DECIZIA nr. 579 din 21 septembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 970 din 7 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 36 07/04/2014
ART. 1REFERIRE LALEGE 28 19/03/2014
ART. 1REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013
ART. 1REFERIRE LALEGE 182 24/10/2012
ART. 1REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012
ART. 1REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 1REFERIRE LALEGE 63 10/05/2011
ART. 1REFERIRE LALEGE 285 28/12/2010
ART. 1REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ART. 1REFERIRE LAOUG 1 25/01/2010
ART. 1REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009
ART. 1REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 339 03/12/2007
ART. 4REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 760 05/11/2015
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 760 05/11/2015
ART. 15REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 622 03/10/2006
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 760 05/11/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 82 07/02/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 175 26/03/2014
ART. 17REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014
ART. 17REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012
ART. 17REFERIRE LAOUG 50 09/06/2005
ART. 17REFERIRE LAOUG 50 09/06/2005 ART. 12
ART. 18REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 37 29/05/2017
ART. 19REFERIRE LALEGE 124 23/09/2014 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 7
ART. 19REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Florin Alexandru Sfrenț în Dosarul nr. 38.818/3/2015 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 367D/2017.2.La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 38.818/3/2015, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florin Alexandru Sfrenț, în cadrul soluționării unei cauze civile având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, exonerarea de la plată se aplică exclusiv personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar. Această prevedere este neconstituțională, întrucât nu respectă art. 16 alin. (1) din Constituție, adică instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. În acest sens, autorul excepției susține că prevederea de lege criticată creează discriminare în cadrul aceleiași categorii de personal din sectorul bugetar, în funcție de modalitatea de stabilire a veniturilor salariale, respectiv stabilite, pe de-o parte, în baza actelor normative (personal căruia i se aplică exonerarea), iar, pe de altă parte, în baza altor instrumente legale, precum contracte de muncă, fie individuale, fie colective (personal căruia nu i se aplică exonerarea). Astfel, textul de lege criticat instituie un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Se ajunge la situația în care persoane din cadrul aceleiași instituții să primească tratament diferențiat, în funcție de modalitatea de stabilire a veniturilor salariale. Autorul excepției mai arată că există o disproporție între scopul urmărit de legiuitor (exonerarea de la plată a personalului din sectorul bugetar) și tratamentul inegal și mijloacele folosite (impunerea abuzivă a modalității de stabilire a drepturilor salariale), fără a ține cont de realitățile relațiilor de muncă existente în instituțiile cărora li se aplică legea. În final, arată că drepturile sale salariale au fost stabilite prin contract, și nu prin act normativ.6.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Legea nr. 124/2014 stabilește facilități fiscale aplicabile personalului plătit din fonduri publice, fără a distinge dacă personalul respectiv este angajat în baza unui contract de muncă sau nu. Prin urmare, norma criticată urmează a se aplica, de o manieră nediscriminatorie, întregului personal prevăzut la art. 1 din lege, indiferent dacă personalul este salarizat în baza unui contract de muncă sau nu.9.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, în sensul că dispozițiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza prevăzută, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Acordarea amnistiei fiscale este o excepție, iar stabilirea categoriilor de personal cărora li se acordă ține exclusiv de opțiunea legiuitorului.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014, dispoziții care au următorul cuprins: „Prezenta lege se aplică:a)personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare;b)personalului plătit din fonduri publice absolvent al unei forme de învățământ superior, care a susținut și promovat examenul de licență, încadrat pe funcții corespunzătoare nivelului de studii absolvit și care nu poate face dovada deținerii unei diplome de licență, ca urmare a neeliberării acesteia de către instituțiile abilitate.“13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat – art. 1 din Legea nr. 124/2014 – stabilește domeniul de aplicare al exonerării de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării unor prejudicii de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control.15.Cu privire la sfera de reglementare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 124/2014, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora. La paragraful 14 al acestei decizii, Curtea a constatat că nicio normă constituțională nu interzice acordarea de facilități fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale și sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituțională nu interzice stabilirea condițiilor de acordare sau de retragere a facilităților fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili, în funcție de necesitățile perioadei de referință (Decizia nr. 622 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 24 noiembrie 2006).16.De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut, la paragraful 15 al Deciziei nr. 760 din 5 noiembrie 2015, că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea și Decizia nr. 82 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 13 aprilie 2012).17.Curtea reține că autorul excepției din prezenta cauză, salariat al fostei Comisii de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, este nemulțumit de faptul că în sfera de reglementare a Legii nr. 124/2014 nu intră și personalul ale cărui venituri au fost stabilite prin contract de muncă, ci doar personalul ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar. Or, prin Decizia nr. 175 din 26 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 16 mai 2014, Curtea a reținut că, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012, a fost înființată Autoritatea de Supraveghere Financiară, care își exercită atribuțiile prin preluarea și reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) și ale Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.), autorități care se desființează. În acest context legislativ, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările speciale anterioare, acestea păstrându-și apartenența la dreptul pozitiv. Actele normative anterioare, care au reglementat organizarea și funcționarea celor trei autorități desființate, nu sunt implicit abrogate, neexistând vreo dispoziție legală expresă în acest sens; mai mult, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012, aceasta se completează cu legislația care reglementează activitatea autorităților care se desființează, după caz, în măsura în care acestea nu vin în contradicție cu prevederile sale. De asemenea, sintagma „Autoritatea de Supraveghere Financiară“ va înlocui, în cuprinsul actelor normative, sintagmele „Comisia Națională a Valorilor Mobiliare“, „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor“ și „Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private“. Totodată, având în vedere prevederile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2005, Curtea a constatat că personalul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private este personal contractual, angajat potrivit Codului muncii și supus regulilor prevăzute de respectivul cod. Având în vedere acestea, precum și analizând actele dosarului, Curtea constată că autorul excepției, salariat al fostei Comisii de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, nu este salarizat potrivit actelor normative enumerate la art. 1 din Legea nr. 124/2014, care se referă la personalul plătit din fonduri publice, ci este salarizat în conformitate cu dispozițiile speciale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2005, din fonduri proprii.18.Potrivit Legii nr. 124/2014, este exonerat de la obligația restituirii pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate necuvenit personalul salarizat sub imperiul actelor normative enumerate în art. 1 din lege. Așadar, nefiind în situații juridice egale, nu se poate susține că ar exista vreo discriminare între personalul plătit din fonduri publice și personalul angajat în baza unui contract de muncă, sub aspectul exonerării de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. De altfel, legiuitorul este singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor sume încasate necuvenit, cât și condițiile de acordare a acestei exonerări.19.În final, Curtea reține că celelalte aspecte invocate de autorul excepției reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești. De altfel, prin Decizia nr. 37 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 26 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit următoarele: „Prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, se interpretează în sensul că nu intră sub incidența normei menționate personalul care, deși nesalarizat conform Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a primit drepturi de natură salarială considerate necuvenite, prin încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011.“ Prin aceeași decizie, paragraful 32, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „personalul fostei Comisii de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private era salarizat în temeiul unei legislații speciale, salariile nefiind acordate din bugetul de stat, ci stabilite prin hotărârea Consiliului Comisiei și plătite personalului angajat din fonduri proprii“.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Alexandru Sfrenț în Dosarul nr. 38.818/3/2015 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x