DECIZIA nr. 599 din 21 noiembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 42 din 17 ianuarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 87
ActulREFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 99 15/12/2016 ART. 1
ART. 2REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 7
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 87
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 7
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 578 22/11/2022
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 7
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 7
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 10REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE 285 28/12/2010 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 12REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 12REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 12REFERIRE LAOUG 1 25/01/2010
ART. 12REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 15REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 7
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 87
ART. 21REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 316 30/05/2023
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 195 07/04/2022
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 624 07/10/2021
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 316 30/05/2023
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 195 07/04/2022
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 316 30/05/2023
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 195 07/04/2022
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 654 17/10/2017
ART. 29REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 627 22/09/2020
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 33REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 34REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 34REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 7
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Cristinel Ionuț Bărbulescu și alții, în Dosarul nr. 990/3/2019* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 152D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 174D/2020 și nr. 1.968D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI – Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Vicențiu Irinel Bratu și alții, în Dosarul nr. 23.961/3/2019* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în numele și pentru membrii săi Gabriel Andrei și alții, în Dosarul nr. 39.027/3/2019* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea pune în discuție, din oficiu, măsura conexării cauzelor, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 174D/2020 și nr. 1.968D/2020 la Dosarul nr. 152D/2020, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece stabilirea salarizării în domeniul bugetar este atributul exclusiv al legiuitorului, în acest sens fiind jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 578 din 22 noiembrie 2022.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 13 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 990/3/2019*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Cristinel Ionuț Bărbulescu și alții, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.8.Prin Încheierea din 16 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 23.961/3/2019*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI – Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Vicențiu Irinel Bratu și alții, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici.9.Prin Încheierea din 12 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 39.027/3/2019*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI – Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională“ la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ în numele și pentru membrii săi Gabriel Andrei și alții, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, cu referire la dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, că aceste norme încalcă atât dreptul la salariul minim, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție, cât și principiul nediscriminării în relație cu dreptul la salariul minim în plată, în înțelesul în care la comparația dintre salariul de funcție și salariul minim garantat se iau în considerare și drepturile compensatorii tranzitorii introduse în salariul de funcție ca efect al art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și al art. 3^1 alin. (5) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.11.Se menționează că dreptul constituțional la salariu minim prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție este un drept universal, de protecție socială, instituit în scopul combaterii sărăciei și a riscului de excluziune socială. Acesta le este recunoscut, fără distincție, tuturor salariaților care au raporturi de muncă cu un angajator, indiferent că acesta este de drept public sau privat, indiferent de tipul raportului de muncă (tipic sau atipic), indiferent că salariatul ocupă o funcție publică civilă, militară sau de demnitate publică și, mai ales, indiferent de denumirea dată de legiuitorul infraconstituțional remunerației principale care se plătește pentru muncă, distinct de remunerațiile suplimentare acordate pentru condițiile muncii sau pentru motivarea salariatului. Deși art. 41 alin. (2) din Constituție se referă de o manieră generală la „salariul minim brut pe țară“, Curtea Constituțională a statuat că drepturile salariale suplimentare acordate salariatului de către angajator nu reprezintă drepturi fundamentale consacrate și garantate de Constituție. În consecință, dreptul constituțional la salariul minim brut pe țară garantează și protejează împotriva scăderii sub un anumit prag minim instituit de stat doar remunerația principală plătită salariatului pentru munca depusă, fără a se lua în considerare, la examinarea conformității remunerației principale acordate salariatului cu dreptul la salariul minim brut pe țară, eventualele drepturi salariale suplimentare acordate de angajator într-un alt scop decât pentru a remunera munca.12.Se afirmă că în perioada din 2010 până în prezent, de aplicare tranzitorie a legilor-cadru de salarizare, legiuitorul a suprimat unele dintre sporurile și suplimentele acordate potrivit legislației valabile în anul 2009 și a instituit, temporar, drepturi bănești în cuantum echivalent cu cuantumul fostelor sporuri și suplimente care nu au mai fost recunoscute prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în scopul de a nu scădea veniturile salariale ale bugetarilor în plată, în luna decembrie 2009. Aceste drepturi compensatorii tranzitorii au fost recunoscute prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și art. 3^1 alin. (5) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, iar existența lor „tranzitorie“ s-a perpetuat până în prezent, întrucât nu s-a reușit o aplicare completa a noului sistem de salarizare pentru personalul bugetar. În ciuda scopului legiuitorului de a le recunoaște doar temporar, ele încă supraviețuiesc ca elemente de salarizare, chiar și după intrarea în vigoare, de la 1 iulie 2017, a Legii-cadru nr. 153/2017, datorită strategiei legiuitorului ca această lege să intre în vigoare treptat, și nu dintr-odată.13.Ca atare, existența acestor drepturi compensatorii tranzitorii conduce la două interpretări posibile ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, din perspectiva dreptului la salariu, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție. Astfel, într-o primă interpretare, conformarea salariului de funcție la exigența salariului minim brut pe țară garantat în plată nu se analizează prin luarea în considerare a cuantumurilor acestor drepturi tranzitorii. Într-un al doilea înțeles posibil al textelor criticate, contrar art. 41 alin. (2) din Constituție, conformarea salariului de funcție la exigența salariului minim brut pe țară garantat în plată se analizează prin luarea în considerare a cuantumului salariului de funcție majorat cu cuantumurile acestor drepturi suplimentare tranzitorii care încă există în structura salariului de funcție.14.Se apreciază că art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, interpretate în sensul în care conformarea salariului de funcție la exigența salariului minim brut pe țară garantat în plată se analizează prin luarea în considerare a cuantumului salariului de funcție majorat cu cuantumurile acestor drepturi suplimentare tranzitorii din structura salariului de funcție, încalcă și principiul nediscriminării în exercitarea dreptului la salariu minim, întrucât pentru orice alte categorii de salariați decât polițiștii, comparația între remunerația de bază și salariul minim, deci analiza de respectare a dreptului prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție, se realizează fără a se lua în considerare drepturile suplimentare introduse în remunerația principală. În acest context, se afirmă că prezintă relevanță în cauză și împrejurarea că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu ocazia soluționării unor spețe privind interpretarea Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, s-a stabilit că majorările și sporurile, care nu sunt definite drept elemente care fac parte din salariul minim prevăzut de legislația sau de practica națională a statului membru și care modifică raportul dintre prestația lucrătorului, pe de o parte, și contraprestația pe care acesta o primește, pe de altă parte, nu pot, în temeiul dispozițiilor Directivei 96/71/CE să fie considerate astfel de elemente salariale (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 14 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza Comisia Comunităților Europene împotriva Republicii Federale Germania, C-341/02, punctul 39).15.Cu privire la dispozițiile art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, se susține că aceste norme încalcă principiul securității raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind precizia și claritatea legii, întrucât nu prevăd care sunt valorile nominale/cuantumurile brute în plată la nivelul acordat, pe de o parte, pentru luna iulie 2017, respectiv decembrie 2016 și, pe de altă parte, pentru luna februarie 2017, respectiv luna iunie 2017, ale salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare și nici care sunt valorile nominale/cuantumurile sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și ale celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivii legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Se arată că atât Legea-cadru nr. 284/2010, cât și Legea-cadru nr. 153/2017, au prevăzut ca principiu general principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii. Or, o lege care trimite generic la niște cuantumuri din luna februarie 2017 care nu sunt precizate nici în legea anterioară nu întrunește exigențele de precizie și claritate care caracterizează un act normativ și creează insecuritate juridică, destinatarii legii fiind în imposibilitatea de a-și adapta conduita exigențelor legii.16.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 152D/2020 și nr. 1.968D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele criticate sunt suficient de clare. Referitor la art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, chiar dacă se raportează la salariul acordat pentru luna iunie 2017, această trimitere este precisă, fiind ușor de aplicat, prin stabilirea acestui salariu care i se cuvine unui angajat în luna iunie 2017, raportat la legislația în vigoare. De asemenea, art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 conține referirea la salariul acordat pentru luna februarie 2017, astfel că este suficient de clară trimiterea la un salariu ce se stabilește pe baza dispozițiilor legale în vigoare în luna februarie 2017, iar art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 conține referirea la salariul acordat pentru luna decembrie 2016, astfel că este suficient de clară raportarea la un salariu ce se stabilește pe baza dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2016.17.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 174D/2020, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.18.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 lit. b) și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI – Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, potrivit cărora:– Art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017:În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:[…]b)solda de funcție/salariul de funcție reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, corespunzător funcției îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;“;– Art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017: (1)Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2)Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;– Art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Drepturile bănești stabilite a fi acordate polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prin alte acte normative, în raport cu salariul de bază se vor calcula față de salariul de funcție aflat în plată.“;– Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“;– Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017: „În perioada 1 martie-31 decembrie 2017, se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“.22.Curtea observă că art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 au avut aplicabilitate limitată în timp, în cursul anului 2017. Însă, având în vedere cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, și faptul că normele legale criticate sunt incidente în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor criticate.23.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 41 alin. (2) privind munca și protecția socială a muncii.24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, sa mai pronunțat prin Decizia nr. 316 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 2 august 2023, Decizia nr. 624 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2022, și Decizia nr. 195 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 5 august 2022.25.Astfel, Curtea a invocat jurisprudența sa prin care a reținut, în esență, că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale. Totodată, calculul drepturilor salariale se face pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010 (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 316 din 30 mai 2023, precitată, paragraful 33, sau Decizia nr. 195 din 7 aprilie 2022, precitată, paragraful 20).26.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea a reținut, la paragraful 34 al Deciziei nr. 316 din 30 mai 2023 și la paragrafele 21 și 22 ale Deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2022, că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57. Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc în ceea ce privește destinatarii și efectele juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a constatat că prin dispozițiile legale criticate legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului veniturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar.27.La paragraful 35 al Deciziei nr. 316 din 30 mai 2023 și la paragraful 23 al Deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2022, Curtea a reținut că textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate. Așadar, modalitatea de reglementare prevăzută de textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost supuse controlului dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate și prin care s-a statuat că adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. În consecință, considerentele acestei decizii nu sunt aplicabile în prezenta cauză.28.În concluzie, Curtea a constatat că prin dispozițiile de lege criticate legiuitorul normează un conținut care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice.29.Totodată, prin Decizia nr. 316 din 30 mai 2023, precitată, paragraful 38, și Decizia nr. 195 din 7 aprilie 2022, precitată, paragraful 26, Curtea a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și cele ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 dispun în sensul neaplicării valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. Aceste prevederi legale fac inaplicabile dispozițiile Legii-cadru nr. 284/2010, dar nu în sensul contracarării voinței legiuitorului, ci în sensul protejării dreptului la salariu, ca drept fundamental, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale plătite din fonduri publice.30.Referitor la critica privind tehnica de reglementare, Curtea a precizat că aceasta relevă o problemă de legiferare, care nu poate fi soluționată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituțională în cadrul competențelor sale consacrate de Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 316 din 30 mai 2023, precitată, paragraful 40).31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză.32.Referitor la dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, criticate din aceeași perspectivă – a încălcării dreptului la un salariu minim brut pe țară -, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 316 din 30 mai 2023, precitată, paragraful 50, și Decizia nr. 578 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 10 aprilie 2023, paragrafele 19 și 20, reținând că legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea Constituțională nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative de reglementare primară adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Referitor la critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor ce formează obiectul excepției, Curtea a reținut că autorii excepției susțin că aceste norme încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2), în măsura în care se interpretează că ar permite stabilirea salariului de funcție al polițiștilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. Or, aceste critici nu vizează, în realitate, probleme de constituționalitate de competența Curții Constituționale, ci modul de aplicare a legii, art. 41 alin. (2) din Constituție consacrând în mod expres salariul minim brut pe țară între măsurile de protecție socială la care au dreptul angajații (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, precitată, paragraful 51).33.Considerentele menționate mai sus sunt valabile și în privința art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât autorul excepției nu critică în mod distinct aceste norme, ci formulează critici de neconstituționalitate identice cu cele aduse art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, deja analizat de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.34.Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legeacadru nr. 153/2017 și ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum este formulată, este inadmisibilă.35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Cristinel Ionuț Bărbulescu și alții, în Dosarul nr. 990/3/2019* al Tribunalului București – Secția a IIa contencios administrativ și fiscal și în numele și pentru membrii săi Vicențiu Irinel Bratu și alții, în Dosarul nr. 23.961/3/2019* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și constată că dispozițiile art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI – Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională“ la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în numele și pentru membrii săi Vicențiu Irinel Bratu și alții, în Dosarul nr. 23.961/3/2019* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în numele și pentru membrii săi Gabriel Andrei și alții, în Dosarul nr. 39.027/3/2019* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x