DECIZIA nr. 600 din 10 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 12 martie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 60 09/03/2018
ActulREFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 9REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 10REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 11REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 12REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 13REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 21REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 13
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 22REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 24REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 27REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LALEGE 424 27/06/2002
ART. 30REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 31REFERIRE LALEGE 60 09/03/2018
ART. 31REFERIRE LALEGE 60 09/03/2018 ART. 1
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 31REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 32REFERIRE LALEGE 180 11/04/2002
ART. 32REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 32REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 13
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 33REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 35REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 36REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 37REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 37REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 10
ART. 37REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 37REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 13
ART. 39REFERIRE LALEGE 60 09/03/2018
ART. 39REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 40REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 237
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 42REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 42REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 13
ART. 42REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 15
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 43REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 43REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 45REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 45REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 375 29/06/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Rottmarg – S.R.L., cu sediul în Iași, în Dosarul nr. 8.108/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.564D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.4.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.777D/2017 și nr. 22D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Societatea Rottmarg – S.R.L., cu sediul în Iași, în Dosarul nr. 12.555/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și în Dosarul nr. 36.033/245/2016 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.5.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.6.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ambele dosare, partea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. a depus note scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.7.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.777D/2017 și nr. 22D/2018 la Dosarul nr. 2.564D/2017, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că pentru materia supusă controlului de constituționalitate există jurisprudență, iar, în raport cu aceasta, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate și menținere a soluțiilor pronunțate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierea din 20 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 8.108/245/2017, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.10.Prin Sentința civilă nr. 11.328 din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.555/245/2017, Judecătoria Iași -Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, având în vedere interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în pronunțarea unei hotărâri prealabile.11.Prin Încheierea din 21 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 36.033/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. 12.Excepția a fost ridicată de Societatea Rottmarg – S.R.L., cu sediul în Iași, în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.13.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 sunt constituționale, dar prin modul în care sunt interpretate și aplicate de organele judiciare, conform Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acestea aduc atingere dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Autoarea excepției apreciază că, pentru a fi în acord cu prevederile Legii fundamentale, sintagma „data constatării contravenției“ trebuie interpretată în sensul că această dată coincide cu data înregistrării faptei contravenționale cu mijloace tehnice omologate, și nu cu data întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, așa cum s-a reținut prin decizia menționată.15.Se consideră că textul de lege criticat, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind imprevizibil, inaccesibil și neclar, deoarece nu se poate stabili concret data constatării contravenției, dată situată după săvârșirea acesteia. Momentul constatării contravenției devine esențialmente incert și unilateral determinat de către agentul constatator, aspect ce intră în contradicție cu art. 16 din Constituție. De asemenea, nu se poate stabili cu exactitate data până la care agentul constatator are obligația de a verifica imaginile video, de a interoga baza de date și de a întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.16.Din coroborarea alin. (1), (2), (4) și (8) ale art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, autoarea apreciază că momentul săvârșirii contravenției se suprapune cu cel al constatării faptei cu mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România. Această interpretare a legii corespunde cerințelor de claritate, previzibilitate și accesibilitate ale oricărei norme legale. Or, această interpretare a fost exclusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată, ceea ce determină imprevizibilitatea și neclaritatea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, deoarece data constatării contravenției este lăsată exclusiv la latitudinea agentului constatator, care poate întocmi procesul-verbal în ultima zi a termenului general de prescripție a răspunderii contravenționale – termen de 6 luni -, ulterior mai având la dispoziție un termen de două luni pentru a comunica procesul-verbal, ajungându-se în practică la comunicarea procesului-verbal după împlinirea termenului de 8 luni. Mai