DECIZIA nr. 581 din 21 septembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 971 din 7 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ART. 5REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010
ART. 5REFERIRE LAHG 65 23/01/2003
ART. 5REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 28
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAHG 65 23/01/2003
ART. 6REFERIRE LAOG (R) 26 22/07/1994
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 0
ART. 14REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 0
ART. 15REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 0
ART. 16REFERIRE LAOUG 26 30/06/2015
ART. 16REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 12
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 28
ART. 19REFERIRE LAOG (R) 26 22/07/1994 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 0
ART. 20REFERIRE LAHG 65 23/01/2003
ART. 21REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 64 24/02/2015
ART. 22REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LAHG 65 23/01/2003
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 20 24/01/2002
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 156 15/05/2001
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 273 22/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 751 22/11/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina-Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Vasile Ciobanu, Cătălin Caragea, Cristian Ionuț Matea, Florin Călin Caba, Laura Andreea Toader, Daniel Călin, Marian Radu Pleava, Ioana Păunescu, Claudiu Cirstei, Costinel Marian Ivanet, Mihaela Roxana Luncașu, Ionel Popa, Gheorghe Chenea, Marian Ciocideasa, Gabriel Negut, Cristian Enache, Adrian Manole, Ionuț Bogdan Coman, Mădălin Gheorghe, Constantin Tudor, Mădălin Marian Dinu, Marcel Antonescu, Ionuț Ciprian Ilici, Ionuț Constantin, Ioana Dumitru, Maria Anca Paseariu, Andrei Munteanu, Mihai Vasile Gafu, Octavian Mihăilă, Ion Tudor, Marcelo Dulgheru, Aurica Bogdan, Octavian Teodorescu, Ionel Ionascu, Alexandru Popa, Ion Dragoș Tuca, Gabriel Stroe, Alin Ionuț Bicu, Marian Falcusan, Valentin Drăgan, Alexandru Ionel Stoica, Eugen Marius Iconaru, Maria Constantin, Emanuel Iacobescu, Diana Dida Giurgiu, Marius Bodeanu, Mihăiță Cringus, Constantin Coman, Dan Ciocoiu, Mihai Popister, Adriana Vasile, Nicușor Raveanu, Elena Zamfirescu, Simona Oana Dulgheru, Adrian Crăciun, Mihaela Lefter și Adam Tiberiu în Dosarul nr. 148/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.512D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 148/3/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Vasile Ciobanu, Cătălin Caragea, Cristian Ionuț Matea, Florin Călin Caba, Laura Andreea Toader, Daniel Călin, Marian Radu Pleava, Ioana Păunescu, Claudiu Cirstei, Costinel Marian Ivanet, Mihaela Roxana Luncașu, Ionel Popa, Gheorghe Chenea, Marian Ciocideasa, Gabriel Negut, Cristian Enache, Adrian Manole, Ionuț Bogdan Coman, Mădălin Gheorghe, Constantin Tudor, Mădălin Marian Dinu, Marcel Antonescu, Ionuț Ciprian Ilici, Ionuț Constantin, Ioana Dumitru, Maria Anca Paseariu, Andrei Munteanu, Mihai Vasile Gafu, Octavian Mihăilă, Ion Tudor, Marcelo Dulgheru, Aurica Bogdan, Octavian Teodorescu, Ionel Ionascu, Alexandru Popa, Ion Dragoș Tuca, Gabriel Stroe, Alin Ionuț Bicu, Marian Falcusan, Valentin Drăgan, Alexandru Ionel Stoica, Eugen Marius Iconaru, Maria Constantin, Emanuel Iacobescu, Diana Dida Giurgiu, Marius Bodeanu, Mihăiță Cringus, Constantin Coman, Dan Ciocoiu, Mihai Popister, Adriana Vasile, Nicușor Raveanu, Elena Zamfirescu, Simona Oana Dulgheru, Adrian Crăciun, Mihaela Lefter și Adam Tiberiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii privind obligarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la calcularea, alocarea și plata unor diferențe bănești reprezentând actualizarea normei de hrană.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dreptul la alocația pentru hrană a fost restrâns în perioada 2013-2015, perioadă pentru care se pretinde acest drept de natură salarială, prin plafonarea cuantumului valoric al alocației pentru hrană la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. În acest sens se arată că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, dar și ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/310/2009*) privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul polițistului și care îndeplinește misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora se acordă un drept de hrană care să asigure 5.010 calorii zilnic fiecărui individ. Prin art. 6 din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Se mai arată că prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar, cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând cele 5.010 calorii necesare. Deși prin ordine succesive ale ministrului apărării naționale a fost actualizată valoarea normelor de hrană în funcție de indicii prețurilor de consum, rezultând o sumă de 27 lei/zi, instituțiile bugetare nu au aplicat această actualizare, valoarea normei de hrană fiind plafonată, în temeiul textului de lege criticat, la valoarea de 24 lei/zi. Se susține că în acest mod este încălcat caracterul temporar al restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, prevăzut de art. 53 din Constituție.6.Se mai arată că prin neacordarea normei de hrană la valoarea actualizată cu indicii prețurilor de consum se ajunge la o discriminare între personalul instituțiilor publice, care primește hrană în natură, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicată, și care beneficiază în acest fel de respectarea plafonului caloric zilnic, pe de o parte, și personalul care beneficiază pentru hrănire de o alocație financiară neimpozabilă, pe de altă parte, întrucât cuantumul alocației pentru hrană nu mai acoperă necesarul zilnic de 5.010 calorii prevăzut în norma de hrană nr. 6, cuprinsă în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003.7.Se mai susține că prin neacordarea unui drept prevăzut de lege la un nivel actualizat cu indicii prețurilor de consum se ajunge la situația în care un drept patrimonial recunoscut de lege este vidat de o parte de substanța sa. Or, un asemenea drept nu poate înceta decât prin abrogarea temeiului legal care l-a instituit, abrogare care nu s-a produs.8.Pe de altă parte, cu privire la măsurile de reducere a salariilor și a altor drepturi de natură salarială, se arată că în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010) s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar.9.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.11.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că măsura legislativă a plafonării drepturilor de hrană la nivelul din luna iunie 2010 nu trebuie să respecte condițiile stabilite de art. 53 din Legea fundamentală, având în vedere că astfel de drepturi nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, legiuitorul fiind liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora. În acest context apreciază că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, dat fiind că nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea unor astfel de drepturi, fiind doar un beneficiu pe care acesta apreciază să îl acorde la un moment dat, în funcție de situația economică, anumitor categorii de persoane.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.Notă
*) Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/310/2009 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, care au următoarea redactare: „Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.“ Potrivit art. 1 alin. (1) din același act normativ, „(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.“15.De asemenea, textul de lege criticat face referire la prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora: (…) d) cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament;“.16.În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că legiuitorul a prevăzut în mod expres acordarea dreptului de hrană la valoarea actualizată, prin dispozițiile art. 12 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, astfel cum au fost completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2015 pentru completarea art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 30 iunie 2015. 17.Astfel, având în vedere că sesizarea Curții Constituționale în prezenta cauză, prin Încheierea din 15 februarie 2017, a fost dispusă la o dată ulterioară datei la care dispozițiile de lege criticate și-au încetat aplicarea, Curtea reține că sunt incidente cele statuate de Curte prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“. Ca atare, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate, care continuă să își producă efectele în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.18.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) referitor la dreptul salariaților la măsuri de protecție socială și în art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, Curtea s-a pronunțat asupra unor critici de neconstituționalitate similare și a statuat că alocația pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate polițiștilor în virtutea specificului activității pe care o desfășoară, în temeiul art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care consacră dreptul polițiștilor la alocație de hrană zilnică, alături de alte drepturi precum dreptul la uniformă, echipament specific, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite. În temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, acordarea dreptului de hrană se face, de regulă, în natură, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice, dar se poate face și pe bază de alocație valorică.20.Potrivit anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 și Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/310/2009, pentru personalul căruia i se aplică Statutul polițistului și care îndeplinește misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, se acordă un drept de hrană care să asigure 5.010 calorii zilnic fiecărui individ, iar atunci când dreptul de hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dreptul de hrană a fost redus temporar cu 25% din cuantumul aflat în plată la data intrării în vigoare a legii.21.În prezenta cauză, autorii excepției de neconstituționalitate critică, în esență, faptul că revenirea alocației pentru hrană la cuantumul avut anterior reducerii cu 25% a acestui drept, prin dispozițiile Legii nr. 118/2010, s-a realizat fără actualizarea acestei sume, astfel încât diminuarea, în acest mod, a cuantumului alocației pentru hrană este contrară dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție.22.