DECIZIA nr. 60 din 1 februarie 2024

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Dorinel Ursărescu în Dosarul nr. 5.282/110/2017 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.295D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 656 din 17 octombrie 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 573 din 6 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.282/110/2017, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Dorinel Ursărescu într-o cauză penală aflată în etapa procesuală a apelului, în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu referire la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că principiul securității juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală instituie obligații generale impuse tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorității legiuitoare, care trebuie să se asigure atât că activitatea de legiferare se realizează în concordanță cu Legea fundamentală și în limitele acesteia și, cât și să asigure calitatea legislației. De asemenea, previzibilitatea legii urmărește corelarea dispozițiilor legale cu ansamblul actelor normative existente atât la nivel național, cât și internațional, prin prisma pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 25 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Damman împotriva Elveției. … 6.Lipsa predictibilității dispozițiilor criticate prin incriminarea infracțiunii de cumpărare de influență în mediul privat generează paralelisme cu alte conduite/activități licite. Autorul excepției consideră că modalitatea în care infracțiunea de cumpărare de influență în mediul privat este reglementată de art. 292 din Codul penal, raportat la art. 308 din același act normativ, determină imposibilitatea de a cunoaște conduita sancționabilă din punct de vedere penal și situații arbitrare. Invocă dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ale art. 18 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției și ale art. 12 din Convenția penală privind corupția. … 7.Susține că legislația internă incriminează anumite conduite ca fiind infracțiuni de corupție, deși la nivelul legislației internaționale în materia infracțiunilor de corupție, conduita din mediul privat nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de corupție, respectiv trafic/cumpărare de influență. Consecința firească este restrângerea dreptului fundamental la libertate individuală în condiții mai puțin favorabile decât cele statuate de pactele și tratatele internaționale la care România este parte, faptele fiind sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 259 din 5 mai 2016 și Decizia nr. 363 din 7 mai 2015. … 8.Susține că normele criticate nu oferă o garanție a respectării drepturilor constituționale, conducând la afectarea principiului securității juridice și previzibilității dreptului. De asemenea, neconstituționalitatea textului de lege criticat este de natură să intre în conflict cu principiile constituționale și legale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. … 9.Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie arată că prevederile art. 308 alin. (1) din Codul penal nu sunt de natură să creeze dificultăți de interpretare și nici nu sunt lipsite de previzibilitate. Face referire la jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 și Decizia nr. 656 din 17 octombrie 2017. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conținut: „Dispozițiile art. 289–292, 295, 297–300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.“ … 14.Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. (1) alin. (1) și (5) referitor la cerințele de calitate a legii, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal din perspectiva coroborării lor cu cele ale art. 292 din Codul penal, fapt ce determină incriminarea infracțiunii de cumpărare de influență în mediul privat. Așa fiind, Curtea observă că, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) și ale art. 308 alin. (1) din Codul penal și a constatat că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituțională. În cuprinsul deciziei precitate Curtea a reținut că protecția penală reglementată prin prevederile art. 308 din Codul penal, deși adecvată sub aspectul finalității, aceea a protejării unor valori sociale chiar și private, nu este necesară și nu respectă un raport just de proporționalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată și interesul individual al persoanelor. Curtea a reținut, de asemenea, că, dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forța de constrângere a statului prin mijloace de drept penal. Prin urmare, Curtea a observat că este greu de identificat o valoare socială ce trebuie protejată în cazul sancționării conflictului de interese în mediul privat, dat fiind că eventualele cazuri concrete de incompatibilitate pot fi eficient soluționate, astfel cum s-a arătat, cu ajutorul mijloacelor de drept civil, al dreptului muncii sau prin alte reguli, care nu implică răspunderea penală. Așadar, Curtea a constatat că incriminarea conflictului de interese în mediul privat reprezintă o încălcare nejustificată a libertății economice și a dreptului la muncă al persoanelor care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, drepturi fundamentale prevăzute la art. 41 alin. (1) și art. 45 din Constituție. … 16.Prin Decizia nr. 461 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 25 noiembrie 2016, Decizia nr. 219 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 7 iulie 2017, și Decizia nr. 625 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 28 ianuarie 2021, Curtea a constatat că situația este diferită în cazul raportării prevederilor art. 308 alin. (1) din Codul penal la dispozițiile art. 295 din același cod. … 17.Curtea, având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare și pericolul social pe care faptele prin care aceasta poate fi realizată îl prezintă pentru relațiile sociale de natură patrimonială ale oricărei persoane juridice, precum și pentru activitățile economice ale oricărei astfel de persoane, a reținut că o atare reglementare legală nu este contrară caracterului necesar al incriminării astfel realizate și păstrează un just raport de proporționalitate între interesul general, circumscris imperativului respectării relațiilor sociale protejate de norma juridică în cauză, și cel individual, circumscris libertății persoanei de a exercita activități economice. Dimpotrivă, Curtea a constatat că pedepsirea faptelor de delapidare, în cazul săvârșirii lor în mediul privat, cu o pedeapsă ale cărei limite speciale se reduc cu o treime, realizează un just echilibru între nevoia de protecție a valorilor și relațiilor sociale anterior menționate, inclusiv prin intermediul normelor de drept penal, și severitatea pedepsei penale aplicabile. … 18.Totodată, prin Decizia nr. 256 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, paragraful 25, realizând o analiză similară, Curtea a constatat că, prin incriminarea neglijenței în serviciu, legiuitorul a urmărit să protejeze nu numai buna funcționare a unităților în care lucrează funcționarii publici sau persoane asimilate acestora, dar și patrimoniul, drepturile și interesele legitime ale celor care vin în contact cu aceste unități și, având în vedere pericolul social pe care faptele de neglijență în serviciu îl prezintă, în general, pentru relațiile patrimoniale ale unei persoane juridice, legiuitorul a incriminat, prin art. 308 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea de neglijență în serviciu atunci când ea este săvârșită în mediul privat, respectiv atunci când faptele sunt comise de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. … 19.În ceea ce privește infracțiunea de cumpărare de influență, Curtea reține că, prin Decizia nr. 607 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 7 decembrie 2017, paragraful 23, a constatat că aceasta nu a fost reglementată anterior în Codul penal din 1969, ci în art. 6^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, potrivit căruia „Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani“. … 20.Astfel, Curtea observă că această infracțiune a fost inclusă de legiuitor în cuprinsul titlului V al părții speciale a Codului penal, intitulat „Infracțiuni de corupție și de serviciu“, în capitolul I – „Infracțiuni de corupție“. Curtea a reținut că aceste infracțiuni au, de principiu, subiect activ calificat, ce are calitatea de funcționar public. Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Conform alin. (2) al aceluiași art. 175, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. … 21.Dispozițiile art. 292 alin. (1) din Codul penal instituie tragerea la răspundere penală a oricărei persoane cumpărătoare de influență, o primă modificare față de cea anterioară fiind legată de redefinirea noțiunii de „funcționar public“, la care se face raportarea în ceea ce privește persoana a cărei influență se dorește a fi cumpărată, aceasta fiind cea reglementată de art. 175 alin. (1) și (2) din Codul penal, dar și a funcționarului privat, a cărui determinare este dată de art. 308 din Codul penal. Așa fiind, subiect activ al infracțiunii de cumpărare de influență poate fi orice persoană (fizică sau juridică) care îndeplinește condițiile tragerii la răspundere penală. Poate avea această calitate și un funcționar public, dacă acesta cumpără influența altui funcționar public. De asemenea, participația penală este posibilă sub toate formele, iar dacă promisiunea, oferta sau darea este realizată printr-un intermediar, acesta va avea calitatea de complice sau instigator la cumpărare de influență, în funcție de natura activității desfășurate, în timp ce cumpărătorul de influență va păstra calitatea de autor al infracțiunii, chiar dacă nu comite nemijlocit acțiunea ce caracterizează elementul material (Decizia nr. 607 din 28 septembrie 2017, precitată, paragrafele 24 și 25). … 22.Curtea reține că obiectul juridic special al infracțiunii de cumpărare de influență îl constituie relațiile sociale referitoare la activitatea unităților publice sau private și care exclud orice încercare de a crea suspiciune în legătură cu corectitudinea funcționarului public sau persoanei care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. … 23.Totodată, elementul material al infracțiunii constă în una dintre modalitățile alternative de comitere, respectiv promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unei alte persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public pentru a-l determina pe acesta din urmă să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Cu privire la modalitățile de comitere, prin promisiune ori oferire, pentru existența infracțiunii nu prezintă importanță dacă promisiunea/oferta este acceptată sau nu de către cel căruia îi este adresată. … 24.De asemenea, acțiunea trebuie să fie realizată asupra unei alte persoane care „are influență“ sau care „lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public“. Prin urmare, expresia „are influență“ se referă la faptul că acea persoană se bucură în mod real de încrederea unui funcționar public, iar prin expresia „lasă să se creadă că are influență“ se înțelege o persoană care se laudă că are trecere pe lângă un funcționar, care se prevalează, pretinde, afirmă, contrar realității, că este în relații bune cu acesta, se bucură de aprecierea și încrederea sa de asemenea natură încât să poată rezolva problema de care se interesează cumpărătorul de influență. … 25.O astfel de condiție este îndeplinită și atunci când o persoană, fără a se lăuda că are trecere asupra unui funcționar public, nu dezminte afirmațiile altora cu privire la existența acesteia. Așa fiind, prevalarea de o influență inexistentă, în realitate, asupra unui funcționar, deși constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase – acțiune ce realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune – prin voința legiuitorului, constituie o infracțiune distinctă, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, infracțiunea existând pentru cel care face trafic de influență, spre deosebire de infracțiunea de înșelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială. Oricum, această problemă nu vizează în mod direct subiectul acțiunii de cumpărare de influență, ci pe cel care face trafic cu influența sa și asupra căruia intervine cumpărătorul de influență (Decizia nr. 607 din 28 septembrie 2017, paragrafele 26 și 27). … 26.Săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență are ca urmare imediată realizarea unor operații ilicite pe seama funcționarului public sau persoanei prevăzute de art. 308 din Codul penal și prin aceasta crearea unei stări de pericol în ceea ce privește buna desfășurare a activității unei autorități, instituții publice sau altei persoane juridice în serviciul căreia se află funcționarul public sau persoana prevăzută în art. 308 din Codul penal, care este solicitată de făptuitor. … 27.În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a Convenției penale privind corupția, Curtea reține că, prin aceeași decizie, anterior menționată, paragrafele 22, 28 și 29, a constatat că această convenție reglementează cu privire la două categorii de fapte de corupție, respectiv corupția activă și corupția pasivă. Potrivit art. 2 din această convenție, prin corupție activă se înțelege „fapta de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenții săi publici […]“, iar prin corupție pasivă se înțelege „fapta unuia dintre agenții săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abține să îndeplinească un act în exercitarea funcțiilor sale“. Prin urmare, numai în cazul corupției pasive subiectul activ este circumstanțiat, și anume acesta trebuie să fie agent public, pe când în cazul corupției active subiectul activ poate fi orice persoană. Mai mult, prin reglementarea corupției active și pasive din sectorul privat în art. 7 și 8 din Convenția penală privind corupția este evident că legiuitorul european dorește instituirea măsurilor necesare care să atingă efectul disuasiv al acestora cu privire la corupție. … 28.Așa fiind, pornind de la formularea utilizată în chiar cuprinsul Convenției penale privind corupția, Curtea a constatat că aceste reglementări au un caracter orientativ, întrucât „fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina“ corupția activă și pasivă, corupția membrilor adunărilor publice naționale, corupția agenților publici străini, corupția membrilor adunărilor publice străine, corupția activă și pasivă în sectorul privat, corupția funcționarilor internaționali, corupția membrilor adunărilor parlamentare internaționale, corupția judecătorilor și a agenților curților internaționale, traficul de influență, spălarea produselor obținute din infracțiunile de corupție și infracțiuni contabile. Curtea a constatat că dispozițiile art. 292 alin. (1) din Codul penal respectă condițiile de incriminare astfel cum sunt stabilite prin prevederile art. 12 din Convenția penală privind corupția. În același sens, Curtea constată că prin Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 69, a reținut că, în ceea ce privește invocarea Convenției penale privind corupția, aceasta constituie cadrul general în materie, legiuitorul național având competența de a reglementa conduita legal și moral dezirabilă politicii penale și politicii publice anticorupție din propriul stat. … 29.Având în vedere critica formulată în prezenta cauză, care nu privește elementele ce contribuie la configurarea infracțiunii de cumpărare de influență, ci incriminarea faptelor de cumpărare de influență în mediul privat, Curtea apreciază, similar considerentelor Deciziei nr. 461 din 28 iunie 2016, Deciziei nr. 219 din 4 aprilie 2017, Deciziei nr. 625 din 22 septembrie 2020 și Deciziei nr. 256 din 25 aprilie 2017, că o atare reglementare legală nu este contrară caracterului necesar al incriminării astfel realizate și păstrează un just raport de proporționalitate între interesul general, circumscris imperativului respectării relațiilor sociale protejate de norma juridică în cauză, și cel individual, circumscris libertății persoanei de a exercita activități economice. Așa încât, considerentele și soluțiile deciziilor anterior menționate sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate din prezenta cauză, sancționarea faptelor de cumpărare de influență, în cazul săvârșirii lor în mediul privat, cu o pedeapsă ale cărei limite speciale se reduc cu o treime realizând un just echilibru între nevoia de protecție a valorilor și relațiilor sociale anterior menționate și severitatea pedepsei penale aplicabile. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorinel Ursărescu în Dosarul nr. 5.282/110/2017 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 februarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește