DECIZIA nr. 583 din 31 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Ilie în Dosarul nr. 140/46/2020/a1 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 501D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că însăși Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale permite utilizarea înregistrărilor obținute legal într-o cauză și în privința altor persoane, cu respectarea art. 8 din Convenție. Dispozițiile criticate urmăresc protejarea confidențialității convorbirilor dintre avocat și client pentru a nu aduce atingere caracterului echitabil al procesului. Aceste restricții sunt motivate de respectul față de profesia de avocat, protejându-se inclusiv funcția de apărare, care nu ar putea fi exercitată în mod eficient. Arată că o parte dintre interceptări se vor distruge de îndată, procurorul rămânând în posesia informației, care poate fi utilizată în mod probator (probe derivate). Acestea pot fi folosite potrivit art. 102 alin. (4) din Codul de procedură penală.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 31 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 140/46/2020/a1, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Ilie cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu, dispusă împotriva sa. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că dispozițiile criticate încalcă principiul egalității de arme între acuzare și apărare deoarece prin modul de formulare apărarea se situează într-o poziție de inferioritate față de acuzare în ceea ce privește realizarea acestor procedee probatorii. În timp ce acuzarea beneficiază de confidențialitate, apărării nu îi este asigurat acest drept, întrucât se permite monitorizarea discuțiilor și a raporturilor avocatului cu persoana pe care o asistă. Susține că textul criticat vine în contradicție cu regula confidențialității („privilegiul avocat-client“), consacrată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de care trebuie să beneficieze avocatul în relațiile sale cu persoanele pe care le asistă. Caracterul privilegiat al relației client-avocat decurge din art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care protejează confidențialitatea comunicărilor cu caracter privat, indiferent de conținutul și forma acestora. … 6.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că rațiunea textului de lege criticat este aceea de a oferi protecție secretului profesional. Potrivit art. 11 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredințată, iar art. 35 întărește protecția secretului profesional, stabilind categoria de acte și lucrări care nu pot forma obiectul supravegherii tehnice sau a corespondenței profesionale a acestuia. Dispozițiile art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală oferă protecție raporturilor profesionale dintre avocat și clientul său, orice depășește acest cadru putând face obiectul metodelor de supraveghere tehnică. Confidențialitatea discuțiilor care au vizat raporturile dintre avocat și inculpatul pe care îl asistă este asigurată de legiuitor chiar în textul art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală, care prevede că, dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activitățile de supraveghere tehnică au vizat și raporturile dintre avocat și suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obținute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de procuror. … 7.Excepția pe care dispoziția de lege criticată o prevede reprezintă o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, în sensul art. 8 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, în art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt enumerate expres și limitativ faptele penale ce pot fi cercetate prin metoda supravegherii tehnice, printre acestea regăsindu-se și infracțiunile de corupție. În Cauza Iordachi și alții împotriva Republicii Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că înregistrarea convorbirilor telefonice este o ingerință foarte serioasă în drepturile individului și numai motive solide, bazate pe o bănuială rezonabilă că persoana este implicată într-o activitate criminală gravă, pot servi ca temei pentru autorizare. Cum legea română definește criteriile de rezonabilitate a suspiciunilor împotriva persoanei în scopul autorizării unei interceptări, în art. 139 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, și oferă garanții că interceptarea poate avea loc doar în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute, protejând, în același timp, confidențialitatea convorbirilor dintre avocat și clientul său (cu excepția cazului în care există date că avocatul săvârșește o infracțiune), instanța judecătorească apreciază că dispozițiile legale criticate sunt conforme Constituției, excepția de neconstituționalitate fiind neîntemeiată. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Raportul dintre avocat și persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârșește ori pregătește săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activitățile de supraveghere tehnică au vizat și raporturile dintre avocat și suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obținute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului.“ … 12.Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a analizat anterior critici de neconstituționalitate potrivit cărora interceptarea convorbirilor și discuțiilor dintre client și avocat încalcă principiul confidențialității client-avocat, precum și dreptul la apărare. Prin Decizia nr. 284 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 6 iunie 2023, paragrafele 71-81, și Decizia nr. 23 din 18 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 5 aprilie 2017, paragraful 34, Curtea a subliniat statutul privilegiat al corespondenței avocat-client, aceasta beneficiind, în consecință, și de un tratament juridic specific, fără a se putea pune semnul egalității între aceasta și corespondența obișnuită între indivizi. Pentru a ajunge la concluzia menționată anterior, Curtea a avut în vedere actele normative ce reglementează relația avocat-client, secretul profesional ce caracterizează această relație, jurisprudența instanței de control constituțional în materie, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind relația client-avocat. … 14.Curtea a reținut că, în conformitate cu art. 28 alin. (1) și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, „Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă […]“, iar „Contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului“. De asemenea, „Avocatul este obligat să acorde asistență juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou“ (art. 40 din lege). Potrivit art. 11 din aceeași lege, „Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredințată, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege“. … 15.De asemenea, potrivit art. 6 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, „Relațiile dintre avocat și clienții săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate și confidențialitate. Drepturile și obligațiile avocatului sunt prevăzute de Lege, prezentul statut, codul deontologic și de contractul de asistență juridică legal încheiat“. În același sens, conform art. 109 alin. (2) din Statut, „Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului, apreciat în limitele legii, ale prezentului statut și ale codului deontologic“; totodată, „Avocatul este dator să își sfătuiască clientul cu promptitudine, în mod conștiincios, corect și cu diligență“ (art. 111 teza întâi din Statut). Art. 108 alin. (1) din Statut prevede că „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia“, iar art. 113 dispune că „Avocatul este confidentul clientului în legătură cu cazul încredințat. Confidențialitatea și secretul profesional garantează încrederea în avocat și constituie obligații fundamentale ale avocatului“. … 16.Prin urmare, în virtutea contractului de asistență juridică se nasc drepturi și obligații specifice profesiei de avocat (Decizia nr. 1.210 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010), în considerarea rolului esențial al avocatului de apărător al drepturilor și intereselor justițiabililor (Decizia nr. 472 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 28 iulie 2016, paragraful 28), drept care relația dintre aceștia trebuie să fie caracterizată prin încredere (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 136 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 18 aprilie 2016, paragraful 23). Curtea a subliniat că „o apărare eficientă nu poate fi realizată decât dacă între parte și avocatul care îi reprezintă interesele există o relație bazată pe încredere deplină, având în vedere faptul că partea urmează să îi încredințeze avocatului informații de natură personală, pe baza cărora acesta va construi o apărare adecvată“ (a se vedea Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, precitată). … 17.Cu privire la relația client-avocat, în Decizia nr. 23 din 18 ianuarie 2017, precitată, paragrafele 34-37, instanța de control constituțional a invocat bogata jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului din care transpar caracterul privilegiat și necesitatea reglementării unor garanții suplimentare de protecție a acestei relații. În acest sens, s-a reținut că instanța de la Strasbourg a statuat că percheziția dispusă cu privire la un cabinet de avocat (avocat care nu era bănuit de nicio faptă penală) nu a fost însoțită de remedii împotriva ingerințelor în secretul profesional, precum, spre exemplu, interdicția de a ridica documente care intră sub privilegiul avocat-client sau supravegherea activității de percheziție de un observator independent capabil să identifice, independent de echipa de investigare, documentele acoperite de privilegiul profesional. Inspectarea și confiscarea materialelor acoperite de secretul profesional reprezintă o ingerință disproporționată asupra secretului corespondenței. Curtea a reamintit că o atingere adusă secretului profesional (al avocatului) poate avea repercusiuni asupra bunei administrări a justiției și automat asupra art. 6 din Convenție (Hotărârea din 7 iunie 2007, pronunțată în Cauza Smirnov împotriva Rusiei, paragrafele 46 și 48, și, în același sens, referitor la privilegiul avocat-client, a se vedea și Decizia de inadmisibilitate din 19 septembrie 2002, pronunțată în Cauza Tamosius împotriva Regatului Unit, sau Hotărârea din 22 octombrie 2015, pronunțată în Cauza Annagi Hajibeyli împotriva Azerbaidjanului, paragraful 69 și următoarele). … 18.Caracterul privilegiat al relației client-avocat decurge din art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care protejează confidențialitatea comunicărilor cu caracter privat, indiferent de conținutul și forma acestora (Hotărârea din 6 decembrie 2012, pronunțată în Cauza Michaud împotriva Franței, paragraful 90). Prin urmare, obligația de raportare a unei operațiuni suspecte instituite în sarcina avocaților, din moment ce constrânge la furnizarea către o autoritate administrativă de informații referitoare la o altă persoană, pe care le dețin prin natura schimburilor pe care le-au avut cu ea, constituie o ingerință în dreptul lor la respectarea corespondenței (paragraful 91). Curtea de la Strasbourg a remarcat că, indiferent de finalitatea sa, corespondența dintre avocat și client beneficiază de un statut privilegiat în ceea ce privește confidențialitatea, indiferent de formele schimburilor realizate între avocați și clienți. Se acordă o mare importanță riscului de alterare a secretului profesional al avocaților, deoarece acesta poate avea repercusiuni asupra bunei administrări a justiției în condițiile în care secretul profesional este la baza relației de încredere dintre avocat și client (paragraful 117). Curtea a subliniat că art. 8 din Convenție protejează confidențialitatea corespondenței dintre indivizi, dar acordă o protecție sporită schimburilor dintre avocați și clienți. Acest lucru se justifică prin faptul că avocații au o misiune fundamentală într-o societate democratică: apărarea justițiabililor. Or, un avocat nu poate îndeplini această misiune fundamentală dacă nu este în măsură să le garanteze celor cărora le asigură apărarea că schimburile lor rămân confidențiale. Relația de încredere dintre ei, indispensabilă îndeplinirii acestei misiuni, intră astfel în joc. De aceasta depinde, de asemenea, în mod indirect, dar necesar, și respectarea dreptului justițiabilului la un proces echitabil, mai ales în ceea ce privește dreptul oricărui „acuzat“ de a nu contribui la propria incriminare (paragraful 118) (a se vedea și Hotărârea din 23 aprilie 2015, pronunțată în Cauza François împotriva Franței, paragraful 51, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că statutul specific al avocaților îi plasează într-o poziție centrală în administrarea justiției, în calitate de intermediari între justițiabili și instanțele de judecată; aceștia joacă un rol-cheie în asigurarea încrederii publicului în activitatea instanțelor, aspect fundamental într-o democrație și într-un stat de drept). Prin urmare, secretul profesional al avocaților – care presupune înainte de toate o serie de obligații în sarcina lor – este în mod special protejat de art. 8 din Convenție (paragraful 119). … 19.Secretul profesional al avocaților nu este intangibil, iar instanța de la Strasbourg a constatat că acesta poate fi limitat, spre exemplu, atunci când intră în conflict cu dreptul la libertatea de exprimare a avocatului (paragraful 123) (a se vedea și Hotărârea din 16 iunie 2016, pronunțată în Cauza Versini-Campinchi și Crasnianski împotriva Franței, paragraful 77). Importanța acestuia trebuie pusă în balanță cu cea pe care statele membre o dau luptei împotriva spălării banilor proveniți din activități ilicite, susceptibili a servi finanțării unor activități infracționale, în special în domeniul traficului de stupefiante, sau terorismului internațional (paragraful 123). Obligația avocaților de raportare a suspiciunilor referitoare la săvârșirea unor infracțiuni anume determinate nu contravine în sine textului convențional dacă aceasta este reglementată în mod corespunzător, în cazuri limitativ prevăzute, și nu atinge esența însăși a misiunii de apărare (paragrafele 127-132), iar Curtea nu poate invalida alegerea unui stat sau a unui grup de state de a impune prevederi represive în cadrul unui mecanism specific de prevenire (paragraful 124). … 20.În privința interceptării convorbirilor dintre avocat și client, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în mod excepțional, secretul profesional al avocaților, care se bazează pe dreptul la apărare al clientului, nu constituie un obstacol în calea transcrierii unei conversații dintre un avocat și clientul său în cadrul interceptării obișnuite a liniei telefonice a celui din urmă dacă conținutul acesteia este de natură să ducă la prezumpția participării avocatului însuși la o infracțiune și în măsura în care această transcriere nu afectează dreptul la apărare al clientului. Cu alte cuvinte, Curtea admite că, fiind enunțată atât de restrictiv, această excepție de la principiul confidențialității conversațiilor dintre avocat și clientul său conține o garanție adecvată și suficientă împotriva abuzurilor (Hotărârea din 16 iunie 2016, pronunțată în Cauza Versini-Campinchi și Crasnianski împotriva Franței, paragraful 79). Curtea a apreciat că ceea ce este important în primul rând în acest context este ca dreptul la apărare al clientului să nu fie afectat, iar transcrierile astfel realizate să nu fie utilizate împotriva acestuia în procedura la care este supus (paragraful 80). Puterea conferită judecătorului de instrucție de a dispune interceptarea, înregistrarea și transcrierea corespondențelor telefonice „era limitată de respectarea dreptului la apărare care guvernează în special confidențialitatea corespondențelor dintre persoana pusă sub urmărire și avocatul pe care l-a desemnat“, iar „o conversație telefonică ce are loc între cei doi nu poate fi transcrisă și depusă la dosar decât dacă conținutul și natura sa sunt în măsură să ducă la prezumpția participării avocatului respectiv la o infracțiune“. Cu alte cuvinte, transcrierea unei conversații dintre un avocat și clientul său nu poate fi reținută în acuzarea clientului pus sub urmărire; aceasta poate totuși să fie reținută în acuzarea avocatului dacă relevă o infracțiune din partea acestuia (paragraful 81). … 21.Astfel, având în vedere cadrul legal și jurisprudențial menționat, instanța de control constituțional a constatat că activitatea de asistență juridică prestată de avocat presupune o relație de încredere între acesta și client, ce are la bază secretul profesional, paradigmă în care confidențialitatea joacă un rol primordial. Secretul profesional decurge din dreptul la apărare al clientului, care, la rândul său, este o garanție a dreptului la un proces echitabil. Corespondența dintre aceștia contribuie, în mod esențial, la realizarea apărării clientului, fiind așadar un element intrinsec al dreptului fundamental la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție; de aceea, relația avocat-client este calificată drept una privilegiată (Decizia nr. 23 din 18 ianuarie 2017, paragraful 38). … 22.De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că, în vederea asigurării unor garanții suplimentare de protecție a acestui tip de corespondență, art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 prevede: „(1) Pentru asigurarea secretului profesional, actele și lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul său sunt inviolabile. Percheziționarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri și bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condițiile legii. (2) Sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri și de la măsura confiscării: a) înscrisurile care conțin comunicări între avocat și clientul său; b) înscrisurile care conțin consemnări efectuate de către avocat cu privire la aspecte referitoare la apărarea unui client“. În ceea ce privește interceptarea convorbirilor dintre client și avocat, același text de lege reglementează, în mod expres, la alin. (3) și (4), faptul că „(3) Nu vor putea fi ascultate și înregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului și nici nu va putea fi interceptată și înregistrată corespondența sa cu caracter profesional, decât în condițiile și cu procedura prevăzute de lege. (4) Raportul dintre avocat și persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârșește ori pregătește săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală. Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activitățile de supraveghere tehnică au vizat și raporturile dintre avocat și suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obținute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Judecătorul dispune informarea avocatului“. În mod similar, art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală stabilește că „Raportul dintre avocat și persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârșește ori pregătește săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activitățile de supraveghere tehnică au vizat și raporturile dintre avocat și suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obținute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului“. În mod particular, asigurarea confidențialității comunicărilor dintre client și avocat este codificată inclusiv ca drept al persoanei reținute sau arestate (suspect sau inculpat), art. 89 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăzând că „Persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidențialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază și securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obținute cu încălcarea prezentului alineat se exclud“. Așa încât Curtea a reținut că dispozițiile din legea specială care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de avocat coroborate cu normele din codificarea procesual penală precitate, precum și cu prevederile art. 306 alin. (6) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „Secretul bancar și cel profesional, cu excepția secretului profesional al avocatului, nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmăririi penale“, constituie un cadru normativ apt să asigure o protecție suplimentară relației avocat-client și, implicit, corespondenței dintre aceștia. În caz contrar, dacă s-ar fi prevăzut o exceptare totală a supravegherii tehnice a convorbirilor dintre avocat și client, ar fi fost limitate prevederile Codului de procedură penală în privința sferei de cuprindere a metodelor speciale de cercetare și supraveghere, în sensul că nu putea fi folosit ca mijloc de probă procesul-verbal întocmit pentru activitatea de supraveghere tehnică ce ar fi vizat comunicările dintre avocat și client și care nu ar fi fost în legătură cu dreptul la apărare al clientului, vizând activitatea infracțională a avocatului. În schimb, Curtea reține că probele care sunt obținute prin această modalitate și care vizează raporturile avocat-client subsumate activității de asistență juridică nu pot fi folosite în procesul penal. … 23.În concluzie, Curtea a reținut că garanțiile specifice, care însoțesc relația privilegiată client-avocat, nu se aplică dacă avocatul săvârșește el însuși fapte penale. Relația privilegiată client-avocat subzistă însă în toate condițiile și circumstanțele, iar săvârșirea unor fapte penale de către avocat excedează acestei relații, ipoteză în care urmează să se aplice normele de drept comun în materie. În aceste condiții, Curtea constată că cele reținute anterior sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel Ilie în Dosarul nr. 140/46/2020/a1 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește