DECIZIA nr. 599 din 15 iulie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (4) și (5), art. 25 alin. (5), art. 26 alin. (5), art. 363 alin. (1) și art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasilica Nițescu în Dosarul nr. 11.098/300/2017 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 174D/2018.  … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 iulie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea Constituțională, în temeiul prevederilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 iulie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 1 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 11.098/300/2017, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) și (5), art. 25 alin. (5), art. 26 alin. (5), art. 363 alin. (1) și art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasilica Nițescu într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii civile disjunse dintr-un dosar penal în care autoarea excepției a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 586 din 13 septembrie 2016, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, sunt neconstituționale în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Se afirmă că soluția anterior menționată este doar aparent corectă și că, aplicată mecanic, creează situații injuste. Se susține că se impune ca instanța de contencios constituțional să își modifice această jurisprudență, în sensul de a asigura nu doar părții civile, dar și inculpatului dreptul de a beneficia de soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil, în ipoteza prevăzută la art. 25 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Se arată că soluționarea acțiunii civile de către instanța penală, în situația intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului, prelungește durata soluționării cauzei dincolo de limitele termenului rezonabil, componentă a dreptului la un proces echitabil. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la obligativitatea asigurării unui termen rezonabil de soluționare a cauzelor, fiind invocate mai multe hotărâri, dintre care hotărârile din 26 februarie 1992, 27 februarie 1992 și 3 februarie 2009, pronunțate în cauzele Eckle împotriva Germaniei, Nibbio împotriva Italiei, paragraful 18, și Leonardi împotriva Belgiei, paragraful 26. Se arată că a accepta că dispozițiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, în forma lor anterioară pronunțării Deciziei nr. 586 din 13 septembrie 2016, sunt neconstituționale doar pentru că, teoretic, nu respectă drepturile părții civile, întrucât soluționează acțiunea civilă exercitată în procesul penal după o durată excesivă, nerezonabilă, perioadă de timp ce îngreunează foarte mult aflarea adevărului și cercetarea judecătorească, în unele situații inculpatul fiind în imposibilitatea de a-și dovedi susținerile/pretențiile, încalcă dreptul la un proces echitabil al acestuia din urmă. Pentru aceste motive, se susține că soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016 este lipsită de proporționalitate, creând o situație de inegalitate între inculpat și partea civilă. Se arată, de asemenea, că imposibilitatea formulării unei căi de atac împotriva încheierii prin care se disjunge acțiunea civilă, reglementată la art. 26 alin. (5) din Codul de procedură penală, încalcă accesul la justiție și principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală.  … 5.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 19 alin. (4) și (5), art. 25 alin. (5), art. 26 alin. (5), art. 363 alin. (1) și art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autoarea critică, în realitate, prevederile art. 25 alin. (5) și ale art. 26 alin. (5) din Codul de procedură penală, texte asupra cărora Curtea Constituțională urmează a se pronunța prin prezenta decizie, care au următorul cuprins:– Art. 25 alin. (5): „În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) – cu excepția prescripției, i) și j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă“; … – Art. 26 alin. (5): „Încheierea prin care se disjunge acțiunea civilă este definitivă.“ …  … 10.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la dreptul de acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil și ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție referitor la asigurarea dublului grad de jurisdicție în materie penală.  … 11.Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la dispozițiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autoarea excepției nu formulează veritabile argumente de neconstituționalitate, ci critică, în realitate, Decizia Curții Constituționale nr. 586 din 13 septembrie 2016, solicitând modificarea jurisprudenței consacrate prin aceasta.  … 12.Or, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță […]“, deciziile Curții Constituționale neputând face obiectul excepțiilor de neconstituționalitate. Pentru acest motiv, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.  … 13.În ceea ce privește dispozițiile art. 26 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 373 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 octombrie 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Codul de procedură penală. … 14.Prin decizia anterior menționată, paragrafele 29-35, Curtea a reținut că dispozițiile art. 26 din Codul de procedură penală reglementează instituția disjungerii acțiunii civile și că, din economia alin. (1) al acestui articol, rezultă că disjungerea acțiunii civile este posibilă doar în condițiile în care soluționarea acesteia determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale. S-a reținut, totodată, că, potrivit doctrinei, „disjungerea acțiunii civile pentru motivul că soluționarea ei ducea la depășirea duratei rezonabile de soluționare a laturii penale era deja o practică constantă a instanțelor, al cărei caracter just a dus la transpunerea ei legislativă“. … 15.De asemenea, Curtea a reținut că, pronunțându-se asupra constituționalității dispozițiilor art. 347 din Codul de procedură penală din 1968, a constatat că judecarea separată a acțiunii penale în situația circumscrisă textului legal criticat este justificată de rațiuni ce țin de buna administrare a actului de justiție și constituie aspecte ale procedurii de judecată, pe care legiuitorul este liber să le reglementeze în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție (Decizia nr. 332 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008). … 16.Totodată, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa, pronunțându-se asupra unor dispoziții referitoare la caracterul definitiv al unor hotărâri pronunțate de instanța penală în cursul procesului penal [de exemplu, art. 250 alin. (4) și art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală], a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să instituie căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condițiile legii“. S-a constatat că împrejurarea că împotriva unor încheieri ale instanței nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. … 17.Curtea a reținut, de asemenea, că stabilirea unor reguli speciale de procedură în anumite cazuri este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege. Astfel, Curtea a reținut că atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (a se vedea Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019; Decizia nr. 448 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 18 august 2016; Decizia nr. 511 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018). … 18.În acest context, Curtea a reținut că dispozițiile art. 26 alin. (5) din Codul de procedură penală nu aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21 și art. 129, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. … 19.Astfel, Curtea a reținut că disjungerea acțiunii civile se dispune de către instanța care judecă procesul penal la cererea procurorului, a părților sau din oficiu. Mai mult, soluționarea acțiunii civile disjunse își menține caracterul accesoriu celei penale, rămânând în competența instanței penale. În doctrină, s-a precizat că instanța este obligată, în continuare, să observe limitele reale și personale ale acțiunii penale, chiar dacă soluționarea acesteia din urmă nu îi mai revine. Totodată, Curtea a constatat că, potrivit art. 26 alin. (3) din Codul de procedură penală, probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluționarea acțiunii civile disjunse. De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit doctrinei, soluțiile pronunțate în acțiunea penală (care, prin premisa pe care s-a întemeiat disjungerea, se va fi soluționat înaintea celei civile) determină și modul de soluționare a acțiunii civile disjunse, dispozițiile art. 25 din Codul de procedură penală fiind deplin aplicabile și acesteia. … 20.Curtea a constatat că soluția pronunțată de instanță se referă la un incident procedural – disjungerea laturii civile, fără a exista o judecată relativă la infracțiunea care a format obiectul cercetării sau al urmăririi penale. În aceste condiții, procedurii reglementate la art. 26 din Codul de procedură penală nu îi este aplicabil principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, reglementat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform căruia „orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară“. Prin urmare, Curtea a reținut că legiuitorul poate să hotărască reglementarea căilor de atac în cazul hotărârii prin care se soluționează cererea de disjungere a acțiunii civile potrivit politicii sale penale, aplicând dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, conform cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. … 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 373 din 28 mai 2019 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.  … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasilica Nițescu în Dosarul nr. 11.098/300/2017 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală.  … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasilica Nițescu în Dosarul nr. 11.098/300/2017 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală și constată că dispozițiile art. 26 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.  … Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește