DECIZIA nr. 589 din 24 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 25 aprilie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 4REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ART. 4REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 5REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 14
ART. 5REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000
ART. 6REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 9
ART. 6REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 14
ART. 6REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 255 19/07/2013 ART. 58
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 10REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ART. 10REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 12REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 13REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 293
ART. 14REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ART. 15REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2022
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 657 17/10/2019
ART. 15REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 14
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 16REFERIRE LALEGE 503 11/07/2002
ART. 16REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002
ART. 16REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 3
ART. 16REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000
ART. 17REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000
ART. 17REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002
ART. 18REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ART. 18REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000
ART. 19REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 20REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 13
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Lorincz Emil în Dosarul nr. 1.785/258/2018/a1 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc – Judecătorul de cameră preliminară și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.271D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, în principal, ca inadmisibilă, susținând că argumentele autorului nu au legătură cu textul legal criticat. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției, arătând că reglementarea diferită a competenței Direcției Naționale Anticorupție pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor de corupție săvârșite de ofițerul de poliție, nu și de agentul de poliție, se justifică în mod obiectiv prin aplicarea unor criterii juste și rezonabile, cum ar fi pregătirea și evoluția profesională specifică fiecăreia dintre cele două subcategorii profesionale, astfel că nu se poate susține caracterul discriminatoriu al textului legal criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea finală din Camera de Consiliu din 12 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.785/258/2018/a1, Judecătoria Miercurea-Ciuc – Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Lorincz Emil în faza de cameră preliminară, într-o cauză penală în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost integrată în cuprinsul încheierii de sesizare, se susține că textul de lege criticat instituie un tratament discriminatoriu nejustificat între agentul de poliție și ofițerul de poliție sub aspectul determinării instanței de judecată competente. Dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate menționează în mod expres ofițerii de poliție printre acei subiecți de drept față de care efectuarea urmăririi penale pentru fapte prevăzute de Legea nr. 78/2000 intră în competența Direcției Naționale Anticorupție (DNA), însă art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului încadrează polițiștii în două categorii, în funcție de nivelul studiilor necesare, astfel că ofițerul de poliție este superior în grad agentului de poliție, calitate în care inculpatul a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate, solicitând posibilitatea de a se adresa unei instanțe egale pentru toți polițiștii.6.Judecătoria Miercurea-Ciuc – Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Tratamentul diferit din punctul de vedere al competenței instanței de judecată în funcție de calitatea persoanei – agent de poliție, în speță – pentru judecarea cauzelor privind săvârșirea faptelor de corupție este justificat chiar de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, care, la art. 9 și 14, în considerarea principiului organizării ierarhice a funcțiilor din cadrul poliției (gradualității), grupează polițiștii în două categorii, în funcție de nivelul studiilor necesare, respectiv corpul ofițerilor de poliție și corpul agenților de poliție. Totodată, statutul polițiștilor este acela de funcționari publici cu statut special, reglementat la nivelul legii organice, astfel că legiuitorul este îndreptățit să stabilească diferențieri în cadrul acestei categorii de funcționari publici în raport cu complexitatea atribuțiilor de serviciu și cu studiile necesare exercitării acestora, criterii care nu sunt stabilite în mod aleatoriu, ci obiectiv, acestea stând și la baza avansării în grade sau a trecerii din categoria agenților de poliție în cea a ofițerilor de poliție. Așa fiind, se justifică includerea ofițerilor de poliție în cuprinsul art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, fără ca și agenții de poliție să fie cuprinși în aceeași enumerare a subiecților activi ai unor fapte de corupție ce intră în competența DNA, deoarece există o diferență sub aspectul rezonanței în societate a faptelor penale săvârșite de funcționari publici, nevoia de soluționare cu celeritate, prin structura specializată a DNA, fiind mai accentuată în funcție de poziția în ierarhia specialității a subiectului activ special al infracțiunii de corupție.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, astfel cum au fost modificate prin art. 58 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții: (…) b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: (…) ofițeri de poliție; (…).“11.Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5), referitor la principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, precum și ale art. 11 alin. (2), cu referire la art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, deși autorul nu indică formal sau expres, din argumentele formulate în susținerea excepției de neconstituționalitate rezultă în mod rezonabil și raportarea la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, privind principiul egalității în fața legii și al nediscriminării.12.Examinând actul de sesizare a Curții Constituționale și dosarul cauzei, Curtea constată că, în fapt, autorul excepției, având funcția de agent de poliție, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Întrucât reprezentantul Ministerului Public prezent la judecarea cauzei nu aparținea structurii Direcției Naționale Anticorupție (DNA), ci parchetului corespunzător instanței competente (Judecătoria Miercurea-Ciuc), inculpatul a invocat în fața judecătorului de cameră preliminară excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, excepția fiind respinsă. În consecință, a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate.13.Prin critica de neconstituționalitate formulată, autorul excepției reclamă, în esență, diferențierea pe care dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 o operează în rândul polițiștilor sub aspectul stabilirii parchetului competent să efectueze urmărirea penală pentru infracțiunile ce intră în competența materială a DNA, în sensul că numai ofițerii de poliție, nu și agenții de poliție, cad sub incidența acestor prevederi. Practic, autorul excepției critică o omisiune de reglementare care afectează, în opinia sa, echitabilitatea procesului penal, comparând, totodată, normele procedurale aplicabile agenților de poliție cu cele aplicabile ofițerilor de poliție și pretinzând, în final, egalitate de tratament juridic sub acest aspect, astfel încât și faptele de corupție comise de agenții de poliție să intre în competența DNA.14.Examinând dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, Curtea Constituțională constată că acestea delimitează competența DNA după calitatea persoanei, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție. În acest sens, sunt enumerate limitativ persoanele care, prin prisma funcției deținute și a calității de subiect activ al infracțiunii de corupție, intră în competența DNA sub aspectul instrumentării cauzei. Printre aceste persoane se află și ofițerii de poliție, alături de: deputați; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii și auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorii Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilieri județeni; prefecți și subprefecți; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocați; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și al societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 și 294 din Codul penal.15.Potrivit art. 14 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, polițiștii se încadrează în două categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare: categoria A – Corpul ofițerilor de poliție, care cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare, și categoria B – Corpul agenților de poliție, care cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale cu diplomă. În continuare, legea stabilește pentru fiecare categorie în parte gradele profesionale corespunzătoare și ordinea lor ierarhică, ceea ce exprimă clar intenția legiuitorului organic de a stabili un tratament juridic diferențiat, în considerarea unei justificări obiective și rezonabile constând în nivelul studiilor absolvite și necesare pentru îndeplinirea diverselor atribuții stabilite prin lege pentru Poliția Română, ca instituție specializată a statului. Această diferențiere stabilită prin chiar statutul legal al polițiștilor se justifică, așadar, prin gradul diferit de complexitate a atribuțiilor ce revin Poliției Române și se întemeiază pe un criteriu obiectiv și rezonabil, astfel că nu poate fi reținută drept o încălcare a principiului egalității și al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens, relevantă este jurisprudența constantă a Curții Constituționale, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia principiul nediscriminării impune, în egală măsură, atât tratament egal pentru situații egale sau comparabile, cât și tratament diferit pentru situații care se deosebesc în mod obiectiv (în acest sens, a se vedea, de exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 657 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 1 noiembrie 2019). Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, există o „discriminare“, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când statul, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, tratează în mod diferit persoane aflate în situații similare (a se vedea Hotărârea din 25 ianuarie 2022, pronunțată în Cauza Dănoiu împotriva României, paragraful 91). Dreptul de a nu fi discriminat de la beneficiul drepturilor garantate de Convenție este de asemenea încălcat atunci când statul nu poate justifica în mod obiectiv și rezonabil lipsa unui tratament diferit pentru persoanele care se află în situații semnificativ diferite (Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, paragraful 44).16.Revenind la actul normativ criticat în cauză, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 503/2002 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, legiuitorul a atribuit DNA un rol aparte, acela de a realiza „politica globală anticorupție“, iar la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a stabilit atribuțiile DNA referitoare la efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor de corupție prevăzute, în mod distinct, în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Acest act normativ cu caracter special stabilește, la rândul său, faptele de corupție în considerarea calității subiectului activ al infracțiunii, care trebuie să exercite o funcție publică de autoritate, o funcție de conducere, de control sau de decizie sau care, prin natura atribuțiilor corespunzătoare, să aibă un impact deosebit în sfera relațiilor sociale și în viața socioeconomică.17.În enumerarea cuprinsă la art. 1 din Legea nr. 78/2000 în acest sens sunt incluse, la lit. a), și persoanele „care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice“, astfel că, sub acest aspect, funcționarii publici – categorie din care fac parte și polițiștii, cu precizarea statutului lor special – pot avea calitate de subiect activ al infracțiunilor de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000.18.Este adevărat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 stabilește competența DNA cu privire la infracțiunile de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000, însă art. 13 prevede două criterii alternative pentru exercitarea acestei competențe: a) fie criteriul material, în sensul că, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro; b) fie criteriul funcției persoanei, care se aplică indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție și vizează strict persoanele enumerate la art. 13 alin. (1) lit. b) din ordonanța de urgență. Fiecare dintre cele două criterii justifică, prin însăși natura lor, intervenția DNA ca structură de parchet organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, specializată în combaterea infracțiunilor de corupție.19.Prin urmare, fapta de corupție comisă de un agent de poliție – funcționar public cu statut special – ar intra în competența DNA numai dacă se încadrează în primul criteriu, cel material, potrivit căruia paguba materială cauzată este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro. Lipsa includerii agentului de poliție în cadrul celui de-al doilea criteriu, spre deosebire de ofițerul de poliție, nu face altceva decât să reflecte distincția privind încadrarea polițiștilor operată chiar de Legea nr. 360/2002, pe care îi clasifică în două categorii distincte – ofițeri de poliție și agenți de poliție -, justificat de gradul diferit al complexității atribuțiilor corespunzătoare fiecărei categorii și bazat pe nivelul diferit al studiilor necesare exercitării respectivelor atribuții.20.Așadar, dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 nu conțin norme discriminatorii și nu instituie un tratament inechitabil sub aspectul incidenței competenței DNA de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile de corupție. Pentru aceleași motive, Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autorul excepției.21.În ceea ce privește invocarea art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea constată că autorul excepției se limitează la indicarea acestuia, fără a prezenta și argumente în sensul relevării relației de contrarietate a textului legal criticat față de aceste norme fundamentale, astfel că, din perspectiva acestei critici, excepția este nemotivată.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lorincz Emil în Dosarul nr. 1.785/258/2018/a1 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x