DECIZIA nr. 581 din 31 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Daniela Mălureanu în Dosarul nr. 8.342/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 438D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Textul criticat nu indică determinant elementul material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală, ci incriminează o variantă agravată a acestei infracțiuni. Cu toate că sintagma „măsurile de prevedere“ nu este definită explicit în Codul penal, legiuitorul detaliază aceste măsuri în cadrul altor acte normative, spre exemplu, la art. 380 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. „Măsurile de prevedere“ sunt determinabile pornind de la norma penală și pot fi identificate într-o legislație specială, care face trimitere la Codul de deontologie medicală. Faptul că legiuitorul nu a enumerat în textul criticat toate măsurile de prevedere nu aduce atingere principiului clarității și previzibilității legii, fiind vorba despre o normă juridică abstractă pe care instanțele judecătorești au obligația să o aplice. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 28 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.342/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Daniela Mălureanu, cu ocazia soluționării unei cauze penale în care autoarea excepției a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cu referire la activitatea medicală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că sintagma „nerespectarea […] măsurilor de prevedere pentru exercițiul unor profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități“ din cuprinsul art. 196 alin. (3) din Codul penal este constituțională doar în măsura în care prin aceasta se înțelege că „măsurile de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități“ sunt doar acele măsuri prevăzute expres prin lege, ordonanțe ale Guvernului și ordonanțe de urgență ale Guvernului, și nu acelea prevăzute de legislația secundară sau terțiară, acte administrative sau doctrină. Face referire la dispozițiile art. 8 alin. (4) și ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Totodată, face referire la Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, paragraful 31. Apreciază că nu poate fi previzibilă o normă care nu conține o descriere exactă a faptei penale, această imprevizibilitate afectând inclusiv independența justiției. Sintagma criticată reprezintă o modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, un element care contribuie la configurarea infracțiunii respective. Termenul „măsuri de prevedere“ nu este definit nici în Codul penal, nici în alt act normativ, ceea ce determină lipsa de claritate și previzibilitate a acestuia. Invocă Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016.  … 6.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul criticat nu determină configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, art. 196 alin. (3) din Codul penal incriminând o variantă agravată a infracțiunii prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol de lege. Circumstanțierea variantei agravate nu este realizată de altă entitate decât legiuitorul penal, acesta stipulând în norma criticată condiția încălcării unor măsuri de prevedere pentru exercițiul unei profesii. Simplul fapt că terminologia „măsuri de prevedere“ nu este definită de legea penală nu lipsește textul de claritate sau previzibilitate, sensul termenilor utilizați fiind cel obișnuit. Detalierea legislației primare prin norme secundare sau terțiare nu încalcă principiul separației puterilor în stat, cu atât mai mult cu cât norma prin care se reglementează măsurile de prevedere este determinată sau determinabilă pornind de la dispoziția legii penale. Instanța judecătorească apreciază că dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție trebuie raportate și la prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, care impun reglementarea prin lege organică a infracțiunilor și a pedepselor penale. În acest sens, nu este necesar ca absolut toate elementele componente ale conținutului constitutiv al infracțiunii să fie reglementate prin lege organică, fiind constituțională și o ordonanță de urgență a Guvernului, emisă în condițiile delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, și chiar un act normativ de forță juridică inferioară, în condițiile indicării acestuia în mod expres, determinat sau determinabil, în conținutul actului normativ de reglementare primară, respectiv al normei de incriminare. Face referire la Decizia nr. 599 din 19 iunie 2007.  … 7.Dispozițiile de lege criticate pedepsesc vătămarea corporală realizată cu nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii, aceste măsuri de prevedere fiind prevăzute în legi speciale și deci determinabile, pornind de la norma de incriminare. În acest sens, indică art. 380 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Codul deontologic al medicilor. Arată că, pornind de la norma penală, pot fi identificate dispozițiile Legii nr. 95/2006, aceasta fiind o lege organică, așadar un act de reglementare primară ce face trimitere la normele deontologiei medicale, operând o împuternicire dată de legiuitor, prin lege organică, pentru identificarea normelor încălcate din legislația secundară sau terțiară. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul, invocând Decizia nr. 499 din 17 iulie 2018, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că decizia menționată este aplicabilă mutatis mutandis și în prezenta cauză, întrucât, atât în cazul uciderii din culpă, cât și în cazul vătămării corporale din culpă, agravanta privește caracterul profesional al conduitei periculoase a făptuitorului, ceea ce diferă fiind numai rezultatul produs. Totodată, din considerentele care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, se poate deduce că normele din legislația secundară nu sunt excluse de plano din sfera actelor susceptibile de a completa norma primară, însă ele nu pot decât să detalieze prevederile normei primare. În cauza de față, măsurile de prevedere sunt determinabile pornind de la norma de incriminare din Codul penal, care se va completa cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, ambele fiind reglementări de nivel primar, urmând a fi detaliate prin normele de deontologie aplicabile profesiei de medic. În concluzie, conținutul infracțiunii este stabilit printr-un text de lege clar, accesibil și previzibil, chiar dacă acesta face trimitere la respectarea altor reguli din afara sferei ilicitului penal. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 196 alin. (3) din Codul penal, cu următorul conținut: „Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.“ … 13.Autoarea excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) cu privire la statul român. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispozițiile art. 196 din Codul penal are corespondent în incriminarea cu aceeași denumire marginală din art. 184 din Codul penal din 1969. Dispozițiile art. 196 alin. (3) din Codul penal fac referire la fapta prevăzută de art. 196 alin. (2) din același act normativ, fiind o formă agravată a acesteia, circumstanța de agravare fiind reprezentată de comiterea faptei ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități. Aceeași circumstanță de agravare era reglementată în mod identic de dispozițiile art. 184 alin. 3 din Codul penal din 1969. Curtea a statuat că, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (1) din Codul penal, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal, legiuitorul a înțeles să o incrimineze, asemenea vechii reglementări, prin stabilirea în conținutul său a laturii subiective sub forma culpei, precum și a laturii obiective în ceea ce privește urmarea imediată ce constă în producerea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale (Decizia nr. 382 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016, paragraful 33). … 15.Curtea observă că, prin utilizarea sintagmei „ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități“, legiuitorul are în vedere culpa profesională, reglementare corespondentă cu cea utilizată la infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută la art. 192 alin. (2) din Codul penal. Curtea constată că instanța de contencios constituțional a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 192 alin. (2) din Codul penal (referitor la infracțiunea de ucidere din culpă) din perspectiva lipsei clarității și previzibilității noțiunilor utilizate de legiuitor în sintagma „ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități“. În acest context, Curtea apreciază ca fiind aplicabile mutatis mutandis cele reținute prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, Decizia nr. 499 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 15 noiembrie 2018, și Decizia nr. 204 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 19 august 2022. … 16.Așa fiind, Curtea reține că, în modalitatea normativă agravată prevăzută de dispozițiile art. 196 alin. (3) din Codul penal, vătămarea corporală din culpă este caracterizată prin cauza care a condus la atitudinea vinovată a autorului faptei, și anume nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități. Această agravantă privește deci caracterul profesional al conduitei periculoase a făptuitorului. Curtea a constatat că sfera culpei profesionale cuprinde orice domeniu de activitate în care se implică o persoană și care este caracterizat prin anumite cunoștințe și o anumită manualitate. Dispozițiile legale și măsurile de prevedere care guvernează un domeniu de activitate sau altul permit identificarea situațiilor în care exercițiul unor profesii sau al unor meserii ori efectuarea anumitor activități poate cauza moartea unor persoane, atrăgând astfel atenția celor care le efectuează să lucreze cu toată prudența. … 17.Așadar, prin instituirea acestei agravante, legiuitorul a urmărit să determine la prudență pe cei care exercită profesii sau meserii ori desfășoară anumite activități pentru care există dispoziții legale sau măsuri de prevedere tocmai în considerarea faptului că orice neatenție în exercitarea, respectiv efectuarea acestora poate avea consecințe grave, constând chiar în pierderea vieții uneia sau a mai multor persoane. În considerarea unor asemenea atitudini de lipsă de atenție față de cei din jur, legiuitorul îi obligă pe destinatarii textului de lege criticat să manifeste atenție și chibzuință în relațiile sociale ori de câte ori exercită profesii sau meserii ori desfășoară anumite activități care ar putea provoca vătămarea unei persoane. … 18.Referitor la activitatea medicală (activitate desfășurată și de autoarea excepției de neconstituționalitate), Curtea a constatat că, în practica instanțelor, se reține existența culpei profesionale atunci când se comit acte de neglijență sau din neatenție (de exemplu, a fost angajată răspunderea penală în următoarele cazuri: al chirurgului care, cu ocazia efectuării operației, a uitat o compresă și un instrument în corpul pacientului, ceea ce a condus la decesul acestuia; al medicului care a administrat unui copil ser antitetanic în cantitate mare și fără să țină seama de antecedentele medicale ale copilului; al medicului care, fiind anunțat telefonic despre situația gravă a bolnavului, nu s-a deplasat la spital, ci doar a dat explicații telefonice asistentei, iar, ulterior, bolnavul nu a mai putut fi salvat). Așadar, persoanele care exercită profesii din domeniul medical au calitatea de profesioniști, fiind persoane avizate și diligente, ce au reprezentarea efectelor și a riscurilor pe care le implică actul medical. … 19.Curtea nu a putut reține critica potrivit căreia sintagma „măsuri de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii“ nu îndeplinește cerințele cu privire la calitatea legii, și anume claritatea și previzibilitatea, pe motiv că legiuitorul nu precizează, în mod concret, măsurile de prevedere a căror încălcare – de către persoana care exercită o profesie sau o meserie – atrage incidența dispozițiilor de lege criticate, ceea ce ar avea drept consecință faptul că destinatarii normei penale nu și-ar putea conforma conduita prescripțiilor acesteia. … 20.Prin natura sa, varianta agravată a infracțiunii de vătămare corporală din culpă – prevăzută de dispozițiile art. 196 alin. (3) din Codul penal – nu permite o enumerare exhaustivă a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau al unei meserii a căror nerespectare este susceptibilă să provoace vătămarea unei persoane, interpretarea fiind realizată de organele judiciare. Principiul legalității incriminării și pedepsei – consacrat de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție – impune legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii și formule generale. … 21.Așa fiind, întrucât, astfel cum s-a arătat, dispozițiile art. 196 alin. (3) din Codul penal au o formulare clară și previzibilă, inclusiv pentru persoanele care nu dispun de pregătire juridică, instanța de contencios constituțional apreciază că textul de lege criticat nu încalcă cerințele de claritate și previzibilitate a legii impuse de prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor. … 22.În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în jurisprudența sa, că art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege) – pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni -, instituie și cerința ca legea penală să nu fie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Așadar, legea penală trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în temeiul acestora. Astfel, printr-o bogată jurisprudență, Curtea de la Strasbourg a statuat că noțiunea de „drept“ folosită la art. 7 corespunde celei de „lege“ care apare în alte articole din Convenție și înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară, presupunând cerințe calitative, îndeosebi cele ale accesibilității și previzibilității [Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91]. … 23.Curtea de la Strasbourg a reținut că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109). … 24.Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a reținut că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37). … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniela Mălureanu în Dosarul nr. 8.342/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția penală și constată că dispozițiile art. 196 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește