DECIZIA nr. 582 din 31 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emanuel Kadar în Dosarul nr. 72/83/2020/a1 al Tribunalului Satu-Mare – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 465D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că autorul acesteia urmărește completarea textului de lege criticat. Arată că autopsia se face de anumite persoane specializate și constatările acestora se vor regăsi într-un raport ce devine raportul de expertiză, mijloc de probă în dosarul penal. Dispozițiile criticate sunt clare și previzibile, acestea trebuind a fi coroborate cu dispozițiile art. 172 alin. (8) și ale art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, numai în acest mod instanțele judecătorești putând ajunge la aflarea adevărului.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea finală de cameră preliminară din 13 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 72/83/2020/a1, Tribunalul Satu-Mare – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emanuel Kadar în etapa procesuală a camerei preliminare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că încunoștințarea doar a membrilor familiei victimei despre data autopsiei și posibilitatea acordată doar acestora de a-și desemna un expert independent parte prezintă valențe clare de imparțialitate și inechitate în raport cu persoana suspectului/inculpatului. Se aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât se permite doar familiei victimei sau părților civile exercitarea acestui drept, în pofida drepturilor suspectului sau inculpatului. Neacordarea acelorași drepturi suspectului/inculpatului contravine prevederilor referitoare la egalitatea în fața legii, la principiul legalității și la dreptul la un proces echitabil cuprinse în Legea fundamentală și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul la un proces echitabil trebuie să se regăsească pe toată durata derulării procesului penal, inclusiv în cursul urmăririi penale, ca o sumă de garanții procedurale acordate persoanelor implicate, indiferent de calitatea avută (inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente). Principiul egalității armelor trebuie să asigure un just echilibru între părți, între mijloacele de care dispune apărarea și cele de care dispune acuzarea. Or, câtă vreme autopsia medico-legală se dispune în fază de urmărire penală de către procuror, iar singurele persoane care pot propune un expert independent sunt părțile civile în raport cu ceilalți participanți la procesul penal se aduce atingere principiilor fundamentale anterior invocate. … 6.Tribunalul Satu-Mare – Secția penală, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia pe fondul excepției de neconstituționalitate. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită, în realitate, completarea reglementării art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală cu posibilitatea informării de către organul de urmărire penală nu doar a membrilor de familie, ci și a suspectului/inculpatului cu privire la posibilitatea desemnării unui expert-parte. … 9.În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertiza este procedeul probatoriu prin care este folosită în procesul penal opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului. Totodată, autopsia medico-legală reprezintă procedeul probatoriu dispus de către organul judiciar și efectuat de către medicul legist prin examinarea completă, externă și internă, a cadavrului uman. În urma examinării, este întocmit un raport de expertiză care cuprinde constatările și concluziile expertului și care va conține obligatoriu elementele prevăzute de art. 185 alin. (8) din Codul de procedură penală. Acest raport, denumit uneori și raport necropsic, va constitui mijlocul de probă în cadrul procesului penal, răspunzând, la fel ca orice altă expertiză, numai la obiectivele stabilite de organul judiciar cu privire la situația de fapt. Dispozițiile noului Cod de procedură penală stabilesc, într-o primă etapă, în cuprinsul art. 172-181, condițiile generale în care poate fi dispusă efectuarea unei expertize, procedura de efectuare a acesteia, cuprinsul raportului de expertiză, modul de numire a expertului, drepturile și obligațiile acestuia, precum și cazurile de incompatibilitate, iar, într-o a doua etapă, prin dispozițiile art. 182-191, sunt reglementate în mod particular cele zece tipuri de expertiză, cu anumite specificități din perspectiva legii procesual penale și a legii penale. Așadar, la începutul capitolului privind expertiza se stabilește cadrul general în materie de expertiză, urmând ca aceste dispoziții să fie completate ulterior cu cele speciale, care particularizează fiecare expertiză în parte. În cazul desemnării unui expert-parte în situația dispunerii efectuării unei autopsii medico-legale, conform prevederilor art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanță, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei. O dispoziție similară se regăsește și în cuprinsul art. 172 alin. (8) din Codul de procedură penală, în care se menționează că la efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau a subiecților procesuali principali. … 10.Astfel, menționarea în cuprinsul normei criticate a dreptului membrilor de familie de a fi încunoștințați de către organul de urmărire penală cu privire la data autopsiei și a dreptului de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei nu echivalează cu o excludere de către legiuitor a aplicării prevederilor art. 172 alin. (8) și ale art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, în ipoteza efectuării autopsiei medico-legale. Așadar, în lipsa reglementării dreptului suspectului sau inculpatului de a putea desemna un expert-parte în cuprinsul art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală, prevederile acestui articol se vor completa cu cele ale art. 172 alin. (8) și ale art. 173 alin. (4) din același act normativ, care prevăd, în mod expres, acest drept. … 11.Așa fiind, instituirea în cuprinsul art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală a dreptului membrilor de familie ai victimei de a fi informați cu privire la data autopsiei și a dreptului de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei nu are rolul de a înlătura de la aplicare dreptul general conferit tuturor părților ori subiecților procesuali de a solicita desemnarea unor experți-parte, în baza prevederilor art. 172 alin. (8) și ale art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Organul de urmărire penală trebuie să încunoștințeze un membru de familie despre data autopsiei și despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei.“ … 15.Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea și previzibilitatea legii, art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esență, faptul că inculpatul nu are dreptul de a solicita ca la efectuarea autopsiei medico-legale să participe un expert independent din partea sa. Plecând de la aceste premise, Curtea observă că, prin Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 17 martie 2017, paragrafele 18 și 19, a reținut că efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert [art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală], având în vedere că procesul penal este acea activitate reglementată de lege și desfășurată de organele judiciare, de părți și de celelalte persoane care participă într-o cauză penală la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției, în scopul constatării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni și al pedepsirii făptuitorilor potrivit vinovăției lor. Expertiza reprezintă un mijloc de probă reglementat de Codul de procedură penală, fiind realizată de experți calificați drept subiecți procesuali care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în cauzele penale. În aceste condiții, Curtea a constatat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili sfera persoanelor care participă la înfăptuirea justiției prin efectuarea de expertize, precum și condițiile de dobândire a calității de expert, condiții care trebuie să asigure întocmirea rapoartelor de expertiză în mod imparțial și la un standard profesional ridicat.  … 17.Totodată, prin Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 12 mai 2016, paragrafele 19-21, Curtea a constatat că soluțiile legislative prevăzute la art. 172 alin. (5) și art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora examinările medico-legale se efectuează în mod exclusiv în cadrul instituțiilor medico-legale, iar desemnarea unuia sau mai multor experți, în aceste cazuri, se face doar de către aceste instituții, sunt justificate de caracterul strict specializat al expertizelor medico-legale și al activităților tehnice pe care realizarea acestora le presupune. … 18.Curtea Constituțională a reținut că activitatea medico-legală constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator și alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viață, cadavrelor, produselor biologice și corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor ori în alte situații prevăzute de lege, precum și în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice și de cercetare a filiației. De altfel, tocmai acest caracter strict specializat a determinat reglementarea acestei activități printr-un act normativ distinct, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000. … 19.Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 172 alin. (5) și ale art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală constituie norme speciale în domeniul expertizelor, ce reglementează, în mod distinct, cu privire la expertizele medico-legale. Acestea se completează cu prevederile generale în materia expertizelor, cuprinse la art. 172-191 din Codul de procedură penală, în privința aspectelor pe care dispozițiile Codului de procedură penală și legislația specială în domeniul activității de expertiză medico-legală nu le reglementează în mod expres. Astfel, dispozițiile art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la numirea de către instituția medico-legală a expertului sau a experților și în cazul expertizelor medico-legale, nu exclud aplicarea în cazul acestor expertize a prevederilor art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora părțile și subiecții procesuali principali, procurorul și instanța de judecată au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. … 20.În același context, Curtea, prin Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, precitată, paragraful 14, a reținut că organul de urmărire penală sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile, subiecții procesuali principali, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat, pentru a le aduce la cunoștință obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă, întrebări cu privire la care au dreptul să facă observații și să ceară modificarea sau completarea lor [art. 177 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală]. Totodată, expertul este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica exact orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și ale expertizei profesionale [art. 177 alin. (3) din Codul de procedură penală]. De asemenea, părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe experți independenți autorizați [art. 172 alin. (8) din Codul de procedură penală]. În situația în care expertiza a fost efectuată în lipsa părților ori a subiecților procesuali principali, aceștia sau avocatul lor sunt încunoștințați cu privire la întocmirea raportului de expertiză și cu privire la dreptul la studierea raportului [art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală]. De asemenea, raportul de expertiză va cuprinde, pe lângă mențiunile formale, prevăzute de dispozițiile art. 178 alin. (4) din Codul de procedură penală, și descrierea în amănunt a operațiilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, analiza acestor obiecții sau explicații, metodele, programele și echipamentele utilizate, iar, în final, concluziile care trebuie să fie clare și neechivoce. Totodată, în cursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului [art. 179 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert, iar, când nu este posibilă desemnarea aceluiași expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert [art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului [art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală].  … 21.Prin Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, precitată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că, în scopul asigurării garanțiilor procesuale, în cazul în care expertiza medico-legală se realizează asupra unui cadavru, prin autopsie medico-legală, reglementată la art. 185 din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut la art. 173 alin. (5) din Codul de procedură penală că expertul, instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiștilor de la alte instituții sau avizul acestora. În mod similar, prevederile alin. (5) ale art. 185 din Codul de procedură penală prevăd că la efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptați și specialiști din alte domenii medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepția medicului care a tratat persoana decedată. De asemenea, aplicarea normelor procesual penale referitoare la expertizele medico-legale nu exclude aplicabilitatea prevederilor art. 176, 180 și 181 referitoare la înlocuirea expertului, la suplimentul de expertiză și la efectuarea unei noi expertize. … 22.Totodată, prin Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, precitată, paragraful 20, Curtea a constatat că imparțialitatea, transparența și corectitudinea expertizei sunt garantate de îndeplinirea condițiilor cerute de normele procesual penale în vigoare în activitatea de întocmire a raportului de expertiză. Astfel, legiuitorul a reglementat o serie de incompatibilități referitoare la expert în cuprinsul art. 174 din Codul de procedură penală, potrivit căruia persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de dispozițiile art. 64 din același cod nu poate fi desemnată ca expert, iar, în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările și concluziile acesteia. O persoană nu poate avea, în aceeași cauză, atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât și pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecții procesuali. De asemenea, în aceeași cauză, nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părți o persoană care funcționează în cadrul aceleiași instituții medico-legale sau aceluiași institut/laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituției respective la solicitarea organului judiciar.  … 23.Mai mult, în vederea asigurării corectitudinii și a imparțialității expertizei medico-legale, dispozițiile art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, prevăd că „în cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege experții medico-legali sunt obligați să depună, în scris, declarație de abținere. În lipsa acesteia experții medico-legali pot fi recuzați, potrivit legii“. Cum însă Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 nu prevede cazuri exprese de incompatibilitate ale experților medico-legali, Curtea a reținut că și în această privință sunt aplicabile regulile procesual penale cu caracter general, respectiv prevederile art. 174 din Codul de procedură penală (Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, precitată, paragraful 25). … 24.Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, referitor la aprecierea probelor, acestea nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Prin urmare, instanța are în vedere la soluționarea cauzei penale întregul material probator administrat, inclusiv existența unor eventuale neconcordanțe între opiniile experților, expertiza medico-legală neavând un caracter absolut (Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, precitată, paragraful 26). … 25.Totodată, Curtea a reținut că organul de urmărire penală și instanța de judecată nu au obligația de a adopta concluziile raportului de expertiză, iar valoarea probantă a expertizelor nu este prestabilită de Codul de procedură penală, aceasta fiind supusă, conform prevederilor art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Așadar, toate probele, inclusiv expertizele, trebuie raportate la ansamblul probator, acestea nefiind suficiente să asigure condamnarea unei persoane. Astfel, Curtea a reținut că dispunerea condamnării are loc doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, aspect de natură a conferi procesului penal un caracter echitabil, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Prin urmare, Curtea a constatat că normele procesual penale precitate reprezintă garanții ale drepturilor fundamentale consacrate de prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Constituție, fiind menite să asigure atât dreptul la un proces echitabil, cât și posibilitatea părților de a se apăra în cadrul procesului penal în care organele judiciare dispun efectuarea de expertize (Decizia nr. 262 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 7 septembrie 2022). … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emanuel Kadar în Dosarul nr. 72/83/2020/a1 al Tribunalului Satu-Mare – Secția penală și constată că dispozițiile art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu-Mare – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește