DECIZIA nr. 6 din 21 martie 2019

Dosar nr. 144/1/2019

Pe rol se află soluționarea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 18.436/271/2017, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Dacă acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.“ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală și art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Daniel Grădinaru.Conform art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, la ședința de judecată a participat doamna Aurelia Hirt, magistrat-asistent în cadrul Secției penale. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă, procuror șef al Serviciului judiciar penal, Secția judiciară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 144/1/2019 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și faptul că, drept urmare a solicitărilor formulate în temeiul dispozițiilor art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării.Totodată, a învederat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul raportor, doamna judecător Simona Cristina Neniță, care a fost comunicat părților din proces, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, la dosar nefiind depuse puncte de vedere din partea acestora privind chestiunea de drept supusă judecății.Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a solicitat reprezentantului Ministerului Public să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept supusă dezbaterii.Reprezentantul Ministerului Public a învederat că sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.A solicitat admiterea sesizării și pronunțarea unei hotărâri prealabile în sensul de a se stabili că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.În acest sens a arătat că activitatea de conducere presupune, pe de o parte, o deplasare a unui vehicul prin mijloace proprii, prin mecanisme specifice de punere în mișcare a acestuia, iar pe de altă parte presupune o activitate de dirijare a mersului, a mișcării, pe un drum public, a vehiculului, fără ca motorul să fie pus în funcțiune. Autopropulsia presupune o deplasare a acestui vehicul cu punerea în mișcare a propriului motor de funcționare, însă, pe de altă parte, simpla pornire a motorului, câtă vreme acesta nu este cuplat la cutia de viteze, nu presupune o acțiune de punere în circulație. Pentru a fi în prezența infracțiunii prevăzute de art. 336 din Codul penal, este necesar ca un vehicul – al cărui conducător deține permis de conducere și se află sub influența alcoolului – să fie, prin natura sa, dotat cu un motor care să-i asigure funcționarea. Însă, echiparea cu motor ține de natura, și nu de esența deplasării unui astfel de vehicul pe drumurile publice. Prin urmare, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii menționate și atunci când un astfel de vehicul este dirijat, cu motorul oprit, pe drumurile publice, de către o persoană care are obligația de a deține permis de conducere și se află sub influența alcoolului, context în care aceasta acționează sistemele de frână, de direcție – prin urmare asigură deplasarea vehiculului cu motorul oprit, prin folosirea unor mecanisme ale acestuia -, întrucât și într-o astfel de împrejurare, se pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar dosarul a fost reținut în pronunțare asupra problemei de drept supuse dezlegării.
ÎNALTA CURTE,asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I.Titularul și obiectul sesizăriiCurtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a dispus, prin Încheierea din data de 29 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 18.436/271/2017, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: „Dacă acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie?“. … II.Expunerea succintă a cauzei:Prin Sentința penală nr. 310 din data de 14 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 18.436/271/2017, s-au dispus următoarele:În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul B.D. cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal.În fapt, s-a reținut că inculpatul B.D., la data de 2 iunie 2017, în jurul orei 00,10, având o alcoolemie de 1,65g/l, a pus în mișcare prin împingere autoturismul marca Fiat, cu nr. de înmatriculare (…), iar ulterior, drumul fiind în pantă, a intrat în habitaclul autoturismului și a acționat mecanismele de frânare și direcție, având intenția de a porni în acest fel motorul, deplasându-se în acest mod pe o distanță de aproximativ 300 metri, din care o parte a împins autoturismul și o altă parte s-a aflat la volanul acestuia, pe str. Louis Pasteur din municipiul Oradea, fără ca motorul autoturismului să fie în stare de funcționare.Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Oradea a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal impune ca acțiunea de conducere să aibă ca obiect un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, adică un autovehicul, astfel cum acesta este definit de art. 6 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002). Conceptul de autovehicul este utilizat de către legiuitor și în conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal și art. 335 alin. (1) din Codul penal și vizează orice vehicul prevăzut cu un mijloc mecanic de propulsie, care se deplasează prin mijloace proprii și care circulă în mod obișnuit pe drumurile publice.În ceea ce privește acțiunea de conducere s-a reținut că aceasta reprezintă operațiunea tehnică prin care se pune în mișcare și se dirijează un autovehicul prevăzut cu motor care să îi asigure deplasarea și care are aptitudinea de a se deplasa prin mijloace proprii.Prin urmare, în condițiile în care, la data de 2 iunie 2017, deplasarea pe drumul public a autovehiculului marca Fiat, cu nr. de înmatriculare (…), s-a efectuat ca urmare a punerii în mișcare prin împingere și dirijare prin acționarea mecanismelor de frânare și direcție, fără a se realiza actul de conducere specific autoturismului, respectiv cu motorul în stare de funcționare, s-a apreciat că fapta inculpatului B.D. nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, cauza formând obiectul Dosarului nr. 18.436/271/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori.În motivele de apel formulate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a susținut că fapta concretă, reținută în sarcina inculpatului B.D., întrunește elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal.La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2018, din oficiu, instanța de apel a pus în discuția părților sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, pentru soluționarea, de principiu, a problemei de drept menționate.Prin încheierea din data de 29 noiembrie 2018, constatânduse îndeplinite toate cerințele de admisibilitate prevăzute de 475 din Codul de procedură penală, s-a dispus sesizarea instanței supreme.În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile. … III.Opinia instanței care a formulat sesizareaCu privire la problema de drept invocată, Curtea de Apel Oradea a reținut că, în cauză, deși autovehiculul condus de inculpat nu avea motorul funcțional, a rulat pe drumul public în urma împingerii și apoi al inerției generate de drumul aflat în pantă. Simpla funcționare a motorului unui autoturism nu este de natură să îl poată pună și în mișcare, în lipsa cuplării motorului la cutia de viteze (numai astfel poate avea loc autopropulsia).S-a apreciat că este de natura unui vehicul (cu referire la autoturism) de a se deplasa pe drumul public cu ajutorul autopropulsiei, și nu de esența sa. Prin urmare, o persoană aflată în stare de ebrietate sau cu o alcoolemie în sânge de peste 0,80 g/l, aflată la volanul unui autoturism, pe un drum în pantă și chiar cu motorul pornit, dar fără să fie cuplat la cutia de viteze, răspunde penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. … IV.Punctul de vedere al procurorului și al părților cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicităReprezentantul parchetului a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în acest sens. În opinia sa, acțiunea de conducere presupune acționarea dispozitivelor vehiculului care nu implică neapărat sistemul de autopropulsie.Inculpatul, prin apărător, a susținut că, în opinia sa, conducerea unui vehicul presupune în mod automat acționarea sistemelor de autopropulsie. … V.Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Timișoara, care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate.Cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării s-au conturat următoarele opinii:În opinie majoritară s-a apreciat că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de propulsie. S-a argumentat că dispozițiile art. 336 din Codul penal incriminează „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul“, fără a opera vreo diferențiere între situația în care vehiculul este pus în mișcare prin acționarea sistemelor de autopropulsie sau în orice alt mod (spre exemplu, prin folosirea exclusivă a forței de gravitație la coborârea unui deal de către vehicul).De esența infracțiunii este ca vehiculul să se deplaseze pe un drum public, iar conducerea/controlul acestuia să fie realizată de o persoană aflată sub influența alcoolului sau a altor substanțe.Cât timp o deplasare pe o distanță scurtă și la o viteză mică prin acționarea sistemelor de propulsie constituie infracțiunea prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu există justificare pentru ca aceeași deplasare să nu constituie infracțiune doar pe motiv ca nu au acționat sistemele de propulsie.În acest sens s-au pronunțat: Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel București – Secția I penală, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală (opinia majoritară a judecătorilor), Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul București, Tribunalul Giurgiu (opinia majoritară a judecătorilor), Tribunalul Teleorman, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Bacău, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Maramureș, Tribunalul Caraș-Severin, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Pașcani, Judecătoria Hârlău, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Vaslui, Judecătoria Huși, Judecătoria Roman, Judecătoria Reghin, Judecătoria Luduș, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Turda, Judecătoria Constanța, Judecătoria Tulcea, Judecătoria Caransebeș, Judecătoria Lugoj.În opinie minoritară s-a apreciat că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune, în mod necesar, punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de propulsie. S-a argumentat că nu este suficientă doar împingerea unui autovehicul sau manevrarea sistemelor de direcție și frânare, în lipsa funcționării sistemului de propulsie, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 din Codul penal.În acest sens s-au pronunțat: Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Prahova, Tribunalul Iași (opinia majoritară a judecătorilor), Tribunalul Arad (opinia majoritară a judecătorilor), Judecătoria Brăila, Judecătoria Onești, Judecătoria Moinești, Judecătoria Babadag, Judecătoria Măcin, Judecătoria Reșița, Judecătoria Sinaia, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle, Judecătoria Iași (opinia majoritară a judecătorilor), Judecătoria Bârlad (opinia majoritară a judecătorilor), Judecătoria Năsăud (opinia majoritară a judecătorilor). … VI.Examenul jurisprudenței  … VI.1.Jurisprudența națională relevantăInstanțele la care au fost identificate hotărâri judecătorești în această materie sunt: Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori (Decizia penală nr. 1.066 din data de 23 noiembrie 2018), Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori (Decizia penală nr. 56/A/2018 din data de 15 ianuarie 2018), Judecătoria Turnu Măgurele (Sentința penală nr. 49 din data de 5 aprilie 2018; Sentința penală nr. 39 din data de 20 martie 2018; Sentința penală nr. 211 din data de 1 octombrie 2018; Sentința penală nr. 41 din data de 21 martie 2018), Judecătoria Videle (Sentința penală nr. 151 din data de 29 noiembrie 2018; Sentința penală nr. 128 din data de 30 octombrie 2018; Sentința penală nr. 91 din data de 6 septembrie 2017; Sentința penală nr. 42 din data de 11 aprilie 2018), Judecătoria Timișoara – Secția penală (Sentința penală nr. 5.535 din data de 9 noiembrie 2018; Judecătoria Drobeta-Turnu Severin (Sentința penală nr. 671 din data de 30 aprilie 2007). … VI.2.Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și JustițieNu au fost identificate decizii în care instanța supremă să fi examinat chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări. … VII.Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Prin Adresa nr. 135/C/158/III-5/2019 din data de 15 februarie 2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția judiciară a înaintat concluziile formulate de procuror asupra chestiunii de drept a cărei dezlegare s-a solicitat, comunicând totodată că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la această chestiune de drept.În concluziile formulate, sub aspectul admisibilității, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.Sub aspectul fondului sesizării s-a apreciat că se impune pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:În interpretarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, acțiunea persoanei aflate la volanul unui vehicul pe care îl pune în mișcare și pe care îl dirijează pe un drum public, în lipsa cuplării motorului la cutia de viteze, acționând doar frânele, direcția și semnalizarea acestuia, având dovedită o îmbibație alcoolică de 0,8 g/l alcool pur în sânge și deținător al permisului de conducere constituie elementul material al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, respectiv acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.S-a motivat în esență că „a conduce un vehicul“ nu presupune în mod obligatoriu ca motorul să funcționeze, ci presupune „a dirija mersul sau mișcarea vehiculului“, acțiuni care pot avea loc chiar dacă motorul nu este efectiv în funcțiune.Conducătorul auto al vehiculului tractat sau care se deplasează din inerție, al cărui motor nu funcționează, care acționează doar frânele, direcția și semnalizarea vehiculului poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care, în timp ce se află la volanul acestuia, are în sânge o îmbibație alcoolică de 0,8 g/l alcool pur în sânge.Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, relații care în esența lor formează obiectul ocrotirii penale.Forma de vinovăție cu care acționează subiectul activ în situația în care pune în mișcare un vehicul fără să cupleze motorul la cutia de viteze (autopropulsia) este intenția cu ambele forme.În consecință, punerea în mișcare și dirijarea pe drumul public a unui vehicul, fără punerea în funcțiune a motorului, constituie elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 336 din Codul penal.În ipoteza acțiunii de împingere a autovehiculului, alternată/urmată de prezența conducătorului sub influența alcoolului, la volanul acestuia, efectuând operațiuni de manevrare, dirijare, frânare, semnalizare etc., pe drumul public, așadar fără punerea în funcțiune/funcționarea propulsiei, incidența incriminării prevăzute de art. 336 din Codul penal vizează numai acțiunile ulterioare operațiunii de împingere. De altfel, asemenea acțiuni antrenează toate consecințele legate de desfășurarea circulației publice și de siguranța acesteia (vizează și pun în pericol valoarea socială ocrotită prin incriminarea menționată). … VIII.Opinia specialiștilor consultațiÎn conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ – Departamentul de drept penal „Vintilă Dongoroz“ a apreciat că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie, dar implică situarea obiectivă a agentului în rolul conducătorului unui autovehicul care se deplasează pe drumurile publice, astfel încât sunt excluse din sfera conduitelor incriminate deplasarea din exterior, de exemplu, prin împingere a vehiculului, ori toate acele conduite în care acționarea sistemelor autovehiculului (autopropulsie, direcție, frânare) trebuie considerate în mod obiectiv ca fiind în concret inexistente.Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a apreciat, în opinie majoritară, că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar ca punerea în mișcare a vehiculului să fie realizată prin acționarea sistemelor de autopropulsie, în condițiile în care conducătorul acestuia deține controlul asupra sistemului de direcție sau de frânare a vehiculului.S-a constatat că rațiunea incriminării instituite de dispozițiile art. 336 din Codul penal este aceea a sancționării celui ce creează o stare de pericol pentru siguranța rutieră, adică a persoanei în stare de ebrietate peste limita minimă ori sub influența substanțelor interzise, care deține comanda de fapt asupra unui vehicul, prin controlul pe care îl exercită asupra sistemului de direcție sau frânare al acestuia.În opinie separată s-a susținut că activitatea de conducere a unui autovehicul presupune activarea sistemelor de propulsie ale autovehiculului. Pericolul social trebuie raportat atât la obiect (autovehicul), cât și la activitatea în sine (conducerea unui asemenea tip de vehicul presupunând activarea mecanismului de propulsie).Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași a apreciat că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie, fiind suficientă și necesară (pentru determinarea existenței tipicității faptei comise în raport cu norma de incriminare respectivă) simpla deplasare intenționată a vehiculului pe drumul public, de către o persoană care îl direcționează/dirijează/controlează (sau încearcă ori ar trebui să îl direcționeze/dirijeze/controleze), indiferent dacă motorul (sistemul de autopropulsie al vehiculului) există și este în funcțiune la acel moment sau nu.S-a reținut că de esența acestei infracțiuni este tocmai deplasarea pe drumul public a vehiculului/coordonarea lui de către o persoană aflată în situațiile descrise de respectiva normă de incriminare, ceea ce face să apară o stare de pericol pentru siguranța circulației.Împrejurarea că acest fapt s-a petrecut în prezența sau absența funcționării sistemului de autopropulsie a vehiculului tinde a reprezenta, eventual, un aspect de luat în considerare în operațiunea de individualizare judiciară a răspunderii penale (implicit, a sancțiunii penale), dar nu influențează însă, în vreun fel, existența tipicității.Facultatea de Drept din cadrul Universității din Craiova a apreciat că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.S-a argumentat că punerea în mișcare a vehiculului fără a avea cheia în contact nu reprezintă o activitate de conducere, întrucât persoana nu are o reală putere de direcție și control asupra mașinii. În fapt, autoturismul se deplasează independent, neputând fi dirijat și controlat în mod corect. Sistemul de frânare și sistemul de direcție nu sunt complet funcționale în absența pornirii motorului, astfel că nu se poate vorbi de o dirijare conform voinței unei persoane, mișcarea vehiculului fiind mai degrabă necontrolată. Făptuitorul are intenția de a pune în mișcare vehiculul, dar nu poate controla direcția acestuia, chiar deținând un permis de conducere și nefiind sub influența alcoolului.S-a susținut că nu se poate ignora periculozitatea faptei inculpatului de a pune în mișcare o mașină fără a acționa sistemul de autopropulsie. În condiții similare (fără a deține un permis de conducere și fiind sub influența alcoolului), fapta inculpatului de a pune în mișcare un vehicul fără a-i acționa sistemul de autopropulsie este mult mai gravă, întrucât lipsește puterea de control, punând în pericol siguranța traficului și a persoanelor.Cu toate acestea, o interpretare extensivă a normei de incriminare nu este permisă. S-a apreciat că în aceste situații sar impune reglementarea acestei ipoteze în mod distinct, printr-o infracțiune separată. Până la modificarea legislației, inculpatul poate răspunde doar pentru rezultatele vătămătoare efectiv produse.Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat în sensul că:Acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.Acțiunea de conducere a unui autovehicul, în sensul art. 336 din Codul penal, nu implică în mod necesar punerea în mișcare a autovehiculului prin punerea în funcțiune a motorului de propulsie, ci include și acționarea mecanismelor care asigură dirijarea autovehiculului în mișcare, din interiorul acestuia, chiar dacă motorul de propulsie nu funcționează.Acțiunea de conducere a unui autovehicul, în sensul art. 336 din Codul penal, nu include punerea în mișcare a autovehiculului din exteriorul acestuia.S-a argumentat că norma de incriminare cuprinsă în art. 336 din Codul penal se referă la acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. În raport cu semnificația termenilor din limbajul comun și din dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, acțiunea de conducere a unui vehicul reprezintă acțiunea de dirijare a unui sistem mecanic, care are aptitudinea de a se deplasa, iar acțiunea de conducere a unui autovehicul, ca vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, reprezintă acțiunea de dirijare a unui sistem mecanic, echipat cu motor de propulsie, care are aptitudinea de a se deplasa.Nici în cuprinsul normei de incriminare prevăzute în art. 336 din Codul penal, nici în cuprinsul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și nici în raport cu semnificația anterior relevată a acțiunii de conducere a unui autovehicul, conducerea autovehiculului nu este condiționată de punerea în funcțiune de motorului de propulsie. În consecință, a condiționa conducerea autovehiculului de punerea în funcțiune a motorului de propulsie însemnă a restrânge sfera de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 336 din Codul penal, pe cale de interpretare, în absența unui temei legal.Deși acțiunea de conducere a unui autovehicul nu presupune în mod necesar punerea în funcțiune a motorului de propulsie, această acțiune impune acționarea mecanismelor care asigură dirijarea autovehiculului, din interiorul acestuia, întrucât numai utilizarea unor mecanisme specifice ale autovehiculului poate avea semnificația conducerii acestuia. Punerea în mișcare a autovehiculului în absența utilizării mecanismelor care îi asigură dirijarea nu poate fi asimilată cu conducerea autovehiculului, întrucât nu implică utilizarea mecanismelor sale specifice și nu asigură posibilitatea de a dirija autovehiculul. Prin urmare, împingerea unui autovehicul din exteriorul acestuia nu echivalează cu conducerea autovehiculului și nu intră sub incidența normei de incriminare cuprinse în art. 336 din Codul penal, ci are semnificația punerii în mișcare a unui obiect.În consecință, în cazul în care un autovehicul este pus în mișcare din exteriorul acestuia (prin împingere) și, ulterior, este dirijat din interior de către persoana care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prin acționarea mecanismelor specifice, pe un drum public, în pantă, în sens descendent, fără punerea în funcțiune a motorului de propulsie, numai acțiunea ulterioară de dirijare a autovehiculului din interior prezintă relevanță penală, iar nu și acțiunea inițială de împingere a autovehiculului din exteriorul său.S-a mai apreciat că aplicarea în mod corespunzător a considerentelor Deciziei nr. 224 din 15 aprilie 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014, determină concluzia că excluderea din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 336 din Codul penal a tuturor situațiilor în care conducerea autovehiculului se realizează fără punerea în funcțiune a motorului de propulsie echivalează cu dezincriminarea parțială, pe cale de interpretare, prin restrângerea sferei de aplicare a normei de incriminare, a faptei de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe“, eliminându-se protecția juridică penală a unor valori cu statut constituțional.În acest context, a condiționa existența acțiunii de conducere a unui autovehicul de punerea în funcțiune a motorului de propulsie – condiție neprevăzută în norma de incriminare – nu însemnă numai a restrânge sfera de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 336 din Codul penal, pe cale de interpretare, ci și a restrânge, pe aceeași cale, sfera de aplicare a normelor de incriminare privind siguranța circulației pe drumurile publice care utilizează în cuprinsul lor conceptul de conducere a unui autovehicul, afectându-se protecția juridică penală a unor valori. … IX.Dispoziții legale incidente + 
Articolul 336 din Codul penalConducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe(1)Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare: + 
Articolul 6În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:(…)6.autovehicul – orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. (…); … (…)12.conducător – persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de tracțiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie; … (…)14.drum public – orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile; … (…)35.vehicul – sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări; …  + 
Articolul 20(1)Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător. + 
Articolul 35(1)Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. … X.Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegăriiAnalizând chestiunea de drept supusă dezlegării, judecătorul-raportor a apreciat că se impune admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 18.436/271/2017, stabilind că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie. … XI.Înalta Curte de Casație și JustițieExaminând sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele:A.Admisibilitatea sesizăriiÎn cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.În acest sens, Curtea de Apel Oradea este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, respectiv cu apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva Sentinței penale nr. 310 din 14 martie 2018 a Judecătoriei Oradea. Chestiunea de drept cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, iar soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. … B.Chestiunea de drept ce face obiectul sesizăriiPotrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.Articolul 6 pct. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 definește vehiculul ca sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.Același act normativ – art. 6 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 definește autovehiculul ca orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul mărfurilor.Din coroborarea textelor legale enunțate reiese că autovehiculul este un vehicul echipat cu motor de propulsie, respectiv un sistem mecanic care se deplasează pe un drum cu mijloace de autopropulsare.Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe incriminată de art. 336 din Codul penal este una de pericol al cărui obiect juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la protecția siguranței circulației pe drumurile publice, ale căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de interzicerea conducerii vehiculelor sub influența băuturilor alcoolice peste o anumită limită sau sub influența unor substanțe psihoactive.Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul.Conducerea unui autovehicul este operațiunea tehnică prin care o persoană pune în mișcare autovehiculul și îl dirijează pe drumurile publice. Conducerea presupune deplasarea autovehiculului, aflarea acestuia în mișcare.Însă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcționeze, ci înseamnă „a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini“ din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este efectiv în funcțiune.Spre exemplu, cazul în care vehiculul se deplasează pe un drum public în pantă, în sens descendent, iar conducătorul auto acționează doar direcția și frânele din interiorul autovehiculului sau situația când un vehicul este tractat pe un drum public de un alt vehicul cu ajutorul unei legături flexibile omologate.Ca atare, și în aceste situații, conducătorul auto al vehiculului tractat sau care se deplasează din inerție pe o pantă descendentă, iar motorul nu funcționează, însă acționează frânele, direcția sau semnalizarea vehiculului poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care, în timp ce se află la volanul acestuia, are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.Excluderea din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal a situațiilor în care conducerea autovehiculului se realizează pe un drum public de o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, deși motorul nu funcționează, echivalează cu dezincriminarea parțială și restrânge nejustificat, fără un temei legal, sfera de aplicare a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.Nu există o motivare obiectivă și rezonabilă care să justifice o diferențiere, sub aspectul răspunderii penale, a acțiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice sub influența alcoolului în raport cu funcționarea motorului de propulsie – condiție neprevăzută de norma de incriminare -, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, conducerea autovehiculului în pantă, în sens descendent, este posibilă, chiar dacă motorul nu funcționează, iar pericolul pe care îl generează această faptă nu este diminuat de omisiunea punerii în funcțiune a motorului.Starea de pericol nu rezultă din modul de deplasare a autovehiculului (prin autopropulsie/rulare pe o pantă descendentă), ci din faptul că acesta este condus, rulat pe drumurile publice de o persoană sub influența alcoolului peste limita legală.De altfel, textul legal – art. 336 din Codul penal se referă exclusiv la acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere -, nefiind condiționată de punerea în funcțiune a motorului de propulsie, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere toate cazurile în care o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe pentru a o sancționa penal. …  … Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 475 și art. 477 din Codul de procedură penală,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEÎn numele legiiDECIDE:Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 18.436/271/2017, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Dacă acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.“Stabilește că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2019.
PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
judecător DANIEL GRĂDINARU
Magistrat-asistent.
Aurelia Hirt

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește