DECIZIA nr. 592 din 27 septembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 5 februarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 3RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 3RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 6
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 6
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 701 07/11/2017
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 25REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 282 08/05/2014
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 92 28/02/2017
ART. 28REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 969
ART. 28REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 970
ART. 28REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 969
ART. 28REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 970
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 29REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 5 14/07/1992
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 5, art. 6, art. 8 alin. (1)-(4) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Garanti Bank – S.A. din București, în Dosarul nr. 4.717/314/2016 al Judecătoriei Suceava. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 166D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanța constituțională s-a pronunțat în prealabil asupra unor critici similare celor formulate în prezentul dosar și, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba soluțiile adoptate de Curte, se impune menținerea jurisprudenței.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 15 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.717/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 5, art. 6, art. 8 alin. (1)-(4) și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea Garanti Bank – S.A. din București, într-o cauză civilă întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 77/2016, contrar prevederilor Constituției și ale art. 6 din Codul civil, s-a stabilit că legea este aplicabilă atât contractelor aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată, inclusiv contractelor care formează sau au format obiectul unei executări silite. Însă, câtă vreme Legea nr. 77/2016 permite stingerea tuturor datoriilor, atât a celor deja născute, cât și a celor viitoare, este evident că dispozițiile acesteia retroactivează. Astfel, Legea nr. 77/2016 intervine și își produce efectele asupra raporturilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, modificându-le ope legis, contrar dispozițiilor constituționale, dar și înțelegerii inițiale a părților.6.Autoarea excepției apreciază că Legea nr. 77/2016 este în contradicție și cu Directiva 2014/17/UE, în sensul că art. 43 din directivă indică faptul că aceasta nu se aplică doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016.7.În consecință, în ceea ce privește raporturile juridice născute sub imperiul reglementărilor anterioare, care nu prevedeau acest mecanism de dare în plată fără consimțământul expres al părților, Constituția stabilește principiul neretroactivității legii, astfel că legea dării în plată este în opoziție clară cu reglementările constituționale.8.Se apreciază că, întrucât art. 11 din Legea nr. 77/2016 interzice unor categorii de creditori să execute și celelalte garanții afectate unui credit, aplicându-se inclusiv contractelor existente la data intrării în vigoare a legii, se aduce atingere dreptului de proprietate.9.De asemenea se susține că, prin interzicerea executării garanțiilor personale ori a celorlalte bunuri ale debitorului, ca efect al Legii nr. 77/2016, în cazul contractelor existente la data intrării ei în vigoare, debitorul este exonerat de o datorie, sarcina financiară și riscul fiind plasate direct creditorului, contrar înțelegerii contractuale a părților.10.În final, se susține că Legea nr. 77/2016 intervine asupra libertății economice, modificând prețul și obligațiile stabilite întrun act juridic care are la bază consimțământul părților contractante, încălcându-se astfel principiul libertății comerțului.11.Judecătoria Suceava apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.12.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Guvernul, având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, că dispozițiile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi și a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, și că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 4, art. 5, art. 6, art. 8 alin. (1)-(4) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Însă, din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că autoarea acesteia critică și întreaga procedură reglementată de Legea nr. 77/2016. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4, art. 5, art. 6, art. 8 alin. (1)-(4) și art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum și Legea nr. 77/2016, în ansamblul său. Dispozițiile criticate în mod punctual au următorul cuprins:– Art. 4: (1)Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:a)creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;b)cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;c)creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință; d)consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.(2)În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.– Art. 5:(1)În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.(2)Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi. (3)Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. (4)Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată. (5)Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.– Art. 6:(1)De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.(2)În situația admiterii definitive a contestației prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât și împotriva altor garanți personali sau ipotecari.(3)Demersurile prevăzute la art. 5 și art. 7-9 pot fi întreprinse și de codebitori, precum și de garanții personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.(4)Acțiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.– Art. 8:(1)În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.(2)Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul. (3)Până la soluționarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menține suspendarea oricărei plăți către creditor, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. (4)Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.– Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată.“17.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 135 referitor la economie.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește o parte dintre dispozițiile legale criticate, nu sunt respectate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a căror existență rezultă din dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, precum și din dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.19.Astfel, cu privire la situația de fapt a cauzei, Curtea reține că, în ceea ce privește data încheierii contractului de credit, acesta a fost încheiat la data de 13 noiembrie 2013, așadar sub imperiul dispozițiilor noului Cod civil. 20.Autoarea excepției a invocat neconstituționalitatea art. 11 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia. Curtea reține că, potrivit primei teze a art. 11, dispozițiile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.21.În continuare, Curtea reține că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a constatat că dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit. Curtea a mai reținut că, în cazul în care instanța judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condițiilor impreviziunii, aceste dispoziții legale ar încălca dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. 22.Totodată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituțională.23.În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Prin urmare, ținând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menționată, a fost pronunțată ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum și cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5) și (6) și art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere și faptul că autoarea excepției de neconstituționalitate critică exact înțelesul normelor legale care a fost exclus din cadrul constituțional.24.În ceea ce privește dispozițiile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016, prin Decizia nr. 701 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 25 ianuarie 2018, paragrafele 22-35, Curtea a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituționalitate a acestor norme. Astfel, analizând și coroborând prevederile Legii nr. 77/2016 cu cele ale noului Cod civil, Curtea a observat că, în realitate, prin sintagma „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil“, practic, Legea nr. 77/2016 a instituit o situație particulară pentru contractele încheiate între consumatori și instituțiile de credit, în sensul că, pentru acestea, instanța de judecată, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din lege și constatând aplicabilă instituția impreviziunii, dispune darea în plată a imobilului ipotecat, cu consecința ștergerii tuturor datoriilor consumatorului, însă numai în condițiile art. 3 din Legea nr. 77/2016, astfel cum au fost conturate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. Darea în plată la care se face referire în art. 3 din Legea nr. 77/2016 este o dare în plată forțată, fiind condiționată doar de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din lege și de constatarea de către instanță a situației extraordinare care justifică aplicarea impreviziunii, desigur, în interpretarea obligatorie dată prevederilor sale prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. Curtea a mai observat că art. 1.492 cu denumirea marginală – Darea în plată – din noul Cod civil nu are relevanță în cauză, acesta aplicându-se oricărui tip de contract reglementat ca atare de dreptul comun. Legea nr. 77/2016, fiind însă o lege specială, care reglementează strict raporturile dintre instituțiile de credit și consumatori, persoane fizice, derogă, în mod evident, de la prevederile noului Cod civil, pe de o parte, de la art. 1.271 alin. (2) lit. b) teza a doua, în ceea ce privește dreptul și competența exclusivă a instanței de a dispune încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește și, pe de altă parte, instituția prevăzută la art. 1.492 nu are nicio incidență cu dispozițiile Legii nr. 77/2016. În acest context, Curtea a reiterat cele statuate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 119, respectiv faptul că singura interpretare care se subsumează cadrului constituțional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanța judecătorească, în lipsa acordului dintre părți, are competența și obligația să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile existenței acesteia.25.Referitor la critica privind încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“ (paragraful 115).26.Cu referire la criticile formulate din perspectiva art. 45 și art. 135 din Constituție, Curtea reține, în plus față de ceea ce reiese din motivarea Curții din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuși textul art. 45 din Constituție dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie – în condițiile legii – legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cele ale liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.“ (paragraful 16).27.Cu privire la invocarea art. 148 din Constituție, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că, în cauzele deduse judecății, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 148 nu au incidență în cauză.28.Prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragrafele 50-60, Curtea a constatat că, deși creditorul obligației deține, în principiu, un bun, în sensul art. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezentat de creanța care face obiectul contractului de credit, intervenția statului operată prin textele de lege criticate urmărește un scop legitim ce se circumscrie conceptului de protecție a consumatorului, prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente, respectiv protecția consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situația de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condițiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 și 970 din Codul civil din 1864, că măsura critică este adecvată, necesară și respectă un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele particulare. În consecință, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuție în niciun fel condițiile de drept substanțial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabilește un echilibru procedural corect între părțile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporționalității ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietății private.29.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a legii în ansamblul său, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragrafele 107-108, Curtea a statuat că Legea nr. 77/2016 reglementează situații specifice care nu se referă la regimul general al proprietății, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietății în România, și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil. În concordanță cu jurisprudența sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința, dispoziția, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietății și al dreptului de proprietate, și încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică ce guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă care reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanță mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanțe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constatat că această critică de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată.30.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea.31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, și cu unanimitate de voturi în privința celorlalte dispoziții din Legea nr. 77/2016,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Garanti Bank – S.A. din București, în Dosarul nr. 4.717/314/2016 al Judecătoriei Suceava.2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) și alin. (5)-(6) și ale art. 8 din Legea nr. 77/2016, precum și a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.3.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și legea în ansamblul său sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Suceava și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 septembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x