DECIZIA nr. 597 din 27 septembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 5 februarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 66 19/04/2016
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 6REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 11REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 60
ART. 13REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 159
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 19REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 20REFERIRE LALEGE 66 19/04/2016 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 21REFERIRE LALEGE 66 19/04/2016
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 21REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 22REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 26REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 27REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 1277 12/10/2010
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 356 05/07/2005
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 34REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 25
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 51 26/01/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 203 28/05/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 4.142/117/2015* și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.430D/2017. 2.La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Lenti Visione – S.R.L., domnul avocat Sergiu Radu Sălăjan-Iusan, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsește partea Carmen Andreea Moldovan, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Carmen Andreea Moldovan a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Societății Lenti Visione – S.R.L., care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele exprimate, pe larg, în încheierea de sesizare a Curții Constituționale.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile legale criticate reflectă opțiunea legiuitorului cu privire la protecția socială a salariaților aflați fie în concediul pentru creșterea copilului, fie în plata stimulentului de inserție. Ca atare, aceste prevederi nu contravin principiului constituțional al nediscriminării, interdicția fiind stabilită pentru orice angajator care are încadrați salariați care se găsesc într-o astfel de situație. Scopul normei este de a garanta protecția juridică a oricărei persoane dintre cele avute în vedere de textele legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.142/117/2015*, Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată, în calea de atac a apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.140 din 4 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 4.142/117/2015, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii de concediere.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de trimitere apreciază că, prin extinderea interdicției de concediere a salariatei ce a revenit din concediul pentru creșterea copilului, respectiv care se află în plata stimulentului de inserție, pe o durată de 6 luni, indiferent de cauza concedierii ce ar putea să apară, legiuitorul așază o sarcină de protecție socială pe seama angajatorilor, chiar dacă aceștia sunt persoane juridice private și nu trebuie să suporte financiar intențiile de ocrotire socială materializate prin legislație. Or, în măsura în care, indiferent de cauza concedierii, angajatorului îi este interzis să concedieze o salariată/un salariat aflată/aflat în una dintre situațiile pe care le evocă textul, timp de 6 luni de la revenirea salariatului în unitate, angajatorului îi sunt afectate drepturile constituționale de acces la instanță și, finalmente, la egalitate în fața legii, punând, totodată, în sarcina sa protecția socială a angajatului său.8.Instanța afirmă că, prin interzicerea de plano a concedierii, indiferent de cauzele acesteia, în ceea ce-i privește pe salariații care s-au întors din concediul pentru creșterea copilului, timp de 6 luni de la întoarcere, angajatorul este lipsit de accesul la instanță, neputând practic să susțină în fața acesteia oportunitatea, realitatea și legalitatea unei eventuale desființări a postului. Totodată, este încălcată în acest mod egalitatea de tratament față de alți angajatori care vor să își desființeze posturi, însă nu au angajați care să se fi întors din concediul pentru creșterea copilului sau care să se afle în plata stimulentului de inserție.9.Instanța apreciază că situația este excesiv împovărătoare pentru angajator nu numai în cazul desființării postului, ci și în alte situații, precum aceea a săvârșirii unor abateri disciplinare grave, pentru că textul interzice orice desfacere a contractului de muncă, indiferent de motiv.10.Practic, prin prelungirea perioadei de ocrotire a angajatului care s-a întors din concediul pentru creșterea copilului, respectiv care se află în plata stimulentului de inserție, cu încă 6 luni, statul așază ocrotirea socială a acestora pe umerii angajatorilor, ignorând faptul că există pe lângă angajatorii publici, pentru care poate fi legitimă o astfel de decizie a statului, și angajatori privați, care nu au de ce să suporte intențiile sociale ale statului.11.Se arată că oricum salariații nu pot fi concediați pe durata gravidității, a concediului de maternitate, a concediului pentru creșterea copilului etc. (art. 60 din Codul muncii), prin aceste reglementări fiind asigurată o suficientă protecție și respectare a standardelor europene în materie, tot astfel cum, prin existența posibilității contestării în instanță a unor eventuale abuzuri ale angajatorilor, salariații au asigurată, din nou, protecția împotriva concedierii nelegale.12.Instanța arată că înțelege că revenirea angajaților dintr-un concediu prelungit, cum este cel pentru creșterea copilului sau, în cazul salariaților aflați în plata stimulentului de inserție, cel de maternitate, poate fi problematică și poate stârni la nivelul angajatorilor un reflex de debarasare de acești angajați, însă acest lucru poate fi prevenit și reglementat în alt mod, mai nuanțat, iar nu prin interzicerea de plano a oricărei concedieri pe o durată de 6 luni, indiferent de motivele ce pot apărea.13.