DECIZIA nr. 579 din 20 septembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 11 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 10
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 10
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 114 11/10/1996
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 151 27/06/2017
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 30 05/04/2017
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 8
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 10
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE 151 27/06/2017
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 8
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 23
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 10
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 15 09/01/2003
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 114 11/10/1996
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998 ART. 10
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin Ioan Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Robert Ștefan Lisenche în Dosarul nr. 2.711/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.018D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Consiliul Local Sector 6 București, prin primar, a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, și judecarea cauzei în lipsă.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât situațiile juridice prezentate de autorul acesteia sunt obiectiv diferite, astfel că se justifică un regim juridic diferit, nefiind încălcate prevederile constituționale menționate în susținerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 7 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.711/3/2017, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Robert Ștefan Lisenche într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea unui act administrativ și, prin urmare, aprobarea cererii de cumpărare a unui imobil ce se află sub imperiul Legii nr. 152/1998.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 4 și art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece instituie o formă de discriminare pe considerente economice. Astfel, tinerii cu venituri salariale ce depășesc cu 100% salariul mediu brut pe economie sunt privați de posibilitatea de a achiziționa locuințele de tip A.N.L. în care locuiesc cu chirie, în comparație cu alți tineri. Această discriminare intervine ca urmare a faptului că, potrivit Legii nr. 152/1998, tinerii sunt acele persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuințe construite prin programul A.N.L., și nu îi individualizează doar pe cei cu o anumită situație economică. De asemenea, autorul excepției precizează că aceste locuințe nu au statut de locuințe sociale în sensul Legii nr. 114/1996.7.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece principiul nediscriminării nu presupune egalitate, iar regimul juridic diferit are un fundament rațional.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.10.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 21 octombrie 2011, care au, în forma inițială, următorul cuprins: „(2) Vânzarea locuințelor prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea următoarelor condiții obligatorii: […] g) venitul mediu pe membru de familie la data vânzării, al titularului contractului de închiriere a locuinței, să nu depășească cu 100% salariul mediu brut pe economie.“ Ulterior, textul a fost modificat prin Legea nr. 151/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea art. 8 din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 30 iunie 2017, în prezent având următoarea redactare: „(2) Vânzarea locuințelor prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea următoarelor condiții obligatorii: […] g) la data vânzării, venitul mediu net pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinței, realizat în ultimele 12 luni, să nu depășească cu 100% salariul mediu net pe economie.“. Textul art. 10 alin. (1), la care fac referire prevederile criticate, are următorul cuprins: „Locuințele pentru tineri destinate închirierii, inclusiv cele construite și destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialiști din învățământ sau sănătate, repartizate în condițiile art. 8 alin. (3) sau ale art. 23, după caz, se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către același titular și/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea în condițiile legii, fără ca vânzarea să fie condiționată de vârsta solicitantului.“14.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de discriminare și art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea este menționat art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, pentru dezvoltarea construcției de locuințe la nivel național, prin Legea nr. 152/1998 a fost înființată Agenția Națională pentru Locuințe, sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, fiind o instituție de interes public cu personalitate juridică, de coordonare a unor surse de finanțare în domeniul construcției de locuințe, având autonomie financiară [art. 1 alin. (1) și (2) din lege].16.În decursul timpului, legea a suferit diferite modificări și completări, în prezent, Agenția Națională pentru Locuințe, potrivit art. 2 din lege, are ca obiective realizarea unor montaje financiare, atragerea și administrarea resurselor financiare, în condițiile legii, pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea și extinderea unor locuințe, inclusiv pentru cele exploatate în regim de închiriere; promovarea și dezvoltarea la nivel sectorial și național a unor programe privind construcția de locuințe pentru tineri, destinate închirierii, construcția de locuințe sociale și de necesitate, construcția de locuințe de serviciu, construcția și/sau reabilitarea locuințelor distruse ori grav avariate, situate în zonele afectate de calamități naturale, construcția de locuințe cu chirie prin atragerea capitalului privat, inclusiv prin concesiune de lucrări publice, în condițiile legii, construcția altor locuințe proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, precum și intervenții la construcții existente, în aplicarea măsurilor stabilite prin programe guvernamentale; finanțarea proiectării și execuției, în condițiile legii, a utilităților necesare funcționării obiectivelor de investiții din cadrul programului guvernamental privind construcția de locuințe de serviciu, pe terenuri aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea autorităților publice centrale care au solicitat realizarea acestora, respectiv: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicații, drumuri de acces, care se execută pe amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic, ca aparținând obiectivului de investiție, precum și cheltuielile aferente racordării la rețelele de utilități; dobândirea de terenuri destinate construirii de locuințe, în condițiile legii, și, după caz, monitorizarea unor programe pentru realizarea lucrărilor de viabilizare a acestora; inițierea și/sau dezvoltarea, în condițiile pieței, a unor programe de construcții de locuințe proprietate privată prin credit ipotecar; realizarea unor studii de specialitate privind piața imobiliară (cererea și oferta de locuințe, terenuri de construcții, costuri etc.); administrarea și exploatarea locuințelor realizate în cadrul programului privind construcția de locuințe cu chirie prin atragerea capitalului privat; exploatarea acestor locuințe poate fi realizată de către A.N.L. și prin operatori economici, inclusiv potrivit contractelor de concesiune de lucrări publice, încheiate în condițiile legii; contractele de concesiune de lucrări publice pot cuprinde și clauze privind colectarea chiriilor, gestionarea bunurilor materiale și a fondurilor bănești, efectuarea formalităților necesare în angajarea contractelor cu furnizorii de servicii pentru exploatarea locuințelor, precum și alte clauze necesare exploatării locuințelor astfel realizate.17.Deși textul art. 10 alin. (2) lit. g) a fost modificat prin Legea nr. 151/2017, Curtea observă că soluția legislativă este similară, respectiv vânzarea locuințelor pentru tineri destinate închirierii, inclusiv a celor construite și destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialiști din învățământ sau sănătate, repartizate în condițiile art. 8 alin. (3) sau ale art. 23, după caz, care se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către același titular și/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea în condițiile legii; vânzarea nu este condiționată de vârsta solicitantului, dar se face cu respectarea unor condiții obligatorii, printre acestea regăsindu-se și aceea care condiționează vânzarea de un anumit venit al titularilor contractelor de închiriere. Astfel, s-a schimbat doar referința, respectiv că, la data vânzării, „venitul mediu net pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinței, realizat în ultimele 12 luni, să nu depășească cu 100% salariul mediu net pe economie“, față de „venitul mediu pe membru de familie la data vânzării, al titularului contractului de închiriere a locuinței, să nu depășească cu 100% salariul mediu brut pe economie“.18.De asemenea, Curtea observă că printre principalele obiective ale Agenției Naționale pentru Locuințe se numără promovarea și dezvoltarea unor programe privind construcția de locuințe pentru tineri, destinate închirierii, construcția de locuințe sociale etc. În întâmpinarea tinerilor în general și a celor aflați la începutul carierei profesionale, cărora sursele de venit nu le permit achiziția unei locuințe în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile economiei de piață, statul a derulat anumite programe în consonanță cu dispozițiile Legii nr. 152/1998. În acest context, prin prevederile art. 10 din Legea nr. 152/1998 sau impus anumite condiții și criterii pentru vânzarea acestor locuințe pentru tineri, care trebuie îndeplinite atât în momentul vânzării, cât și ulterior.19.Aceste condiții și criterii vizează, în esență: prețul locuinței, care se poate achita integral, la data încheierii contractului de vânzare, din surse proprii ale beneficiarului și/sau din credite contractate de beneficiar de la instituții financiare autorizate, inclusiv cu garanția statului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, sau în rate lunare egale, inclusiv dobânda aferentă, cu un avans de minimum 15% din valoarea de vânzare; titularul contractului de închiriere, precum și soțul/soția acestuia pot beneficia o singură dată de cumpărarea unei locuințe pentru tineri destinate închirierii; titularul contractului de închiriere și membrii familiei acestuia – soț/soție, copii și/sau alte persoane aflate în întreținerea acestuia – să nu dețină o altă locuință în proprietate, inclusiv casă de vacanță, cu excepția cotelor-părți dintr-o locuință, dobândite în condițiile legii, dacă acestea nu depășesc suprafața utilă de 37 m^2, suprafață utilă minimală/persoană, prevăzută de Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare; titularul contractului de închiriere și membrii familiei acestuia – soț/soție, copii și/sau alte persoane aflate în întreținerea acestuia – să nu dețină la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare un teren atribuit conform prevederilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, republicată. La data încheierii contractului de vânzare se anulează orice procedură prealabilă pentru obținerea unui teren în condițiile prevăzute de Legea nr. 15/2003, republicată; valoarea de vânzare a locuinței se calculează de către autoritățile administrației publice locale (…); locuințele nu pot face obiectul unor acte de dispoziție între vii pe o perioadă de 5 ani de la data dobândirii acestora; venitul mediu pe membru de familie la data vânzării, al titularului contractului de închiriere a locuinței, să nu depășească cu 100% salariul mediu brut pe economie (textul criticat în forma anterioară modificării), respectiv la data vânzării, venitul mediu net pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinței, realizat în ultimele 12 luni, să nu depășească cu 100% salariul mediu net pe economie etc.20.Față de această împrejurare, autorul prezentei excepții de neconstituționalitate consideră că prin condiționarea vânzării locuințelor prevăzute de Legea nr. 152/1998 de un anumit venit se creează o discriminare pe considerente economice, respectiv tinerii cu venituri ce depășesc cuantumul stabilit prin lege sunt privați de posibilitatea achiziționării unor astfel de locuințe.21.Instituirea unei limite a venitului mediu pe membru de familie la data vânzării, al titularului contractului de închiriere a locuinței, care să nu depășească cu 100% salariul mediu brut pe economie sau, după caz, venitul mediu net pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinței, realizat în ultimele 12 luni, să nu depășească cu 100% salariul mediu net pe economie este justificată prin chiar scopul acestei legi, respectiv acela de a veni în sprijinul tinerilor, în virtutea prevederilor ale art. 49 din Constituție cu privire la protecția copiilor și a tinerilor, potrivit căruia copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor, iar unele forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege.22.Astfel, aceste condiții instituite prin Legea nr. 152/1998, respectiv prin prevederile criticate, se subsumează măsurilor de protecție pe care statul le acordă tinerilor, în considerarea statutului lor social, mai ales celor cu posibilități materiale reduse de a închiria sau cumpăra o locuință pe piața liberă, fiind de competența legiuitorului să stabilească anumite criterii în funcție de care se poate face o departajare a tinerilor cu nevoi sociale în funcție de posibilitățile materiale de care dispun.23.Întrucât egalitatea în drepturi nu înseamnă identitate de tratament juridic, instituirea unui tratament juridic diferit față de anumite categorii de persoane, precum cele prevăzute de legea în discuție, este necesară, fiind justificat în mod rațional și obiectiv tocmai datorită statutului persoanei care necesită o protecție sporită din partea statului, respectiv persoanele/tinerii cu venituri reduse/limitate.24.Prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 152/1998, prin care sunt stabilite condițiile de vânzare a locuințelor pentru tineri destinate închirierii, inclusiv celor construite și destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialiști din învățământ sau sănătate, nu sunt de natură a crea o discriminare sau a încălca egalitatea în drepturi, întrucât principiul egalității nu exclude, ci dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale. În situațiile în mod obiectiv diferite este justificată aplicarea unui tratament juridic diferit, astfel cum este în cazul prevederilor criticate.25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Robert Ștefan Lisenche în Dosarul nr. 2.711/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x