În legătură cu invocarea încălcării dreptului constituțional la măsuri de protecție socială, cuprins în art. 41 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, anterior citată, Curtea, invocând jurisprudența sa anterioară cu privire la conținutul acestui drept constituțional (Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015), a statuat că dreptul la alocația de hrană acordat polițiștilor este o măsură de protecție socială a acestei categorii profesionale, care face parte dintre acele măsuri cu caracter preventiv ori de remediu prin care se urmărește păstrarea integrității fizice și psihice a polițiștilor. Curtea a observat că alocația de hrană nu face obiectul unei consacrări exprese prin documentele internaționale pe care legiuitorul le-a avut în vedere atunci când a reglementat Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, între care se numără Recomandarea Rec(2001)10 a Comitetului Miniștrilor Statelor Membre privind Codul european de etică al poliției, Declarația asupra poliției, adoptată prin Rezoluția nr. 690 din 1979 de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, sau Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. 23.Analizând dacă dreptul la alocație pentru hrană are un impact economico-social deosebit, care să permită constituționalizarea sa, Curtea a reținut că, pentru a avea un caracter de drept fundamental, o măsură de protecție socială trebuie să asigure în mod esențial exercitarea dreptului la muncă în condiții de legalitate și echitate, respectarea drepturilor salariaților și, totodată, să intervină cu acele reglementări care sunt de natură să garanteze posibilitatea reală, concretă de a desfășura munca, astfel încât acest drept să nu dobândească un caracter iluzoriu. Or, în ceea ce privește alocația de hrană, Curtea a apreciat că, în pofida contribuției sale la crearea unor condiții cât mai adecvate desfășurării activității polițiștilor, nu se poate susține că impactul acestui drept asupra raportului de serviciu este de natură să influențeze legalitatea, caracterul judicios și echitabil al acestuia și nu poate fi văzut ca o măsură în lipsa căreia exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din raportul de serviciu ar fi supusă îndoielii sau ar da loc abuzului uneia dintre părțile raportului de serviciu. Prin urmare, Curtea a reținut că dreptul la alocația de hrană nu reprezintă un element esențial pentru existența raportului de serviciu al polițiștilor și exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcție de resursele financiare disponibile, a înțeles să creeze condiții adecvate desfășurării acestei profesii.24.Astfel, prin decizia precitată, Curtea a statuat că, având în vedere faptul că, nefiind determinantă pentru existența și desfășurarea raporturilor de muncă, alocația pentru hrană nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul poate să dispună modificarea sau chiar încetarea acestei măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile fundamentale, stabilite prin Constituție, iar nu și cele stabilite prin legi. Or, dreptul la alocația de hrană nefiind un drept fundamental, Curtea a constatat că prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză.25.În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi, cu privire la diferențele care apar între beneficiarii dreptului la alocație de hrană ca urmare a modalității diferite de acordare a acestui drept, respectiv fie în natură, fie sub forma unei alocații valorice, prin decizia precitată Curtea a statuat că situația personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne căruia i se aplică Statutul polițistului și care beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică este distinctă, sub aspectul condițiilor care justifică acordarea normei de hrană, de cea a altor categorii de persoane menționate în Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, anterior citată, act normativ care prevede normele de hrană zilnice, plafoanele calorice și categoriile de personal pentru care se acordă acest drept. Or, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în care s-a reținut că principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea în acest sens Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001), Curtea a apreciat că dispozițiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Vasile Ciobanu, Cătălin Caragea, Cristian Ionuț Matea, Florin Călin Caba, Laura Andreea Toader, Daniel Călin, Marian Radu Pleava, Ioana Păunescu, Claudiu Cirstei, Costinel Marian Ivanet, Mihaela Roxana Luncașu, Ionel Popa, Gheorghe Chenea, Marian Ciocideasa, Gabriel Negut, Cristian Enache, Adrian Manole, Ionuț Bogdan Coman, Mădălin Gheorghe, Constantin Tudor, Mădălin Marian Dinu, Marcel Antonescu, Ionuț Ciprian Ilici, Ionuț Constantin, Ioana Dumitru, Maria Anca Paseariu, Andrei Munteanu, Mihai Vasile Gafu, Octavian Mihăilă, Ion Tudor, Marcelo Dulgheru, Aurica Bogdan, Octavian Teodorescu, Ionel Ionascu, Alexandru Popa, Ion Dragoș Tuca, Gabriel Stroe, Alin Ionuț Bicu, Marian Falcusan, Valentin Drăgan, Alexandru Ionel Stoica, Eugen Marius Iconaru, Maria Constantin, Emanuel Iacobescu, Diana Dida Giurgiu, Marius Bodeanu, Mihăiță Cringus, Constantin Coman, Dan Ciocoiu, Mihai Popister, Adriana Vasile, Nicușor Raveanu, Elena Zamfirescu, Simona Oana Dulgheru, Adrian Crăciun, Mihaela Lefter și Adam Tiberiu în Dosarul nr. 148/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x