DECIZIA nr. 586 din 24 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 154 alin. (2) și ale art. 159 din Codul penal, excepție ridicată de George Gâtej în Dosarul nr. 4.966/197/2019 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.140D/2019.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, în principal, ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu este motivată, textele constituționale sunt doar formal invocate, iar susținerile prezentate nu au legătură cu soluționarea cauzei. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției, arătând că textele de lege criticate răspund cerințelor de claritate și previzibilitate, așa cum a arătat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 18 din 19 ianuarie 2016 și Decizia nr. 473 din 12 iulie 2018.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 524/Ap din 27 iunie 2019, pronunțată în camera de consiliu în Dosarul nr. 4.966/197/2019, Curtea de Apel Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 154 alin. (2) și ale art. 159 din Codul penal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de George Gâtej, aflat în stare de detenție, într-o cauză penală privind examinarea, în camera de consiliu, a admisibilității în principiu a unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii penale.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate și claritate, generând discriminare în rândul cetățenilor și afectând, astfel, drepturile constituționale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, libertatea individuală și dreptul la apărare. Astfel, cu privire la art. 154 alin. (2) din Codul penal, se arată că textul are o redactare neclară și lipsită de predictibilitate, deoarece, spre deosebire de celelalte forme ale infracțiunii, în cazul infracțiunilor în formă continuată – înșelăciune, în speță – nu se poate stabili cu precizie care este ultima acțiune sau inacțiune pentru a se determina apoi momentul din trecut de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale, în scopul aplicării art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, potrivit căruia termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani dacă legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani. Prin urmare, solicitând instanței, în cuprinsul contestației în anulare, să constate împlinirea termenului de prescripție în cazul său, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 154 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în ipoteza în care instanța ar fi respins această cerere.  … 6.De asemenea, consideră că la pronunțarea deciziei definitive de condamnare s-a omis să se constate împăcarea părților, drept cauză de încetare a răspunderii penale și de stingere a acțiunii civile, iar în ipoteza respingerii acestei solicitări din cuprinsul contestației în anulare, consideră că și prevederile art. 159 din Codul penal, care reglementează instituția împăcării, sunt neconstituționale din perspectiva lipsei de claritate și predictibilitate, deoarece nu precizează clar care sunt formalitățile, documentele sau procedurile legale prin care se poate constata sau dovedi împăcarea părților, cum se dovedește conflictul existent între părți, ce ar implica împăcarea lor ulterioară sau momentul de la care acestea se pot considera în conflict sau împăcate. În lipsa determinării acestor elemente prin lege, textul lasă loc unor interpretări aleatorii, care creează discriminare între cetățeni și afectează drepturile lor procesuale.  … 7.Curtea de Apel Brașov – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate care, pe de o parte, stabilesc modalitatea de calcul al termenului de prescripție și, pe de altă parte, reglementează instituția împăcării sunt clare și previzibile, fără a crea un tratament discriminatoriu în rândul subiecților de drept și fără a se constata, la nivelul instanțelor judecătorești, probleme de interpretare și aplicare.  … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 154 alin. (2) și ale art. 159 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, având următorul cuprins:– Art. 154 alin. (2) – Termenele de prescripție a răspunderii penale: „(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.“; … – Art. 159 – Împăcarea: (1)Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.(2)Împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.(3)Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.(4)Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.(5)În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convențional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârșit infracțiunea și persoana vătămată nu produce efecte față de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiași fapte.(6)În cazul în care infracțiunea este săvârșită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, dispozițiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. …  … 12.Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 23 – Libertatea individuală și ale art. 24 – Dreptul la apărare. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în prezenta cauză a fost sesizată printr-o decizie penală, pronunțată în camera de consiliu într-o cauză având ca obiect admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de autorul excepției împotriva unei decizii penale definitive de condamnare.  … 14.Instanța de judecată, prin aceeași decizie, a analizat admisibilitatea excepției de neconstituționalitate din perspectiva incidenței asupra cauzei și a dispus sesizarea Curții Constituționale, respingând, totodată, ca inadmisibilă, contestația în anulare, în baza art. 431 din Codul de procedură penală, referitor la admiterea în principiu a acesteia. … 15.În acest cadru procesual, Curtea observă că textele legale criticate pe calea excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei, al cărei obiect îl reprezintă verificarea admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, condamnatul, în completarea motivelor ce susțin contestația în anulare, invocă neconstituționalitatea prevederilor din Codul penal cuprinse în art. 154 alin. (2), referitoare la termenele de prescripție a răspunderii penale, și în art. 159, care reglementează instituția împăcării, arătând, în esență, că împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale și împăcarea părților ar constitui, în cazul său, cauze de încetare a procesului penal ignorate de instanța de judecată la pronunțarea sentinței penale de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, sentință devenită definitivă prin decizie pronunțată în apel.  … 16.Prin urmare, deși excepția de neconstituționalitate are caracterul unei apărări în legătură directă cu motivele formulate în susținerea contestației în anulare, aceasta a fost invocată în faza admisibilității în principiu a contestației în anulare, fază prealabilă analizării pe fond a contestației în anulare și în care nu puteau fi invocate decât excepții care să vizeze această etapă procedurală, și nu una ulterioară. Așadar, în faza admisibilității în principiu se pot critica pentru neconstituționalitate texte care au legătură cu sediul materiei ce reglementează această instituție juridică, doar astfel justificându-se interesul invocării unei asemenea excepții prin prisma incidenței textului criticat ca și condiție de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, relevante sunt Decizia nr. 248 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14 iulie 2021, Decizia nr. 82 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 29 aprilie 2021, Decizia nr. 32 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 23 martie 2021, și Decizia nr. 533 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 27 noiembrie 2019. În consecință, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 154 alin. (2) și ale art. 159 din Codul penal va fi respinsă ca inadmisibilă.  … 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 alin. (2) și ale art. 159 din Codul penal, excepție ridicată de George Gâtej în Dosarul nr. 4.966/197/2019 al Curții de Apel Brașov – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește