DECIZIA nr. 595 din 15 iulie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1102 din 18 noiembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 17 21/01/2015
ART. 4REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ART. 4REFERIRE LAOUG 209 22/12/2005
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ART. 14REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 CAP. 5
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 15REFERIRE LALEGE 99 12/04/2013 ART. 2
ART. 15REFERIRE LAOG 24 30/08/2011
ART. 16REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ART. 19REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 16
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 37 07/12/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 17 21/01/2015
ART. 20REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001
ART. 21REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001
ART. 21REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 3
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Alexandru Florin Hanu în Dosarul nr. 5.266/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.063D/2017. 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2020, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 15 iulie 2020, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Decizia civilă nr. 195/A din 29 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.266/2/2015/a15, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Alexandru Florin Hanu, într-o cauză penală având ca obiect judecarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu. Curtea Constituțională a fost sesizată prin decizia prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a admis recursul introdus împotriva încheierii prin care Curtea de Apel București – Secția a II-a penală respinsese ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional întrucât nu definește noțiunea de „date și informații necesare efectuării evaluării“. În acest sens, face o analogie cu Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind securitatea cibernetică a României. Consideră că argumentele cuprinse în decizia menționată sunt aplicabile mutatis mutandis prezentei cauze, întrucât, deși se referă la datele personale stocate în sectorul cibernetic, nu există niciun motiv pentru care datele personale cuprinse în contractele de vânzare a unor imobile să fie mai puțin protejate. Arată că Legea privind securitatea cibernetică viza comunicarea datelor „relevante“ către instituțiile statului, iar art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 se referă la comunicarea datelor „necesare“ către evaluatori, care sunt persoane fizice sau juridice private cărora nici nu li se impune obținerea statutului de operator de date cu caracter personal. Nu există nicio garanție și niciun control privind legalitatea și legitimitatea solicitării și utilizării datelor, singurul care decide ce date este necesar să îi fie comunicate fiind evaluatorul. De asemenea, susține că textul de lege este neclar în privința persoanelor cărora le este opozabilă obligația de comunicare, enumerarea cuprinzând și sintagma „orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare“. Totodată, prevederile criticate nu exclud de la obligația de a comunica datele nici acele categorii de deținători care au obligația legală de a păstra secretul cu privire la informațiile pe care le dețin. În opinia sa, textul de lege criticat permite abuzuri în solicitarea și utilizarea datelor privind viața privată a unor persoane. Imprecizia textului afectează întregul regim de utilizare a datelor și informațiilor, fără a identifica limitele de intervenție ale evaluatorului. Totodată, întrucât dreptul la viață intimă, familială și privată este un drept fundamental, restrângerea sa nu poate fi prevăzută decât prin lege, nu prin ordonanță de urgență. Or, comunicarea datelor către alte persoane decât cele care deja le dețin este o restrângere a dreptului la viață privată, iar textul de lege supus controlului de constituționalitate a fost introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție. 5.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate. 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în realitate, criticile de neconstituționalitate invocate de autorul acesteia vizează o problemă de interpretare și aplicare a legii în situația particulară relevată de autorul excepției – respectiv a acuzației că nu a respectat dispozițiile unui text considerat de acesta ca fiind neconstituțional – aspect ce nu intră însă sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aplicarea legii fiind de competența instanței de judecată învestită cu soluționarea litigiului. Consideră că nu se încalcă prevederile din Constituție referitoare la dreptul la viață intimă, familială și privată și la libertatea individuală, deoarece, potrivit textului de lege criticat, evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor primite. 8.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate îndeplinesc cerințele de calitate, fiind suficient de precise și clare. Arată că sensul acestora este determinat prin raportare la înțelesul comun al cuvintelor ce le compun. Din această perspectivă, evaluarea reprezintă o activitate de determinare, de stabilire, de calculare a unei valori, a unui preț, motiv pentru care, pentru realizarea acesteia nu sunt necesare date cu caracter personal ale proprietarilor sau deținătorilor bunurilor supuse evaluării. Consideră că nu sunt nesocotite nici prevederile cuprinse în art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât prin dispozițiile supuse controlului de constituționalitate nu sunt afectate sau nesocotite drepturi ori libertăți fundamentale. 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora „La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.“12.Prevederile legale criticate au fost abrogate prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, dar vor fi examinate de Curtea Constituțională, fiind incidente în soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Or, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei, art. 26 care consacră dreptul la viață familială, intimă și privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (6) referitor la condițiile emiterii ordonanțelor de urgență.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat face parte din capitolul V al titlului VII din Legea nr. 247/2005, care reglementa procedurile administrative ce trebuiau îndeplinite în vederea obținerii de către persoanele îndreptățite a despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist. În cadrul acestor proceduri, în cazul în care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor constata legalitatea și temeinicia respingerii cererii de restituire în natură, desemna un expert evaluator sau o societate de evaluatori în vederea întocmirii unui raport de evaluare a bunului cu privire la care a fost formulată notificare în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau a Legii fondului funciar nr. 18/1991. Potrivit art. 16 alin. (6) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, raportul de evaluare trebuia să conțină cuantumul despăgubirilor în limita cărora urmau să fie acordate titlurile de despăgubire, scop în care, după primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată efectua procedura de specialitate. Legea precizează că, în cursul acestei proceduri, evaluatorii depun toate diligențele pentru a obține informațiile care să contribuie la determinarea corectă a valorii imobilului solicitat. Or, textul de lege supus controlului de constituționalitate concură la realizarea acestui deziderat. Instituind în sarcina anumitor entități care, prin natura activității desfășurate, pot deține informații referitoare la tranzacții imobiliare, obligația de a le pune la dispoziția evaluatorilor, prevederile de lege criticate oferă acestora un mecanism care le facilitează obținerea datelor necesare efectuării raportului de evaluare. Curtea observă că textul de lege criticat trebuie privit în ansamblul reglementării, din perspectiva finalității procedurilor de restituire. Refuzul implicit al evaluatorului de a uza de posibilitatea oferită de art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 în vederea obținerii de informații pentru realizarea evaluării, sub pretextul lipsei de precizie a textului de lege menționat, lipsește de eficacitate întreaga activitate de evaluare, conducând la imposibilitatea efectuării acesteia. 15.În condițiile în care activitatea de evaluare se realizează în baza unor standarde care stabilesc în detaliu modul în care se efectuează evaluarea, Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate pe care autorul excepției de neconstituționalitate le argumentează pe faptul că textul de lege criticat nu definește sintagma de „date și informații necesare efectuării evaluării“. În acest sens, Curtea reține că, de la 1 ianuarie 2004, Uniunea Națională a Evaluatorilor Autorizați din România a adoptat ca obligatorii Standardele internaționale de evaluare elaborate de Consiliul pentru Standardele Internaționale de Evaluare, organizație internațională independentă al cărei rol este acela de a stabili la nivel mondial standardele aplicabile activității de evaluare efectuată de experți profesioniști. De la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 2 septembrie 2011, au devenit obligatorii standardele de evaluare adoptate de Uniunea Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (devenită, ulterior, Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România, potrivit art. II din Legea nr. 99/2013 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 15 aprilie 2013), aceste standarde fiind, la rândul lor, elaborate în conformitate cu Standardele internaționale de evaluare IVS (International Valuation Standards) și cu Standardele europene de evaluare EVS (European Valuation Standards). 16.Standardele menționate cuprind reglementări deosebit de amănunțite, care orientează experții evaluatori în activitatea pe care o desfășoară, oferindu-le numeroase repere de specialitate, pe larg dezvoltate în cadrul acestor documente, de natură să contribuie la realizarea unor rapoarte de evaluare corecte și complete. Ca atare, Curtea constată că inclusiv în perioada în care a fost în vigoare Legea nr. 247/2005 exista un set detaliat de principii și reguli care oferea baza pentru realizarea de către experții autorizați a unor rapoarte de evaluare conforme cu cea mai bună practică internațională recunoscută, neputându-se reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. 17.De altfel, potrivit definiției cuprinse în chiar Standardele Internaționale (pct. 2.5), evaluatorii de proprietăți imobiliare, de active și de alte proprietăți sunt profesioniști care trebuie să parcurgă și să finalizeze programe riguroase de instruire, calificare, specializare și să-și demonstreze competența și abilitățile și care trebuie să cunoască și să respecte Codul deontologic și Standardele de practică profesională și să respecte Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP). În capitolul destinat evaluării proprietății imobiliare cuprins în Standardele internaționale, se arată că abordările în evaluare bazate pe piață includ, pe lângă abordarea prin venit și abordarea prin cost, abordarea prin comparația vânzărilor. Această abordare comparativă ia în considerare vânzările proprietăților similare sau substituibile și informațiile referitoare la piață și stabilește o estimare a valorii prin procese de comparație. În general, proprietatea evaluată este comparată cu proprietăți similare vândute, tranzacționate pe o piață deschisă. Pot fi luate în considerare, de asemenea, cotațiile și ofertele de vânzare (p.32 : 9.2.1). 18.Având în vedere cele arătate, Curtea consideră că nu se poate susține cu temei că prevederile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt susceptibile de a genera abuzuri prin faptul că evaluatorul este singurul care apreciază cu privire la informațiile pe care le solicită entităților enumerate de textul de lege. În calitate de profesionist în acest domeniu, expertul evaluator nu va acționa în mod discreționar, ci în respectul normelor care reglementează această activitate, comportamentul său fiind necesar să se circumscrie scopului pentru realizarea căruia acționează prin mecanismele specifice, atât sub aspectul calității lucrărilor efectuate, cât și din perspectiva eticii și deontologiei profesionale. 19.Autorul excepției mai susține că textul de lege criticat este neconstituțional întrucât se nesocotește secretul profesional pe care anumite profesii trebuie să îl păstreze. Curtea observă însă că, în argumentarea acestei critici, se face abstracție de precizarea cuprinsă în art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 teza finală, potrivit căreia, la rândul său, evaluatorul este obligat să asigure secretul datelor și informațiilor astfel primite în vederea realizării evaluării. Confidențialitatea este, de altfel, o caracteristică subliniată și în Codul deontologic al evaluatorilor (pct. 4.3).20.În ceea ce privește comparația cu cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, Curtea apreciază că nu poate fi reținută, aceasta fiind pronunțată într-un domeniu de aplicație special, și anume securitatea cibernetică a României, cu referire la date și informații stocate în sisteme informatice, a căror probabilitate de a conține sau de a reprezenta date cu caracter personal este foarte mare. Or, activitatea de evaluare a imobilelor implică analiza și prezentarea unor date de natură tehnică, economică sau juridică, referitoare la acestea (ca, de exemplu, tipul de proprietate, data vânzării, mărimea, localizarea, zonarea etc.), fără să necesite prezentarea vreunor date cu caracter personal. Raportul de evaluare presupune doar expunerea acelor informații care sunt de natură să conducă la stabilirea valorii imobilului, nicidecum a unor date cu caracter personal referitoare la părțile implicate în contractele de vânzare pe care evaluatorul le-a avut eventual în vedere. În acest context, este relevantă Decizia nr. 37 din 7 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 25 ianuarie 2016, paragrafele 47 și 48, prin care, pronunțându-se în dezlegarea unor chestiuni de drept asupra unor prevederi din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, dacă un document conține deopotrivă date de interes public și date cu caracter personal, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informațiilor, accesul la informațiile de interes public se realizează prin anonimizarea informațiilor cu privire la datele cu caracter personal.21.Așadar, activitatea evaluatorilor nu presupune o intruziune în viața intimă, familială sau privată, întrucât aceștia nu iau cunoștință de date cu caracter personal, entitățile care le furnizează informațiile necesare întocmirii rapoartelor și care au calitatea de operatori de date cu caracter personal având obligația de a le pune la dispoziție documentele solicitate în format anonimizat. Chiar în situația în care obțin accesul la documente care conțin date cu caracter personal neanonimizate, evaluatorii nu prelucrează date cu caracter personal, în sensul Legii nr. 677/2001, în vigoare în perioada săvârșirii faptelor de care autorul prezentei excepții este acuzat. De altfel, potrivit definiției legale cuprinse în art. 3 lit. b) din Legea nr. 677/2001, prin prelucrarea datelor cu caracter personal se înțelege orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terți prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea. Dintre toate verbele utilizate în enumerare, „consultarea“ ar putea fi, la prima vedere, aplicabilă în situația de față. Or, pentru îndeplinirea atribuției cu care au fost învestiți, aceea de elaborare a rapoartelor de evaluare pentru anumite imobile, nu este necesar însă ca experții evaluatori să consulte aceste date cu caracter personal, de vreme ce concluziile raportului nu se bazează pe acestea, ci pe date abstracte și tehnice, datele cu caracter personal nefiind utile finalității urmărite. 22.Prin urmare, Curtea observă că nu se pune problema riscului încălcării, prin prevederile de lege ce formează obiectul prezentei excepții, a dreptului la viață intimă, familială și privată garantat de art. 26 din Constituție, expresia „datele și informațiile necesare efectuării evaluării“ din textul de lege criticat nefiind susceptibilă să aducă atingere acestor valori. 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Florin Hanu în Dosarul nr. 5.266/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x