mult, această interpretare nu se raportează și la momentul epuizării contravenției care poate fi momentul achiziționării rovinietei, iar nu momentul emiterii procesului-verbal de sancționare.17.Autoarea arată că, prin interpretarea dată textului de lege criticat, se creează o incertitudine cu privire la momentul epuizării contravenției și, implicit, cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, acest termen al epuizării fiind un termen incert, unilateral, determinat de către organul constatator, și anume momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție.18.Totodată, autoarea afirmă că este încălcat dreptul la un proces echitabil, așa cum este reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, în sensul că instanța nu poate verifica exact data la care organul constatator a vizionat înregistrarea efectuată cu mijlocul omologat și data la care acesta a interogat baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei. Aceste aspecte sunt imposibil de dovedit, astfel încât persoana sancționată nu își poate formula apărările prin raportare la ele. Nu poate fi stabilită cu exactitate data până la care organul constatator are obligația de a efectua verificările în baza de date și de a întocmi procesul-verbal de sancționare.19.Autoarea mai susține că art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aduce atingere și art. 11 și art. 20 din Constituție, prin raportare la art. 6 paragraful 3 din Convenție, care se referă la dreptul oricărei persoane de a i se aduce la cunoștință în cel mai scurt timp orice acuzație există împotriva sa, având în vedere că agentul constatator are la dispoziție un termen discreționar de 8 luni în care comunică procesul-verbal contravenientului. În acest sens se face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia contravenția este calificată drept „acuzație în materie penală“, intrând sub incidența art. 6 paragraful 3 din Convenție. 20.Autoarea consideră că în situația în care între momentul primei înregistrări video și cel al vizionării de către agentul constatator persoana sancționată achiziționează o rovinietă, contravenția se epuizează evident la momentul achiziționării rovinietei, și nicidecum la momentul întocmirii procesului-verbal. Or, în acest caz este neclar cum anume va proceda agentul constatator în raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016.21.Mai mult, pentru stabilirea datei de începere a termenului de prescripție a răspunderii contravenționale, organul constatator se va orienta către momentul epuizării contravenției, conform art. 13 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Or, în cazul contravenției care constă în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, termenul de prescripție a răspunderii contravenționale începe să curgă de la data epuizării contravenției, moment ce coincide fie cu acela al intrării în legalitate prin achiziționarea unei roviniete, fie cu momentul constatării săvârșirii contravenției prin emiterea procesului-verbal de sancționare, moment incert lăsat la aprecierea organului constatator. 22.Totodată, autoarea apreciază că interpretarea dată art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este neclară și prin lipsa de corelare cu alte prevederi similare în materie, singura interpretare clară fiind cea potrivit căreia prin sintagma „data constatării contravenției“ se înțelege data surprinderii video a autovehiculului prin intermediul mijloacelor tehnice omologate, respectiv data săvârșirii faptei. În acest context, în opinia sa, prelucrarea imaginilor video surprinse, precum și identificarea proprietarului autovehiculului care a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă nu reprezintă o activitate de constatare a săvârșirii contravenției, ci o activitate ulterioară, care trebuie efectuată în termenul legal de 2 luni reglementat de art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Nu se poate interpreta că data constatării poate fi lăsată la aprecierea arbitrară a agentului constatator, fiind aleatorie și depinzând de momentul interogării bazelor de date.23.În final, autoarea excepției susține că unul dintre principiile răspunderii contravenționale este principiul inevitabilității, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârșirii contravenției este un efect de neevitat. Prescripția răspunderii contravenționale este o cauză care stinge raportul juridic, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă, răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al săvârșirii contravenției. 24.Judecătoria Iași – Secția civilă, în dosarele nr. 2.564D/2017 și nr. 2.777D/2017, apreciază că prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 16 alin. (1) și (2) nu sunt încălcate prin dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, astfel cum este interpretată sintagma „data constatării contravenției“ prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în pronunțarea unei hotărâri prealabile. Aceste prevederi legale se aplică fără nicio discriminare pe considerente arbitrare tuturor persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, respectiv persoanelor fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state.25.Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 22D/2018, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată; instituirea unor tarife de utilizare și de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România nu constituie o piedică în calea exercitării oricărui tip de activitate economică, cu respectarea exigențelor legale corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate. Tot astfel, textele de lege criticate nu sunt de natură să contravină art. 135 din Legea fundamentală, care statuează că economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, și care, în acest context, instituie obligațiile care revin statului român. De asemenea, prevederile legale criticate se aplică tuturor cetățenilor surprinși de mijloacele tehnice omologate amintite circulând fără rovinietă valabilă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.26.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.27.Guvernul, în dosarele nr. 2.564D/2017 și nr. 2.777D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, având în vedere că din ansamblul criticilor autoarei excepției de neconstituționalitate rezultă că acestea vizează aspecte de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 la cauza dedusă judecății, criticile vizând în special Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în pronunțarea unei hotărâri prealabile, precum și practica judiciară conformă acestei decizii. Or, astfel de susțineri nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate.28.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:29.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.30.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, care, la data sesizării Curții, prevedeau că: „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul.“31.Curtea observă că, ulterior învestirii sale, dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 60/2018 pentru modificarea și completarea art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 14 martie 2018, în sensul că: „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal de constatare a contravenției se comunică contravenientului în termen de cel mult 2 luni de la data aplicării sancțiunii contravenției. În intervalul de la data săvârșirii contravenției până la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul.“ Însă, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și de criticile formulate, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.32.Prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, în parte, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, termenul de „cel mult două luni“ nu reprezintă termen special de prescripție, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin sintagma „data constatării contravenției“ se înțelege data întocmirii procesului-verbal de contravenție.33.Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) sub aspectul calității legii, ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 6 paragraful 3 referitor la dreptul acuzatului de a fi informat într-o limbă pe care o înțelege asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.34.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată netemeinicia acesteia din perspectiva argumentelor ce vor fi prezentate în continuare. 35.Astfel, Curtea reține că prima critică formulată privește încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este „imprevizibil, inaccesibil și neclar“, deoarece nu se poate stabili concret data constatării contravenției, dată situată după săvârșirea acesteia, și nici data până la care agentul constatator are obligația de a verifica imaginile video, de a interoga baza de date și de a întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.36.Referitor la această critică, Curtea observă că prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 s-a instituit o răspundere contravențională specială pentru neplata tarifului de utilizare – denumit rovinietă după înregistrarea în format electronic. Data constatării contravenției reprezintă data întocmirii procesului-verbal de contravenție, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016.37.Cu privire la termenul în care procesul-verbal trebuie să fie încheiat, Curtea reține că, în perioada în care autoarea excepției a fost sancționată contravențional pentru fapta de a nu deține rovinietă valabilă, Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu conținea o prevedere expresă referitoare la intervalul de timp în care agentul constatator este obligat să încheie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Însă, potrivit art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 – în forma în vigoare la data pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, contravențiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.38.Curtea reține că agentul constatator avea obligația încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, intervenind altfel prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, astfel încât nu poate fi primită critica referitoare la neconstituționalitatea textului de lege criticat sub aspectul încălcării condițiilor de calitate a legii.39.Curtea observă că, în prezent, termenul în care agentul constatator este obligat să încheie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este de 4 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 9 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 60/2018 pentru modificarea și completarea art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.40.Curtea nu poate reține nici critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituție, având în vedere că instanța de judecată poate, în virtutea rolului său activ, în conformitate cu art. 237 alin. (2) pct. 7 din Codul de procedură civilă, să încuviințeze probele solicitate de părți pentru judecarea procesului și să dispună administrarea lor, în măsura în care aceasta le consideră concludente. 41.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reține că, în jurisprudența sa, problema încălcării principiului egalității și nediscriminării se pune atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, mijloacele tehnice prin care se înregistrează săvârșirea faptelor contravenționale diferă în funcție de fapta săvârșită, iar sistemul probatoriu și procedura de constatare a contravențiilor sunt, de asemenea, diferite, astfel că nu se poate susține încălcarea principiului egalității în drepturi.42.Curtea constată că, prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și-a respectat competența acordată prin art. 126 alin. (3) din Constituție și, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a pronunțat o hotărâre prin care a rezolvat de principiu chestiunea de drept cu care a fost sesizată. Prin această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție nu a modificat sau completat legea, ci doar a clarificat interpretarea sintagmei „data constatării contravenției“, pornind de la dispozițiile art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori“, precum și natura termenului de „cel mult două luni“ care nu reprezintă termen special de prescripție, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. 43.Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin prisma art. 11 și art. 20 din Constituție, având în vedere că, prin textul de lege criticat, se reglementează un termen de două luni în care procesul-verbal poate fi adus la cunoștința contravenientului, termen rezonabil care se încadrează în prevederile textului din Convenție.44.De altfel, Curtea mai reține că, în același sens, s-a pronunțat recent, din perspectiva unor critici identice, formulate de aceeași autoare, prin Decizia nr. 509 din 24 septembrie 2019, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii.45.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Rottmarg – S.R.L., cu sediul în Iași, în dosarele nr. 8.108/245/2017 și nr. 12.555/245/2017 ale Judecătoriei Iași – Secția civilă și în Dosarul nr. 36.033/245/2016 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018 pentru modificarea și completarea art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă și Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x