DECIZIA nr. 594 din 26 septembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 987 din 12 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ActulREFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 122 04/05/2006
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 64
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 130
ART. 4REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ART. 5REFERIRE LAOG 25 26/08/2014
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 29
ART. 6REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 640 10/06/2008
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 14 19/01/2016
ART. 12REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 29
ART. 14REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ART. 15REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 16REFERIRE LAOG 25 26/08/2014
ART. 17REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 3
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 29
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 640 10/06/2008
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Bella Muradyan în Dosarul nr. 5.152/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.175D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că susținerile autoarei excepției se referă la neprevederea personalului clerical în categoriile de persoane străine care nu au nevoie de aviz pentru angajare în România, ceea ce, în opinia sa, nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.152/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Bella Muradyan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei decizii de returnare de pe teritoriul României, emise de Inspectoratul General pentru Imigrări.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că instituirea unei vize de angajare a personalului clerical ori a personalului asimilat acestuia din interiorul cultelor constituie o încălcare a principiului constituțional al libertății și autonomiei cultelor, astfel cum acesta a fost recunoscut prin prevederile art. 29 din Constituție. Activitatea religioasă îndeplinită de membrii clerului ori de către personalul asimilat nu face obiectul reglementării Ordonanței Guvernului nr. 25/2014, întrucât în domeniul activității religioase – autonome față de stat – nu se poate vorbi de o reglementare statală, după cum nu se poate vorbi de o piață concurențială liberă a clerului și personalului asimilat acestuia.6.Nemenționarea în rândul excepțiilor prevăzute la art. 3 alin. (2) din ordonanță a membrilor clerului și persoanelor asimilate care desfășoară activități religioase nu constituie o omisiune a legiuitorului, ci o înfrângere a principiului egalității recunoscut și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 640 din 10 iunie 2008, potrivit căruia la situații identice se aplică același tratament, iar la situații diferite tratament diferit. Arată că, prin decizia menționată, Curtea a reținut că personalul clerical se supune normelor juridice și canonice speciale, iar cetățenii laici normelor juridice cu caracter general de aplicabilitate.7.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, solicită completarea dispozițiilor legale criticate, în sensul includerii în cadrul excepțiilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 a membrilor clerului și a persoanelor asimilate acestuia care desfășoară activități religioase.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 august 2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut: (1)Străinii cu ședere legală pe teritoriul României pot fi încadrați în muncă în baza avizului de angajare obținut de angajatori în condițiile prezentei ordonanțe.(2)Prin excepție de la alin. (1), nu este necesară obținerea avizului de angajare pentru încadrarea în muncă pe teritoriul României a străinilor din următoarele categorii:a)străinii al căror acces liber pe piața muncii din România este stabilit prin tratate încheiate de România cu alte state;b)străinii care urmează să desfășoare activități didactice, științifice sau alte categorii de activități specifice cu caracter temporar în instituții de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor acorduri bilaterale sau ca titulari ai unui drept de ședere temporară pentru desfășurarea de activități de cercetare științifică, și personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului educației naționale, precum și străinii care desfășoară activități artistice în instituții de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii;c)străinii care urmează să desfășoare pe teritoriul României activități temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administrației publice centrale sau locale ori de autorități administrative autonome;d)străinii care sunt numiți la conducerea unei filiale, reprezentanțe sau sucursale de pe teritoriul României a unei companii care are sediul în străinătate, în conformitate cu actele prevăzute de legislația română care fac dovada în acest sens;e)străinii titulari ai dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României;f)străinii titulari ai dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei în calitate de membri de familie ai unui cetățean român;g)străinii titulari ai dreptului de ședere temporară pentru studii;h)străinii titulari ai dreptului de ședere temporară acordat potrivit prevederilor art. 130 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare;i)străinii, posesori ai unui permis de ședere temporară valabil, acordat în scopul reîntregirii familiei, care au beneficiat anterior de un drept de ședere pe teritoriul României în calitate de membri de familie ai unui cetățean român și care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 64 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare;j)străinii care au dobândit o formă de protecție în România;k)solicitanții de azil de la data la care au dreptul de a primi acces la piața forței de muncă potrivit Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, dacă se mai află în procedura de determinare a unei forme de protecție;l)străinii tolerați, pe perioada cât li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României;m)străinii titulari ai dreptului de ședere temporară în scop de muncă, încadrați în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pentru încadrarea în muncă la un alt angajator, cu contract individual de muncă cu timp parțial;.13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 29 privind libertatea conștiinței, în componenta sa referitoare la libertatea și autonomia cultelor.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 instituie, ca regulă generală, obligativitatea obținerii de către angajator a avizului de angajare pentru încadrarea în muncă a străinilor cu drept de ședere legală pe teritoriul României, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește în mod expres situațiile limitative în care străinii pot fi încadrați în muncă fără aviz de angajare.15.Astfel cum rezultă din actele dosarului, autoarei excepției de neconstituționalitate i s-a eliberat un permis de ședere în scop de activități religioase și, totodată, a încheiat, în temeiul Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, un contract de muncă cu Arhiepiscopia Bisericii Armene din România.16.Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 se aplică în cazul activității religioase îndeplinite de membrii clerului ori de personalul asimilat acestuia. Or, din perspectiva aplicabilității actului normativ la situația membrilor clerului ori personalului asimilat, critica de neconstituționalitate vizează, în realitate, probleme de fond ale cauzei, instanța de judecată fiind cea care verifică temeiul emiterii deciziei administrative de returnare, aplicând și interpretând textele de lege la situația de fapt dată, stabilind în concret scopul șederii pe teritoriul României a persoanei în cauză, ceea ce nu poate constitui premisa invocării neconstituționalității acelui text. O astfel de critică nu poate fi reținută, deoarece neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia, fiind dedusă exclusiv din relația de contrarietate a textului legal supus controlului față de normele și principiile fundamentale invocate, și nu dintr-o situație nefavorabilă unei părți sau alteia dintr-un proces.17.Autoarea excepției de neconstituționalitate mai susține că dispozițiile legale criticate sunt contrare principiului autonomiei religioase, consacrat de art. 29 din Constituție, în măsura în care nu rețin situația de excepție în care se află cultele religioase. Or, această susținere nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, în realitate, urmărinduse completarea dispozițiilor criticate, în sensul includerii în cadrul excepțiilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 a membrilor clerului și a persoanelor asimilate acestuia care desfășoară activități religioase.18.Însă, Curtea Constituțională nu este competentă să complinească omisiunile legislative, întrucât, potrivit dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.19.În continuare, Curtea observă, în ceea ce privește Decizia nr. 640 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 4 iulie 2008, invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate, că aceasta se referă la disciplina muncii desfășurate în cadrul cultelor religioase și ingerința statului în măsurile dispuse de cultele religioase privind răspunderea angajaților pentru activitatea desfășurată. Prin decizia menționată, Curtea a reținut că disciplina internă a unui cult este reglementată prin acte juridice specifice, adecvate desăvârșirii rolului spiritual, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Având în vedere că statul nu exercită funcții publice și în domeniul activității interne a cultelor religioase, normele juridice emise de stat cu privire la disciplina muncii nu sunt aplicabile și personalului cultelor religioase.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Bella Muradyan în Dosarul nr. 5.152/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x