DECIZIA nr. 598 din 24 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 18 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 266
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 266
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 266
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 267
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 267 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Beiușan în Dosarul nr. 273/35/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 807D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține, în acest sens, că, prin textul criticat, legiuitorul ocrotește relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, relații care implică îndeplinirea cu promptitudine și fără privilegii a atribuțiilor care le revin, de către funcționarii publici în sarcina cărora este stabilită obligația de a sesiza organul de urmărire penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de serviciu sau comise în legătură cu serviciul în cadrul căruia aceștia își îndeplinesc atribuțiile publice, chiar și atunci când persoanele care au comis astfel de fapte au calitatea de rude. Se arată că raportul de serviciu în care este implicat funcționarul public trebuie să aibă prioritate față de relația de rudenie dintre acesta și persoana care săvârșește infracțiunea despre care funcționarul public, care are calitatea de rudă, ia cunoștință prin prisma raportului de serviciu. Se susține că o reglementare în sensul dorit de autorul excepției ar crea o situație de impunitate pentru funcționarii publici și ar constitui o încurajare pentru aceștia în a-și crea situații favorabile în cazul în care s-ar afla în raport de serviciu cu o rudă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 29 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 273/35/2017, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 267 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Beiușan într-o cauză în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării, prevăzută la art. 267 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care autorul infracțiunii ce ar fi trebuit să facă obiectul sesizării organelor de urmărire penală este ascendentul de gradul I al autorului excepției.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, deși marea majoritate a infracțiunilor prevăzute în titlul IV al părții speciale a Codului penal conțin o cauză de nepedepsire pentru ipoteza în care infracțiunea la care se referă norma de incriminare este săvârșită de un membru de familie, dispozițiile art. 267 din Codul penal nu prevăd o astfel de cauză de nepedepsire. În acest sens, se arată că art. 266 din Codul penal referitor la infracțiunea de nedenunțare prevede, la alin. (2), faptul că nedenunțarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește; art. 269 din Codul penal referitor la infracțiunea de favorizare a infractorului prevede, la alin. (3), că favorizarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește; art. 270 din Codul penal referitor la infracțiunea de tăinuire prevede, la alin. (3), că tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.6.Se arată că, deși aceste infracțiuni au la bază același obiect juridic, iar făptuitorul nu se pedepsește dacă este membru de familie cu autorul infracțiunii predicat, potrivit textului criticat, funcționarul public care nu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către un membru de familie este tras la răspundere penală, soluție juridică ce nu are în vedere obligația morală de salvgardare a relațiilor de familie. Se observă că art. 266 din Codul penal, ce reglementează infracțiunea de nedenunțare, prevede aceeași obligație pozitivă a unei persoane, necondiționată de vreo calitate a acesteia, de a sesiza organele de urmărire penală atunci când se constată săvârșirea unor infracțiuni grave, precum infracțiunile contra vieții, dar, cu toate acestea, legiuitorul a înțeles să protejeze în mod explicit relațiile de familie, prevăzând, în cadrul articolului analizat, o cauză de nepedepsire pentru ipoteza în care nedenunțarea a fost săvârșită de un membru de familie.7.Astfel, se susține că simplul fapt că persoana a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în calitate de funcționar public, nu este de natură să genereze consecințe penale în situația în care omisiunea sesizării se referă la o faptă săvârșită de un membru de familie al acesteia, întrucât protejarea mediului familial trebuie să primeze, în detrimentul intereselor referitoare la relațiile de serviciu.8.Pentru aceste motive, se apreciază că dispozițiile art. 267 din Codul penal sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd o cauză de nepedepsire pentru infracțiunea de omisiune a sesizării săvârșită de un membru de familie, întrucât încalcă valorile convenționale și constituționale privitoare la relațiile de familie și la egalitatea cetățenilor în fața legii, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 16 și la art. 26 alin. (1) din Constituție, precum și la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.9.Se mai susține că norma penală criticată consacră o excludere nejustificată de la beneficiul unei cauze de nepedepsire a funcționarului public care are obligația pozitivă de a încunoștința organele de urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni de către un membru de familie al acestuia. Astfel, se arată că problema de conștiință cu care se confruntă subiectul activ calificat al infracțiunii de omisiune a sesizării justifică scutirea acestuia de la obligația civică de a sesiza organele de urmărire penală atunci când constată o infracțiune săvârșită de un membru de familie al acestuia, având în vedere necesitatea ocrotirii sentimentelor de afecțiune pe care acesta le are față de membrul de familie autor al infracțiunii predicat.10.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori arată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, fără a-și exprima opinia cu privire la fondul acesteia.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 267 din Codul penal, care au următorul cuprins: (1)Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.(2)Când fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.15.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 26 alin. (1) cu privire la viața intimă, familială și privată, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentele referitoare la dreptul la un proces echitabil și la respectarea vieții private și de familie.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate solicită completarea dispozițiilor art. 267 din Codul penal cu o cauză de nepedepsire similară celei prevăzute la art. 266 alin. (2), la art. 269 alin. (3) și la art. 270 alin. (3) din Codul penal referitoare la ipoteza în care infracțiunea la care se referă norma de incriminare este săvârșită de un membru de familie.17.Însă, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru acest motiv, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 267 din Codul penal este inadmisibilă.18.De altfel, prezenta excepție este inadmisibilă și pentru faptul că autorul acesteia deduce neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate din compararea lor cu alte prevederi legale din cuprinsul titlului IV al părții speciale a Codului penal. Or, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că neconstituționalitatea normelor juridice poate fi argumentată doar prin raportarea acestora la prevederile Constituției, aceasta neputând fi dedusă din compararea dispozițiilor legale criticate cu alte norme juridice.19.Distinct de cele mai sus menționate, Curtea reține că reglementarea normelor de drept penal este de competența exclusivă a Parlamentului, care, conform art. 61 alin. (1) din Constituție, în calitate de unică autoritate legiuitoare, transpune legislativ politica penală a statului.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 267 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Beiușan în Dosarul nr. 273/35/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x