DECIZIA nr. 6 din 18 ianuarie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 426 din 3 mai 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 365 16/06/2020
ART. 4REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ART. 5REFERIRE LAOUG 71 17/06/2009
ART. 8REFERIRE LAOUG 71 17/06/2009
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 1533 28/11/2011
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 393 10/06/2021
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 365 16/06/2020
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 384 01/10/2013
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 24 17/01/2012
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1533 28/11/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 190 02/03/2010
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 188 02/03/2010
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 205 09/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 549 24/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 289 17/05/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Benke Károly – magistrat-asistent-șef delegat

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Roxana Petcu, Gheorghe Muscalu, Oana Andreea Schmidt-Hăineală, Cristi Vasilică Dănileț, Norel Popescu, Luminița Palade, Bogdan Gabor, Florentina Gavadia, Marius Tudose Badea, Mona Lisa Neagoe și Alina Nicoleta Ghica în Dosarul nr. 17.601/303/2017 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.401D/2020.

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia nr. 365 din 16 iunie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 17 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 17.601/303/2017, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, excepție ridicată de Roxana Petcu, Gheorghe Muscalu, Oana Andreea Schmidt-Hăineală, Cristi Vasilică Dănileț, Norel Popescu, Luminița Palade, Bogdan Gabor, Florentina Gavadia, Marius Tudose Badea, Mona Lisa Neagoe și Alina Nicoleta Ghica într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că practica guvernamentală de eșalonare a plății sumelor rezultate din hotărâri judecătorești a fost inițiată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Aceasta a fost constatată ca fiind constituțională în repetate rânduri, iar premisa de la care a pornit analiza Curții Constituționale a fost aceea a existenței unei crize economice generalizate. Reglementarea criticată nu cuprinde mențiuni de natură să conducă la determinarea situației extraordinare care impune conservarea stabilității economice a statului și în considerarea căreia ar fi fost emisă. Situația pentru anul 2017 se prezintă stabilă, astfel că actul normativ criticat, prin eșalonarea creanțelor, constituie o măsură abuzivă și excesivă a puterii executive, care nu a fost justificată în niciun fel. Astfel, în condițiile inexistenței unei situații excepționale, rezultă că executarea eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești nu respectă un raport rezonabil de proporționalitate între mijlocul folosit și scopul urmărit.6.Se menționează jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la obligația statului de a executa într-un termen rezonabil hotărârile judecătorești îndreptate împotriva sa și se concluzionează că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, nu poate fi considerat în concordanță cu jurisprudența antereferită, în condițiile în care evaluările Guvernului nu au indicat existența unui deficit bugetar grav sau a unor condiții generale extrem de dificile.7.Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.8.Se arată că criticile de neconstituționalitate raportate la art. 115 alin. (4) din Constituție sunt neîntemeiate, sens în care se menționează jurisprudența Curții Constituționale generată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, precum și preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016. Se arată că preambulul actului normativ conține elementele de fapt necesare și suficiente pentru a indica existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, respectiv o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului și care era de natură să pună în pericol un interes public, respectiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2017.9.Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă raportate la art. 16 și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, se reiau considerente din Decizia Curții Constituționale nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011. Totodată, se arată că invocarea, în susținerea criticii, a art. 41 alin. (2), a art. 47 alin. (1), a art. 124 și 126 din Constituție nu este motivată, critica fiind pur formală.10.Se mai arată că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituție și nici art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, întrucât respectă condițiile necesar a fi întrunite pentru restrângerea exercițiului unui drept, condiții prevăzute de art. 53 din Constituție.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, care au următorul cuprins: + 
Articolul 13(1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, se va realiza astfel: a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.(2)Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.(3)În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.(4)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.(5)La sumele actualizate în condițiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.(6)Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) privind statul de drept și principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 41 alin. (2) privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 privind instanțele judecătorești. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că are o bogată jurisprudență în privința soluțiilor legislative care reglementează eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 și în anii 2012-2017 (a se vedea Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, Decizia nr. 365 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 18 august 2020, sau Decizia nr. 393 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 9 septembrie 2021). Prin aceste decizii, Curtea a constatat constituționalitatea unor astfel de soluții legislative în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză.17.Astfel, cu privire la critica raportată la încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că nu se poate reține existența niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38, 40, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Ciprului, paragraful 29, respectiv Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24). Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.18.Curtea a statuat, în esență, că eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. În aceste condiții, Curtea a constatat că situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în contextul de criză economică națională și internațională. Prin urmare, textul criticat nu încalcă art. 16 din Constituție.19.Curtea a mai reținut că autoritatea publică este ținută să constituie un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiție nu poate fi calificat ca real și efectiv. Pentru aceasta, dispune de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătorești, acest termen neputând însă să depășească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite în situațiile excepționale date.20.Curtea a precizat că autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva sa, dar, în situații de excepție, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). Astfel, mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Prin urmare, textul criticat nu încalcă nici art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție din Constituție și nici art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.21.De asemenea, referitor la dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, și că neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, precum și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (hotărârile din 19 octombrie 2000 și 7 mai 2002, pronunțate în cauzele Ambruosi împotriva Italiei, paragraful 40, și Burdov împotriva Rusiei, paragraful 41). Însă Curtea a reținut că Guvernul, prin adoptarea unor asemenea reglementări, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate privată. Prin urmare, textul criticat nu încalcă nici art. 44 din Constituție și nici art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.22.Curtea a mai constatat că, deși diferite sub aspectul naturii lor de drepturile salariale la care s-a referit în jurisprudența sa, drepturile bănești reprezentând dobânzi legale sunt supuse acelorași condiționări ce țin de existența unor resurse financiare suficiente pentru plata acestora și de riscul creării unor dezechilibre ori blocaje bugetare, fiind aplicabile, mutatis mutandis, aceleași considerente mai sus reținute. Prin urmare, reglementând modul de acordare a dobânzilor legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale din sectorul bugetar, legiuitorul a urmărit realizarea acestor drepturi într-o manieră care să nu afecteze modul de îndeplinire a altor obligații financiare și realizarea altor drepturi cuvenite personalului din sectorul bugetar prin insuficiența fondurilor.23.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, coroborate cu cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 privind instanțele judecătorești, Curtea a reținut că aceasta nu poate fi reținută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, Curtea a constatat că eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar nu este o măsură prin care se interzice, nici măcar temporar, executarea unei hotărâri judecătorești și, în consecință, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției.24.Curtea mai reține că invocarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept, a art. 41 alin. (2) privind munca și protecția socială a muncii și a art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai din Constituție a fost realizată în mod formal, fără să fie motivată, iar instanța constituțională nu se poate substitui autorilor excepției pentru a proceda ea însăși la motivarea excepției (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Prin urmare, nu poate fi analizată pretinsa neconstituționalitate a textului criticat în raport cu dispozițiile constituționale antereferite.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Roxana Petcu, Gheorghe Muscalu, Oana Andreea Schmidt-Hăineală, Cristi Vasilică Dănileț, Norel Popescu, Luminița Palade, Bogdan Gabor, Florentina Gavadia, Marius Tudose Badea, Mona Lisa Neagoe și Alina Nicoleta Ghica în Dosarul nr. 17.601/303/2017 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef delegat,
Benke Károly
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x