DECIZIA nr. 582 din 21 septembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 968 din 7 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 3REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 7
ART. 3REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 7
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 7REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 180 11/04/2002
ART. 12REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 7
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 13REFERIRE LAOUG 91 23/12/2014 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 180 11/04/2002
ART. 13REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 7
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 70 26/02/2015
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 752 20/09/2012
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 76 02/02/2012
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 721 02/06/2011
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 506 27/04/2010
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 670 30/04/2009
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina-Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea 2Vabis – S.R.L. din comuna Alexandru cel Bun, sat Viișoara, județul Neamț, în Dosarul nr. 6.608/279/2015 al Tribunalului Neamț – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.568D/2017.2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, administratorul societății, domnul Vasile Irina. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului legal al autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că prevederile legale criticate, care nu permit aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului pentru contravențiile reglementate de acest act normativ, reprezintă legea specială, iar prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, reprezintă legea generală. Se arată că, atâta vreme cât Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reprezintă dreptul comun în materia regimului contravențiilor, actul normativ criticat nu poate schimba acest cadru sancționator, prin eliminarea sancțiunii principale a avertismentului. Altfel, prioritatea dispoziției din legea specială față de cea generală contravine prevederilor art. 15 alin. (2), teza referitoare la retroactivitatea legii penale sau contravenționale mai favorabile. Reiterează aspecte de fapt, referitoare la modul de sancționare a faptei cu caracter contravențional, incidente în cauza aflată pe rolul instanței de judecată. Depune concluzii scrise.4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că legiuitorul este îndreptățit să stabilească atât faptele cu caracter contravențional sau penal, cât și natura lor, în funcție de gravitatea faptelor săvârșite, precum și sancționarea graduală a acestora. Invocă în acest sens jurisprudența constantă a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 22 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.608/279/2015, Tribunalul Neamț – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată de Societatea 2Vabis – S.R.L. din comuna Alexandru cel Bun, sat Viișoara, județul Neamț, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției referitoare la nerespectarea obligației de emitere a bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, care nu permit aplicarea sancțiunii avertismentului pentru contravențiile reglementate de aceasta, reprezintă legea specială, în raport cu prevederile legale cuprinse în legea generală, respectiv prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. În aceste condiții se susține că prioritatea dispoziției din legea specială față de cea din legea generală contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât această dispoziție constituțională consacră nu numai aplicarea retroactivă a legii penale sau contravenționale mai favorabile, ci și „aplicarea legii penale sau contravenționale mai favorabile în general, adică atunci când vine în concurs cu o altă prevedere penală sau contravențională mai puțin favorabilă.“ Or, în cauză, dispoziția legală care permite aplicarea avertismentului este mai favorabilă decât cea care interzice aplicarea avertismentului ca sancțiune contravențională principală.7.Tribunalul Neamț – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul este singurul abilitat și îndreptățit, fiind direct interesat, să stabilească faptele care au un caracter contravențional sau penal, și, în funcție de gravitatea faptelor săvârșite, să stabilească natura lor, să le sancționeze gradual, să stabilească sancțiuni pentru care aplicarea avertismentului prevăzut în legea-cadru – Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 – să se aplice sau să fie exceptate de la această clemență a legii. Astfel, doar legiuitorul poate ca, în funcție de norma socială încălcată și de interesul societății, să impună, printr-o legislație severă, o conduită fiscală corectă și nediscriminatorie, cu privire la diferite sancțiuni, în raport cu gravitatea urmărilor faptelor contravenționale săvârșite de către contravenienți, fie că sunt persoane juridice sau persoane fizice.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție reglementează principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Astfel, în situația în care ulterior săvârșirii contravenției/infracțiunii intervine o lege mai favorabilă, aceasta urmează a i se aplica, chiar dacă fapta a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a actului normativ. Prin urmare, textul constituțional nu interzice instituirea unor derogări de la cadrul normativ general în materie penală sau contravențională.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susținerile reprezentantului autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „(5) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) și dd), cu excepția situației prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).“13.Textul de lege criticat face referire la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și la prevederile art. 10 lit. c), d), e) și dd) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, dintre care relevante în speță sunt doar lit. c) și art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (i) din același act normativ, potrivit cărora: – Art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.“;– Art. 10 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, astfel cum a fost modificat și renumerotat prin art. I pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 30 decembrie 2014, cu modificările și completările ulterioare: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…) c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);“;– Art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici după cum urmează: (…) e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d): (i) cu avertisment, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;“.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), teza referitoare la retroactivitatea legii penale sau contravenționale mai favorabile.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, cu titlu prealabil, cu privire la cererea formulată în concluziile scrise depuse de autoarea excepției în cadrul ședinței de dezbateri, prin care solicită conexarea prezentului dosar la Dosarul Curții Constituționale nr. 1.254D/2016, că măsura conexării se poate dispune cu privire la dosare aflate la același termen de judecată, astfel încât cererea nu poate fi primită.16.Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține că textul de lege criticat, stabilind că, în cazul anumitor contravenții reglementate de legea specială nu se aplică avertismentul ca sancțiune contravențională principală, instituie o derogare de la legea generală în materia regimului juridic al contravențiilor, potrivit căreia avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.17.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că în acest mod sunt încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), teza privind aplicarea retroactivă a legii penale sau contravenționale mai favorabile, întrucât această dispoziție constituțională consacră, în opinia acesteia, nu numai aplicarea retroactivă a legii penale sau contravenționale mai favorabile, ci și aplicarea legii penale sau contravenționale mai favorabile în general, adică atunci când vine în concurs cu o altă prevedere penală sau contravențională mai puțin favorabilă.18.Față de aceste susțineri, Curtea reține că autoarea excepției își construiește argumentația pe o interpretare greșită a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, atribuind acestor prevederi constituționale semnificații pe care legiuitorul constituant nu le-a avut în intenție și nici nu le-a inclus în norma constituțională invocată. Textul constituțional menționat oferă soluție pentru conflictul de legi în timp, stabilind că, în materie penală și contravențională, în cazul unei succesiuni de acte normative se va aplica legea ale cărei prevederi sunt mai favorabile făptuitorului, infractor sau contravenient, după caz. În concepția autoarei excepției, însă, aprecierea legii mai favorabile ar trebui făcută nu prin prisma criteriului temporal, al succesiunii cronologice, ci prin alegerea dintre mai multe legi aflate concomitent în vigoare a celei mai favorabile. Or, o astfel de ipoteză nu este nicidecum cuprinsă în textul constituțional invocat. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 70 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2015, paragraful 15, ale cărei considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.19.De altfel, dacă s-ar da eficiență argumentației autoarei excepției în ceea ce privește aplicarea legii contravenționale mai favorabile în toate cazurile, independent de succesiunea cronologică a actelor normative, ar însemna că ori de câte ori un alt act normativ general conține prevederi mai favorabile, sub aspect sancționatoriu, acestea ar înlătura de la aplicare prevederile legii speciale, ceea ce nu este de acceptat, din punct de vedere al tehnicii legislative și al scopului urmărit de legiuitor prin edictarea actului normativ respectiv. 20.Mai mult, în ceea ce privește oportunitatea sancțiunii reglementate prin textul de lege criticat sunt valabile cele statuate în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale în materie (a se vedea Decizia nr. 76 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Decizia nr. 721 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 7 septembrie 2011, Decizia nr. 506 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 25 iunie 2010, sau Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, sau Decizia nr. 752 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012), în sensul că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni corespunzătoare reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999, preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Mai mult, reglementarea contravențiilor specifice acestui domeniu este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. 21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea 2Vabis – S.R.L. din comuna Alexandru cel Bun, sat Viișoara, județul Neamț, în Dosarul nr. 6.608/279/2015 al Tribunalului Neamț – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Neamț – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x