În opinia instanței, ceea ce determină practic neconstituționalitatea acestui articol este faptul că, în ipoteza desființării unui post, angajatul este obligat să mențină salariatul în funcție și să îi plătească drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, fără a mai putea beneficia însă, corelativ, de munca acestuia, câtă vreme postul angajatului nu mai există. Este situația în care, în perioada de 2 ani cât salariata/salariatul ar fi fost în concediu pentru creșterea copilului, societatea ar fi trecut prin proceduri de reorganizare, care, chiar dacă nu au avut efectul unui faliment sau al unei reorganizări judiciare, în fapt ar fi însemnat desființarea unor puncte de muncă, a unor secții etc. Ca atare, la întoarcerea din acest concediu, salariatul va beneficia în acest caz atât de drepturile salariale, cât și de cele aferente acestuia fără a presta muncă în schimbul acestora, ceea ce schimbă natura juridică a acestei plăți, din salariu (ce reprezintă contraprestația muncii, conform art. 159 din Codul muncii) într-un ajutor social, datorat independent de faptul de a presta în schimbul său o muncă și indiferent de calitatea ei (în cazul comiterii unor abateri disciplinare grave). Practic, salariatul se află în prelungirea unei protecții sociale, de data aceasta costurile protecției urmând a fi suportate de un angajator privat.14.Or, rezultă în mod neechivoc, din prevederile constituționale ale art. 44 și 56, că sarcina protecției sociale revine statului, nefiind permis ca, pe o cale ocolită, să treacă această sarcină pe umerii persoanelor fizice sau juridice, în afara sistemului de taxe și contribuții specifice. 15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Guvernul apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. Astfel, consideră că dispozițiile legale criticate reflectă opțiunea legiuitorului cu privire la protecția socială a unor persoane aflate într-o situație aparte, și anume salariații care se află fie în concediu de creștere a copilului, fie în perioada de plată a stimulentului de inserție. Ca atare, se susține că aceste dispoziții nu încalcă sub niciun aspect principiul constituțional al nediscriminării, interdicția respectivă fiind stabilită pentru orice angajator care are încadrat un/o astfel de salariat/salariată, indiferent de modalitatea de organizare, de natura juridică sau alte elemente. Scopul normei este acela de a garanta aceeași protecție juridică oricărei persoane dintre cele avute în vedere de textele criticate, adică aflate în concediu de creștere a copilului sau în perioada de plată a stimulentului de inserție, indiferent de statutul juridic al angajatorului. Legiuitorul nu poate reflecta în normele juridice toate eventualele ipoteze individuale, ci trebuie să aibă în vedere situația de ansamblu a problematicii reglementate. 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 25 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: (3)Interdicția prevăzută la alin. (2) se extinde, o singură dată, cu 6 luni, după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.(4)Prevederile alin. (2) și (3) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condițiile legii.20.Curtea observă că la data formulării contestației privind decizia de concediere, dispozițiile art. 25 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 stabileau că „Interdicția prevăzută la alin. (2) se extinde, o singură dată, cu până la 6 luni după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.“ Ulterior sesizării instanței judecătorești, prin art. I pct. 23 din Legea nr. 66/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, art. 25 alin. (3) a fost modificat în sensul că „Interdicția prevăzută la alin. (2) se extinde, o singură dată, cu 6 luni, după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.“21.Însă, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 66/2016.22.Dispozițiile alin. (2) al art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, la care fac trimitere normele criticate, prevăd că:Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:a)salariatei/salariatului care se află, după caz, în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap;b)salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7.“23.Instanța de trimitere consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 56 referitor la contribuțiile financiare.24.Examinând excepția de neconstituționalitate, cu titlu prealabil, Curtea observă că, potrivit Notei de fundamentare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, prin reglementările sale, asigură o aplicare corespunzătoare a prevederilor Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului, încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, și de abrogare a Directivei 96/34/CE, care a fost adoptată în scopul încercării de a reconcilia viața profesională cu cea personală a lucrătorilor.25.Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului prevede la Clauza 5 pct. 1 că: „La sfârșitul concediului pentru creșterea copilului, lucrătorii au dreptul de a se întoarce la același loc de muncă sau, dacă acest lucru nu este posibil, la un loc de muncă echivalent sau similar care să corespundă contractului sau raportului lor de muncă.“26.Analizând reglementarea în ansamblul ei, Curtea reține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 permit salariatei/salariatului să își întrerupă activitatea profesională pentru a se consacra responsabilităților familiale, asigurându-i, prin dispozițiile legale criticate, că își vor regăsi postul la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, angajatorul are obligația de a aproba concediul pentru creșterea copilului, perioada de acordare stabilindu-se de comun acord cu angajatul. Totodată, potrivit alin. (2) al acestui articol, este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei/salariatului care se află, după caz, în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și în cazul salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7. 27.Curtea reține că prin alin. (3) și (4) ale art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 interdicția prevăzută la alin. (2) se extinde, o singură dată, cu până 6 luni, după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate, însă nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condițiile legii.28.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că reglementarea supusă controlului nu poate fi privită ca aducând atingere principiului egalității în drepturi, care, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, nu semnifică uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică și chiar impun un tratament juridic diferențiat. Ca atare, ținând cont atât de obiectivele urmărite de legiuitor, cât și de necesitatea de a proteja procesul de creștere și dezvoltare a copiilor, interdicția prevăzută prin textele de lege criticate se aplică tuturor angajatorilor, indiferent de statutul lor juridic, și are un caracter rezonabil și proporțional. Mai mult, dacă s-ar face o diferențiere pe criteriul statutului angajatorului, așa cum susține autoarea excepției, s-ar institui discriminări, având în vedere că salariații, indiferent că lucrează în sistemul public sau privat, se află în situații identice, respectiv în situația revenirii din concediul pentru creșterea copilului sau în plata stimulentului de inserție.29.Cu privire la critica potrivit căreia situația este excesiv de împovărătoare pentru angajator în cazul săvârșirii unor abateri disciplinare grave de către salariatul revenit din concediul pentru creșterea copilului, având în vedere că norma criticată nu exonerează salariatul de răspunderea disciplinară, aceasta putând fi angajată în condițiile și cazurile prevăzute de lege, Curtea constată că angajatorul va putea stabili orice sancțiune disciplinară, mai puțin cea a concedierii.30.În ceea ce privește susținerea cu privire la reflexul de debarasare al angajatorilor față de salariații care revin din concediul pentru creșterea copilului sau față de cei aflați în plata stimulentului de inserție, Curtea constată că, tocmai pentru a preveni astfel de practici ale angajatorilor, legiuitorul, prin normele criticate, a instituit interdicția concedierii pe o durată cu până la 6 luni, după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.31.În continuare, Curtea nu poate reține nici celelalte critici de neconstituționalitate, având în vedere că, în jurisprudența sa, și anume prin Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 13 septembrie 2005, și Decizia nr. 1.277 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 20 ianuarie 2011, a statuat că, „în condițiile în care, de regulă, între părțile contractului de muncă – angajator și salariat – există o discrepanță vădită din punct de vedere al potențialului economic și financiar în favoarea celui dintâi, statul – și anume statul de drept, democratic și social, așa cum este definită România în termenii art. 1 alin. (3) din Constituție – este ținut să intervină legal în sprijinul celui aflat într-o poziție de inferioritate economică. Obligația statului, în sensul arătat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție“.32.Așadar, din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale criticate, Curtea constată că norma criticată reprezintă o măsură de protecție socială prin care legiuitorul a urmărit protejarea raporturilor de muncă ale salariatului/salariatei pe o anumită perioadă de timp, respectiv 6 luni, după revenirea definitivă în activitate, pentru a-i permite readaptarea și stabilitatea în muncă.33.În final, Curtea constată că dispozițiile art. 25 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 au ca scop protecția situației familiale a salariatei/salariatului, respectiv a copilului minor al acestuia, încercându-se evitarea pierderii locului de muncă al părintelui și lipsirea totală de mijloace financiare de creștere a copilului, în perioada imediat următoare revenirii din concediul pentru creșterea copilului.34.Având în vedere cele anterior referite, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 este neîntemeiată.35.Dispozițiile art. 56 din Constituție referitor la contribuțiile financiare nu au incidență în cauză.36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 4.142/117/2015* și constată că dispozițiile art. 25 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 66/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 septembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x