DECIZIA nr. 595 din 30 septembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală și ale art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Antonela Anemary Cristea în Dosarul nr. 25.980/281/2018 al Judecătoriei Ploiești – Secția penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.458D/2019.  … 2.La apelul nominal este prezentă autoarea excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției, care arată mai întâi că, la acest moment, în privința art. 475 din Codul de procedură penală există jurisprudență a Curții Constituționale, textul respectiv formând obiectul mai multor excepții de neconstituționalitate. Referitor la dispozițiile art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, se susține că sunt neconstituționale, întrucât permit arbitrarul, prin lăsarea la îndemâna membrilor comisiei de disciplină a aplicării acestei sancțiuni legale. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate privitoare la acest text de lege. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că motivarea nu vizează veritabile critici de neconstituționalitate, ci modul de interpretare a sintagmei ce face obiectul excepției. Invocă și jurisprudența constantă a Curții Constituționale prin care s-au respins excepții de neconstituționalitate cu un conținut similar, de exemplu, Decizia nr. 187 din 29 martie 2018 și Decizia nr. 76 din 22 februarie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 3 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 25.980/281/2018, Judecătoria Ploiești – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală și ale art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de petenta Antonela Anemary Cristea în cadrul unei contestații împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului.  … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate a art. 475 din Codul de procedură penală se susține, în esență, că acest text de lege creează o inegalitate între persoanele care pot formula sesizări în temeiul său, „doar pentru că instanța învestită cu soluționarea cauzei în ultim grad de jurisdicție este, după caz, fie Înalta Curte de Casație și Justiție, fie curțile de apel sau tribunalele“. Prin excluderea judecătoriilor din categoria instanțelor în fața cărora se pot invoca cereri prin raportare la art. 475 din Codul de procedură penală se creează o situație de inegalitate, legea îngrădind exercitarea acestui drept. Se creează astfel un dezechilibru în înfăptuirea actului de justiție și se încalcă dreptul la un proces echitabil. Cât privește sintagma „bunuri sau alte valori“ cuprinsă în art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013, se susține că, în lipsa unei definiții legale, se creează un dezechilibru în înfăptuirea actului de justiție, câtă vreme se lasă la aprecierea comisiilor de disciplină modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale. … 7.Judecătoria Ploiești – Secția penală apreciază că excepția este neîntemeiată. Astfel, în privința dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie (Decizia nr. 270 din 10 mai 2016 și Decizia nr. 636 din 17 octombrie 2017) și considerentele acolo reținute pentru respingerea excepțiilor de neconstituționalitate similare. Față de aceste considerente, instanța apreciază că reglementarea criticată nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil și accesului liber la justiție. Referitor la sintagma „bunuri sau alte valori“ cuprinsă în art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013, instanța apreciază că nu aduce atingere principiului egalității și imparțialității, întrucât noțiunile pe care aceasta le cuprinde nu pot fi definite exhaustiv, „bucurându-se de un nivel de elasticitate și flexibilitate, față de vastitatea situațiilor care pot interveni în practică și care ar putea rămâne în afara reglementării în cazul unei enumerări limitative“. … 8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așa cum rezultă din examinarea criticilor de neconstituționalitate, următoarele dispoziții legale: – Art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“; … – Sintagma „bunuri sau alte valori“ cuprinsă în art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, potrivit căruia „Persoanelor condamnate le sunt interzise: […] j) introducerea în penitenciar, procurarea, confecționarea, deținerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte și substanțe care pun în pericol siguranța penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori, în alte condiții decât cele admise;“. …  … 12.În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) – Accesul liber la justiție, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției și ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate a art. 475 din Codul de procedură penală, se constată că instanța constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor de lege criticate, dintr-o perspectivă similară, de exemplu, prin Decizia nr. 498 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 27 octombrie 2016, Decizia nr. 440 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 9 noiembrie 2017, Decizia nr. 636 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 17 ianuarie 2018. … 14.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constituie un mecanism juridic ce are ca scop unificarea practicii judiciare. Alături de recursul în interesul legii, acesta are menirea de a asigura crearea unei jurisprudențe previzibile în vederea scurtării duratei procesului penal. Spre deosebire de hotărârile pronunțate în recursul în interesul legii, hotărârile preliminare sunt pronunțate înaintea soluționării definitive a cauzelor, pentru a evita situația imposibilității producerii efectelor acestor hotărâri asupra cauzelor penale soluționate definitiv. Se preîntâmpină astfel apariția unei practici neunitare în interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești. … 15.Astfel reglementată, procedura sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu are valoarea unei căi de atac, ci a unui incident procedural prin care se soluționează o problemă juridică apărută într-un proces în curs de desfășurare. De altfel, introducerea de către legiuitor a mențiunii „în cursul judecății“ în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală denotă intenția acestuia de a exclude judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul de cameră preliminară din sfera titularilor cererii referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile. … 16.Condițiile pentru promovarea unei astfel de cereri sunt, conform art. 475 din Codul de procedură penală, următoarele: de lămurirea chestiunii de drept vizate să depindă soluționarea pe fond a cauzei; asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat printr-o hotărâre prealabilă sau pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii; chestiunea de drept avută în vedere să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Referitor la obiectul sesizării, textul criticat prevede că acesta constă într-o problemă de drept de care depinde soluționarea fondului unei cauze penale. … 17.Asupra cererilor formulate conform art. 475 din Codul de procedură penală, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție se pronunță, potrivit art. 477 alin. (1) din Codul de procedură penală, prin decizii care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării. … 18.Cu privire la titularii dreptului de sesizare, potrivit textului criticat, aceștia sunt completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor, învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță. Prin urmare, judecătoriile nu pot sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, nu pot formula astfel de sesizări tribunalele, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării unor cauze în primă instanță. … 19.Curtea a reținut însă că criticile formulate în cauză nu vizează sfera constituționalității legii și că reglementarea criticată reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, adoptată potrivit atribuțiilor constituționale stabilite la art. 61 din Constituție. Acesta este și sensul dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, conform cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. … 20.Referitor la accesul liber la justiție, Curtea Constituțională a reținut în repetate rânduri în jurisprudența sa că acesta este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, se poate adresa, cel puțin o singură dată, unei instanțe naționale (a se vedea Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015). Însă prin aceeași jurisprudență s-a arătat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești (a se vedea Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009) și, totodată, că dreptul de acces liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate mijloacele procesuale prevăzute de lege, legiuitorul putând stabili reguli diferite în considerarea unor situații diferite (a se vedea Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996). … 21.În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, acesta semnifică acordarea unor garanții precum soluționarea cauzelor în fața unor instanțe independente și imparțiale, obținerea probelor în mod legal, egalitatea armelor, dreptul la apărare, asigurarea caracterului contradictoriu al procedurilor, garanții pe care textul criticat nu le afectează (a se vedea Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014). … 22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 23.Sintagma „bunuri sau alte valori“ cuprinsă în art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 este criticată, în esență, cu motivarea că ar lăsa loc de interpretare și, din această perspectivă, de abuzuri în aplicare. Curtea constată că nici aceste critici nu pot fi reținute. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (constant invocată de Curtea Constituțională în contextul examinării respectării standardelor de calitate a legii), tocmai având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (hotărârile pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93).  … 24.Aceasta este și situația sintagmei criticate în prezenta cauză, care utilizează într-adevăr noțiuni generale, dar într-un context care face ușor de interpretat și aplicat aceste noțiuni. Astfel, este evident că enumerarea obiectelor ale căror introducere, procurare, confecționare, deținere, schimb, primire, utilizare sau transmitere în penitenciar sunt interzise, în condițiile art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013, nu poate fi una exhaustivă, precum și faptul că legiuitorul a vrut să excludă orice alt bun sau valoare decât cele expres enumerate, de natură a încălca regimul juridic specific din penitenciar, sens în care legiuitorul utilizează sintagma „în alte condiții decât cele admise“. Prin urmare, textul art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 cuprinde suficiente repere de natură să permită interpretarea și aplicarea sa corespunzătoare, astfel încât criticile autoarei excepției sunt neîntemeiate.  … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Antonela Anemary Cristea în Dosarul nr. 25.980/281/2018 al Judecătoriei Ploiești – Secția penală și constată că dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală și sintagma „bunuri sau alte valori“ cuprinsă în art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește