DECIZIA nr. 584 din 24 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 284 din 5 aprilie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 4REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 5REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 513 07/07/2015
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 12REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 CAP. 3
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 16REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 818 07/12/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 866 10/12/2015
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 303 05/06/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 338 24/09/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 6.533/245/2019 al Judecătoriei Iași – Secția penală și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.997D/2019. 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, astfel cum a stabilit și Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie. În esență, consideră că textul de lege criticat nu contravine dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit prevederilor legale în vigoare, persoana condamnată are dreptul de a fi ascultată la locul de deținere, iar în cursul judecății este citată, putând formula cereri sau putând beneficia de asistența unui apărător, astfel fiind respectate garanțiile procesuale specifice procesului penal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 21 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.533/245/2019, Judecătoria Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan Dumitru Mironescu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva hotărârii judecătorului delegat cu supravegherea pedepsei privării de libertate. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, întrucât prevăd aducerea pentru audiere a persoanei condamnate doar la solicitarea instanței, dispozițiile art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 creează o discriminare față de procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului, persoane care, potrivit art. 39 alin. (17) din aceeași lege, pot participa la judecată și pot pune concluzii. Prin urmare, persoanei condamnate nu îi este asigurată condiția esențială a prezenței la propriul proces pentru a-și susține punctul de vedere oral, nemijlocit și în contradictoriu, fiind încălcat și principiul egalității de arme, principiu de bază al unui proces echitabil în scopul aflării adevărului.6.Judecătoria Iași – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu există discriminare între persoane care sunt pe poziții procesuale diferite, iar în această procedură condamnații pot solicita motivat instanței să fie aduși la judecată, iar instanța îi poate aduce, fără a fi însă necesar ca această audiere să fie făcută în mod obligatoriu, în toate cauzele.7.Precizează, de altfel, că, în cauza în care s-a invocat excepția, persoana condamnată a fost adusă în fața instanței de judecată. 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, de exemplu prin Decizia nr. 513 din 7 iulie 2015. 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Prevederile legale criticate fac parte din titlul III – Executarea pedepselor privative de libertate, capitolul III – Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate și au următoarea redactare: + 
Articolul 39Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate: (16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată.
13.Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 21, invocate sub aspectul accesului la justiție și al dreptului la un proces echitabil. 14.În esență, autorul excepției susține că textul legal criticat contravine art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție deoarece condiționează accesul la instanță al condamnatului de solicitarea expresă a acesteia de aducere, astfel că, spre deosebire de procuror și reprezentantul administrației penitenciarului, care pot participa la judecată și pot pune concluzii, condamnatului nu îi este asigurată condiția esențială a prezenței sale la propriul proces. 15.Analizând actul de sesizare și criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea observă că, în prezentul dosar, dispozițiile legale atacate nu au legătură cu circumstanțele cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Astfel, prevederile art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 permit instanței de judecată să dispună sau nu aducerea persoanei condamnate în fața sa spre a fi audiată cu prilejul judecării contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost respinsă plângerea formulată de persoana condamnată împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 16.Or, prin chiar Încheierea de sesizare din 21 iunie 2019, instanța de judecată precizează că a dispus citarea petentului/autorului excepției cu mențiunea aducerii sale la termenul de judecată, aspect consemnat și în Încheierea din ședința publică din 18 iunie 2019, la care autorul excepției a fost prezent. Prin urmare, fiind citat spre aducere în fața instanței, acesta nu se afla în situația de a critica ipoteza – permisă de textul legal examinat – în care instanța alege să nu dispună citarea persoanei condamnate, astfel că lipsește interesul real al autorului de a invoca prezenta excepție, dispozițiile criticate neproducând în cauză efectul juridic negativ reclamat de autorul acesteia. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora dispozițiile legale criticate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, instanța de judecată ar fi trebuit să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013.17.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat constant că legătura reglementării primare criticate pentru neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19). Mai mult, constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 5 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sau Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013). Invocarea neconstituționalității unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). 18.În concluzie, Curtea constată că autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate în abstract, fără să fi fost în realitate afectat de textul legal astfel atacat, deoarece a fost citat, adus și s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și susține contestația, împrejurări care, în considerarea jurisprudenței relevante în materia condițiilor de admisibilitate, mai sus indicată, impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 6.533/245/2019 al Judecătoriei Iași – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x