DECIZIA nr. 586 din 31 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 879 din 2 septembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 682 19/12/2002 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 682 19/12/2002 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 682 19/12/2002
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 682 19/12/2002 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 682 19/12/2002 ART. 19
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 573 03/05/2011
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 476 08/06/2006
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 86 27/02/2003
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 441 06/10/2022
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 682 19/12/2002 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE 200 05/07/2023
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 682 19/12/2002 ART. 2
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 663 24/10/2017
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 138
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 148
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 149
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 148
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 682 19/12/2002 ART. 19
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, excepție ridicată de Laurențiu Niki Turcă Dăscălescu în Dosarul nr. 4.412/90/2013* al Curții de Apel Timișoara – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 748D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care invocă Decizia nr. 852 din 26 noiembrie 2020 și solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 174/A din 14 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.412/90/2013*, Curtea de Apel Timișoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, excepție ridicată de Laurențiu Niki Turcă Dăscălescu cu ocazia soluționării apelurilor formulate în cauză.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, potrivit expunerii de motive la Legea nr. 682/2002, legiuitorul a urmărit să instituie un sistem de măsuri pentru asigurarea protecției și securității martorilor care denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni grave. În acest sens, pe lângă măsurile de includere a martorilor într-un program special de protecție, legiuitorul a prevăzut și o cauză de reducere a pedepsei instituită de textul legal criticat care constituie, la rândul său, un instrument eficient pentru combaterea infracțiunilor grave, prin determinarea persoanelor care dețin informații decisive cu privire la săvârșirea unei astfel de infracțiuni să furnizeze acele informații organelor judiciare.6.Astfel, potrivit dispozițiilor contestate, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, și care prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.7.Arată că a solicitat aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dar prima instanță nu a aplicat aceste dispoziții, considerând că acestea nu își găsesc aplicare prin raportare la definiția legală dată martorului în lege [art. 2 lit. a) pct. 1] și la împrejurările cauzei. Dispozițiile legale criticate consacră posibilitatea reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege numai pentru martorul definit conform art. 2 lit. a) pct. 1 din lege, nefăcându-se referire la ce se va întâmpla cu martorul colaborator. Astfel, deși contribuie la furnizarea unor informații esențiale organelor judiciare, martorului colaborator îi este aplicat un tratament juridic diferit, respectiv nu beneficiază de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege, pentru simplul motiv că definiția dată martorului este una neclară.8.Această situație nu-și găsește justificare în exigențele constituționale consacrate de art. 16 alin. (1) din Constituție. Invocă, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014.9.Susține că determinantă și suficientă pentru acordarea beneficiului reducerii limitelor pedepsei este acțiunea martorului de a denunța și facilita tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave, indiferent că acesta este numit martor, martor colaborator sau colaborator. Așa fiind, denumirea dată celui care facilitează și ajută organele de cercetare penală, respectiv martor, martor colaborator sau colaborator, nu poate fi un element care să îl excludă pe acesta de la beneficiul cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă. Apreciază că diferența operată de norma supusă controlului de constituționalitate nu se bazează pe un criteriu rațional și nu justifică un tratament juridic diferențiat, întrucât, indiferent că vorbim de martori sau de colaboratori, aceștia se află în situații juridice identice din perspectiva incidenței normei supuse controlului de constituționalitate.10.Curtea de Apel Timișoara – Secția penală apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în raport cu art. 16 din Constituție, deoarece colaboratorul sau martorul colaborator ar trebuie să beneficieze de același tratament juridic ca martorul definit de art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014, cu următorul conținut: „În prezenta lege termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles: a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situații: 1.are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.“15.Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece împiedică aplicarea reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru o anumită infracțiune colaboratorului/martorului colaborator. În acest context, din perspectiva antamată de autorul excepției, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate nu pot fi disociate de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.17.În ceea ce privește dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea a observat că instituția reglementată de această normă legală are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta și stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă. Astfel, din perspectiva exigențelor relative la persoana beneficiarului, cauza de atenuare analizată poate fi invocată de către persoana care are, cumulativ, atât calitatea de martor, furnizor al unor informații și date cu caracter determinant în soluționarea cauzelor privind infracțiuni grave, în înțelesul dat acestei din urmă noțiuni de art. 2 lit. h) din legea criticată, cât și calitatea de persoană care, la rândul său, a săvârșit o infracțiune. Categoria cerințelor ce țin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea de către martorul participant la o infracțiune a unui denunț împotriva altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave și, pe de altă parte, facilitarea de către același martor denunțător a identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate. Ambele cerințe au caracter cumulativ, simplul denunț formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunțate și tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea nr. 682/2002. Totodată, recunoașterea efectelor cauzei de atenuare analizate reclamă intervenirea unei atitudini active a martorului, concretizată atât în denunțarea, cât și în facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane, cel mai târziu până la data judecării definitive a cauzei având ca obiect infracțiunea comisă de martorul însuși. Legea stabilește, astfel, un reper temporal maximal, denunțul și colaborarea celui interesat putând interveni în orice alt moment anterior, fără a avea relevanță dacă el este plasat „înaintea urmăririi penale“, „în timpul urmăririi penale“ sau „în timpul judecății“ (Decizia nr. 441 din 6 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 17 ianuarie 2023, paragrafele 12-14).18.Curtea a reținut că, în cadrul politicii penale, legiuitorul a reglementat, atât în Codul penal și în Codul de procedură penală, cât și în alte legi speciale, norme penale în temeiul cărora operează o reducere a pedepselor stabilite de legiuitor în normele de incriminare. Astfel, art. 19 din Legea nr. 682/2002 reglementează o cauză legală specială de reducere a pedepsei, care are aplicabilitate până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Curtea a constatat că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, adică persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală, inculpaților într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, și anume sunt persoane care au comis o infracțiune și care, până în momentul condamnării, denunță ori facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane. Or, orice inculpat care are cunoștință despre săvârșirea unor infracțiuni grave [una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023] a avut posibilitatea să se încadreze în această categorie, dar, prin tăcerea sa, a ales să nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat.19.Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator diferențiat în funcție de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat.20.Totodată, Curtea a reținut că aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescența unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri și traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecției martorilor și nu este de natură să aducă atingere principiului egalității în drepturi (Decizia nr. 663 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 3 aprilie 2018, paragrafele 14-17) .21.Distinct de cele reținute prin decizia anterior menționată, ale cărei considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea observă că, potrivit art. 138 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, utilizarea colaboratorilor reprezintă o metodă specială de cercetare și că, potrivit alin. (10) al aceluiași articol, „prin utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor se înțelege folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală în scopul obținerii de date și informații cu privire la săvârșirea unei infracțiuni“. Totodată, dispozițiile art. 148 și 149 din același act normativ detaliază modalitatea de utilizare a investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor, respectiv măsurile de protecție a investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor.22.Astfel, potrivit alin. (10) al art. 148 din Codul de procedură penală, în situații excepționale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol, iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obținerea datelor sau informațiilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. Dispozițiile art. 148 alin. (2)(3) și (5)(9) din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Așa fiind, Curtea constată că persoanele care se află în ipoteza art. 19 din Legea nr. 682/2002 se găsesc într-o situație diferită față de persoanele care au calitatea de colaborator, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.23.Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că, din perspectiva considerentelor de politică penală avute în vedere de legiuitor în stabilirea cauzelor de reducere a pedepsei, nu se poate reține încălcarea principiului egalității prin acordarea acestui beneficiu numai persoanelor prevăzute de dispozițiile art. 19 coroborate cu art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor.24.De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză, deoarece norma constituțională invocată vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți cetățenești, restrângere neconstatată în prezenta cauză.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu Niki Turcă Dăscălescu în Dosarul nr. 4.412/90/2013* al Curții de Apel Timișoara – Secția penală și constată că dispozițiile art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x