DECIZIA nr. 599 din 24 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 18 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 854 14/12/2017
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 854 14/12/2017
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 776 28/11/2017
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 545 13/07/2017
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 438 21/06/2016
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 781 17/11/2015
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 107 13/06/2000
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 854 14/12/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 854 14/12/2017
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 438 21/06/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 226 07/03/2006
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 98 07/03/2017
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 558 16/10/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 625 26/10/2016
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 625 26/10/2016
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 558 16/10/2014
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 169 24/03/2016
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 558 16/10/2014
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 169 24/03/2016
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 71
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Arsene în Dosarul nr. 125/32/2019/a1 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 855D/2019.2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se susține, în acest sens, că aceasta este în mod formal motivată, iar textul de referință este indicat într-o manieră generală. Se mai susține că, în momentul formulării cererii, nu se punea problema existenței unei suspiciuni rezonabile pe care autorul excepției să o aibă în legătură cu lipsa de imparțialitate a magistraților din cadrul Tribunalului Bacău. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 854 din 14 decembrie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 21 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 125/32/2019/a1, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Arsene într-o cauză în care autorul excepției de neconstituționalitate a formulat o cerere de strămutare a judecării cauzei.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că există situații în care suspiciunile rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată există atât cu privire la tribunal, cât și cu privire la curtea de apel competentă să soluționeze cererea de strămutare și că dispozițiile legale criticate nu prevăd, pentru ipoteza anterior invocată, o soluție juridică de natură a asigura accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil. Este invocată, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.6.Se arată că, potrivit legislației procesual penale române, curtea de apel este instanță competentă să soluționeze cererile de strămutare, dar că procedura reglementată în acest sens trebuie să respecte garanțiile prevăzute de art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se susține că dreptul justițiabilului la un proces echitabil nu se limitează doar la imparțialitatea instanței de fond, ci și la imparțialitatea „tribunalului“, lato sensu, învestit cu soluționarea unor incidente procedurale ivite în cadrul cauzei de fond. Se arată că justiția trebuie să fie realizată de un tribunal imparțial, generând astfel obligația legislativului național ca, pentru evitarea riscului de parțialitate, să reglementeze proceduri de recuzare și de strămutare a cauzei.7.Raportat la aceste aspecte și având în vedere faptul că există curți de apel ale căror circumscripții sunt reduse din punct de vedere teritorial, cu consecința repercutării cauzelor de imparțialitate ale judecătorilor tribunalului și asupra judecătorilor curții de apel, ca instanță chemată să se pronunțe asupra imparțialității tribunalului, se susține că dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.8.Se arată că exigența de imparțialitate a tribunalului, dincolo de raportarea sa la puterea legislativă și la cea executivă, trebuie să existe și în raport cu părțile și cu împrejurările cauzei. Se arată că, în evaluarea acestor criterii, trebuie avute în vedere influențele care provin din stările de fapt. Cu titlu exemplificativ, se arată că raporturile dintre justiție și presă sunt deosebit de sensibile, întrucât, în acest caz, pot intra în conflict drepturi și libertăți esențiale, respectiv dreptul la un proces echitabil al justițiabililor și libertatea de exprimare prin mijloacele de comunicare în masă. Se susține că, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă o importanță aparte libertății de exprimare, în special în domeniul informației, în cazul special al unei eventuale amenințări a independenței judecătorului, libertatea de exprimare și de informare nu mai beneficiază de protecția convenției, dacă aceasta este de natură a influența soluționarea cauzei.9.Sunt menționate, totodată, aspecte de fapt din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, susținându-se că curtea de apel învestită cu soluționarea cererii de strămutare nu poate satisface, prin soluțiile pe care le poate pronunța, exigențele unui tribunal imparțial, întrucât nu poate strămuta cauza la un alt tribunal decât cel/cele din circumscripția sa, iar în privința judecătorilor din cadrul acestora din urmă există aceleași suspiciuni de lipsă de imparțialitate.10.Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată, în acest sens, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil. Se arată că textele criticate limitează în mod excesiv sau chiar împiedică, în anumite situații concrete, posibilitatea unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni de a fi judecată de o instanță în privința căreia să nu existe bănuieli legitime privind lipsa de imparțialitate în soluționarea cauzei. Se susține că, în cazul curților de apel din a căror circumscripție fac parte doar două tribunale, așa cum este și cazul Curții de Apel Bacău, dacă motivele de strămutare a judecății cauzei ar fi întemeiate atât în privința tribunalului învestit cu judecarea în primă instanță a cauzei, cât și în privința tribunalului la care s-ar putea strămuta cauza, curtea de apel competentă să soluționeze cererea de strămutare s-ar găsi în imposibilitatea de a strămuta cauza la o instanță în privința căreia n-ar plana suspiciuni privind lipsa de imparțialitate. Or, se susține că, în astfel de situații, inculpatul nu mai beneficiază de garanțiile constituționale și procesuale referitoare la judecarea cauzei de o instanță independentă și imparțială, ceea ce afectează în mod substanțial dreptul părții la un proces echitabil.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Avocatul Poporului opinează în sensul constituționalității prevederilor art. 71 din Codul de procedură penală. În acest sens, sunt invocate considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 107 din 13 iunie 2000 și nr. 781 din 17 noiembrie 2015, precum și deciziile nr. 438 din 21 iunie 2016, nr. 545 din 13 iulie 2017, nr. 776 din 28 noiembrie 2017 și nr. 854 din 14 decembrie 2017. Se arată, în esență, că, în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată. Astfel, simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorului este afectată. Mai mult, se susține că revine instanței competente ca, prin raportare la circumstanțele fiecărei spețe, să stabilească dacă, într-adevăr, imparțialitatea judecătorului este afectată și să decidă în consecință.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanță militară competentă la o altă instanță militară de același grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secțiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.“16.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiției, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentele referitoare la dreptul la un proces echitabil.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 854 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 17 aprilie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.18.Prin Decizia nr. 854 din 14 decembrie 2017, paragrafele 21-26, Curtea a reținut că, în esență, autorul excepției critica normele procesual penale ale art. 71 din perspectiva imposibilității strămutării unei cauze de la un tribunal sau de la o judecătorie aflată în circumscripția unei curți de apel la o instanță de același grad aflată în circumscripția unei alte curți de apel.19.În ceea ce privește strămutarea, Curtea a observat că, în jurisprudența sa, a stabilit că aceasta nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea a reținut că strămutarea este acea „deplasare a competenței“, care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel (civilă sau militară) și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competența materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale (a se vedea Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15).20.Strămutarea se definește ca fiind acea instituție procesuală prin care o instanță competentă, potrivit regulilor generale de competență, va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanțe de același grad, pentru motive care pun la îndoială imparțialitatea ei (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 16). Totodată, Curtea a reținut că strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate – îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios – a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, paragraful 15).21.Astfel, Curtea a constatat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil. De altfel, Curtea a reținut că un element esențial al dreptului la un proces echitabil îl constituie independența și imparțialitatea instanței, aceasta din urmă definindu-se, de regulă, prin lipsa oricărei prejudecăți sau atitudini părtinitoare (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 18).22.În acest context, Curtea, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că imparțialitatea magistratului poate fi apreciată într-un sens dublu: din perspectiva unui demers subiectiv – imparțialitatea subiectivă – și din perspectiva unui demers obiectiv – imparțialitatea obiectivă. În acest sens, instanța de contencios constituțional a reținut că demersul subiectiv tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, iar demersul obiectiv are scopul de a determina dacă există garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, precitată, paragraful 19, și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitată, paragraful 19).23.Cu privire la imparțialitatea obiectivă, Curtea a reținut că, analizând dispozițiile procesual civile referitoare la temeiurile strămutării, a constatat că, în unele cazuri, există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței. Astfel, Curtea a constatat că strămutarea la altă instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că ele vor exista la orice instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel (Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, paragraful 23, și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitată, paragraful 21). Cu acele prilejuri, Curtea a identificat drept element pe care se fundamentează bănuiala legitimă și care trebuie să determine în toate cazurile strămutarea o anumită calitate a părților din proces. Astfel, Curtea a admis excepțiile de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți și la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că bănuiala legitimă fundamentată pe anumite elemente va afecta, întotdeauna, imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor judecătorești din circumscripția unei curți de apel. Astfel, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că, per se, calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți și calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului reprezintă elemente ce afectează imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor aflate în circumscripția acelei curți de apel.24.Cu toate acestea, Curtea a reținut că, în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, autorul nu a criticat dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală din perspectiva reținută de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, precitată. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea a observat că autorul excepției, având în vedere funcția publică deținută anterior desfășurării procedurilor penale în cauza în care a invocat excepția de neconstituționalitate, se rezumă la a susține că toate instanțele judecătorești aflate în circumscripția unei curți de apel sunt lipsite de imparțialitate, fără a indica existența elementelor obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea acestor instanțe. Or, deținerea unei funcții publice, la nivel local sau central, nu poate constitui prin ea însăși motiv determinant al suspiciunii de parțialitate a judecătorilor învestiți cu soluționarea litigiului în care este implicată respectiva persoană. În aceste condiții, Curtea nu a putut identifica niciun motiv care să permită constatarea că norma procesual penală criticată contravine dispozițiilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil.25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența anterior menționată, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel Arsene în Dosarul nr. 125/32/2019/a1 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x