controalelor, lato senso, ce pot fi efectuate asupra vehiculelor de către organe ale statului și a actelor emise cu prilejul efectuării acestor controale, a realizat o distincție clară între procesele-verbale încheiate conform art. 167 din Codul de procedură penală, actele de sesizare a organelor de urmărire penală, emise conform art. 61 din Codul de procedură penală și actele administrative. 23.Așa fiind, legiuitorul a înțeles să modifice regimul juridic al actelor încheiate de unele organe de constatare, reglementate la art. 214 din Codul de procedură penală din 1968, care, la alin. (5), prevedea că procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă. Drept consecință a acestor diferențe de reglementare, conform Codului de procedură penală în vigoare, organele de constatare nu mai procedează la luarea declarațiilor de la făptuitor sau de la martori, obligația lor fiind, conform art. 61 alin. (3) din Codul de procedură penală, doar de a consemna, în cuprinsul procesului-verbal întocmit, obiecțiile, precizările și explicațiile pe care le prezintă făptuitorul sau persoanele prezente la fața locului. 24.Raportând situația de fapt din dosarul în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate la dispozițiile legale mai sus analizate, Curtea constată că autovehiculul condus de autorul excepției a făcut, anterior începerii urmăririi penale, doar obiectul controlului organelor poliției rutiere, în condițiile art. 35 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, și nu a unei percheziții a vehiculului, realizată conform art. 167 din Codul de procedură penală. 25.În aceste condiții, prevederile art. 167 din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile în prezenta cauză, actele încheiate de organele poliției rutiere cu ocazia efectuării controlului vehiculului condus de autorul excepției fiind supuse regimului juridic reglementat la art. 61 din Codul de procedură penală, și nu celui prevăzut prin textul criticat. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei …“. În acest sens, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispozițiilor de lege criticate în cauza dedusă judecății, cât și pertinența excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiția incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, și Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13). Pentru aceste motive, Curtea reține că prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă. 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Alexe în Dosarul nr. 725/334/2017/a1 al Judecătoriei Vatra Dornei.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Vatra Dornei și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 septembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x