DECIZIA nr. 577 din 22 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 284 din 5 aprilie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ActulREFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ActulREFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 1REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 1REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 4REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 5REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 5REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 20
ART. 6REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 7REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 7REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 8REFERIRE LALEGE 128 31/05/2017
ART. 8REFERIRE LAOUG 49 26/06/2014
ART. 8REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 9REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 13REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 15REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 690 21/10/2021
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 525 30/06/2020
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 130 10/03/2020
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 507 17/07/2018
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 229 06/04/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 228 06/04/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 153 12/03/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 239 04/03/2008
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1560 07/12/2010
ART. 21REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1 18/01/2021
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 160
ART. 22REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 22REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 22REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 15
ART. 22REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 91
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 24REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 228
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 13 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 152 21/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 550 24/10/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 alin. (1) lit. b) și alin. (10) și ale art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Ovidiu-Aurelian Flori în Dosarul nr. 215/63/2020 al Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.362D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care subliniază că procedura de contestare a ordinului prefectului prin care se constată încetarea înainte de termen a mandatului de primar este caracterizată de celeritate, ceea ce justifică modul de reglementare a căii de atac în această materie. De asemenea, arată că data încetării mandatului primarului este cea constatată prin hotărârea judecătorească pronunțată în cadrul procesului, fără ca dispozițiile legale criticate să aibă semnificația delegării prerogativei de legiferare către instanța judecătorească.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia nr. 1.688 din 28 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 215/63/2020, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 alin. (1) lit. b) și alin. (10) și ale art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Ovidiu-Aurelian Flori într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului privind încetarea de drept înainte de termen a mandatului de primar ca urmare a încălcării regimului incompatibilităților.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 creează inechitate și încalcă principiul egalității între aleșii locali în privința cărora s-a dispus/constatat, prin ordin al prefectului, operarea sancțiunilor reglementate de art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, pe baza rapoartelor Agenției Naționale de Integritate rămase definitive, în sensul că numai soluția pronunțată în contestația formulată de alesul local – primar este definitivă, pe când soluția pronunțată în contestația formulată de alesul local – consilier local/viceprimar sau consilier județean, în situația unui ordin similar, se bucură de dublu grad de jurisdicție, fiind supusă controlului instanței superioare prin intermediul posibilității exercitării căii de atac a recursului, în acest din urmă caz fiind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.6.De asemenea, autorul excepției susține neconstituționalitatea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, deoarece prin sintagma „încetarea mandatului“ din cuprinsul acestui articol s-a delegat atribuția de legiferare specifică numai puterii legislative către puterea judecătorească. Neprecizând dacă sintagma „la încetarea mandatului“ se referă la mandatul în care alesul local – primar a fost găsit în stare de incompatibilitate sau la mandatul în care a rămas definitiv raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, Parlamentul a lăsat în sarcina instanței de judecată să adauge la lege, după propriile raționamente, atunci când este pusă în situația să aleagă care este mandatul la care ar fi vrut să se refere Parlamentul atunci când a legiferat. Autorul consideră că norma criticată este imprecisă și incompletă, sens în care invocă aspecte din practica instanțelor judecătorești cu privire la interpretarea sintagmei „încetarea mandatului“.7.Se susține, de asemenea, neconstituționalitatea întregului art. 25 din Legea nr. 176/2010, în măsura în care se aplică unor fapte de conflict de interese sau unor stări de incompatibilitate finalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, precum și a dispozițiilor art. 160 alin. (1) lit. b) și ale art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, în măsura în care se aplică stărilor de incompatibilitate ori conflictelor de interese finalizate sau săvârșite anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență menționate. Ambele texte de lege reprezintă norme de drept material, care conțin sancțiuni aplicabile în cazul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților. Dacă în privința normelor de drept procedural legiuitorul a prevăzut aplicabilitatea imediată a procedurilor reglementate de Legea nr. 176/2010, respectiv de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 și continuarea procedurilor începute anterior, conform noilor proceduri, în privința sancțiunilor (norme de drept material) legiuitorul nu a prevăzut această posibilitate. Astfel, în practică au fost pronunțate soluții diferite, deși legea nu putea nici retroactiva și nici activa peste limitele de timp în care s-a săvârșit fapta de conflict de interese ori în care a existat starea de incompatibilitate și acestea și-au epuizat efectele. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt evidențiate aspecte din practica judecătorească referitoare la fapte de conflict de interese săvârșite anterior intrării în vigoare a textelor de lege mai sus enunțate și se arată că unele instanțe au anulat ordinele emise de prefecți, iar alte instanțe au respins cererile de anulare a ordinelor emise de prefecți.8.Autorul mai arată că dispozițiile legale criticate nu prevăd norme referitoare la înlăturarea aplicării sancțiunilor pentru aleșii locali cu privire la care există rapoarte de evaluare definitive întocmite de Agenția Națională de Integritate prin care se confirmă starea de incompatibilitate cauzată de faptul că, în paralel cu demnitatea publică, aceștia au fost membri în consiliile de administrație ale unor școli, rapoarte anterioare intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative și a Legii nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin care a fost eliminat acest tip de incompatibilitate. Se încalcă astfel principiul constituțional privind egalitatea în drepturi. Or, orice sancțiune trebuie să se bazeze pe legea în vigoare la momentul aplicării, în caz contrar, prin abuz de putere, fiind îngrădite drepturile fundamentale.9.Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 sunt constituționale. Nu este încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât dispozițiile constituționale nu garantează și nu pretind existența unui dublu grad de jurisdicție în materie civilă, Constituția și reglementările internaționale statuând asupra dreptului de acces la o instanță imparțială, respectiv la o cale de atac eficientă, drept recunoscut în reglementarea criticată. De asemenea, instanța consideră că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, precum și ale art. 160 alin. (1) lit. b) și ale art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 sunt constituționale, interpretarea acestora urmând a se realiza de instanța de judecată, în acest sens fiind prevăzute inclusiv mijloace juridice pentru unificarea practicii judiciare.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din considerentele actului de sesizare și din notele scrise ale autorului excepției, îl constituie dispozițiile art. 160 alin. (1) lit. b) și alin. (10) teza finală și ale art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, precum și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare.14.Dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 au următorul cuprins:– Art. 160 alin. (1) lit. b): Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: (…);b)constatarea și sancționarea, în condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, a unei stări de incompatibilitate;– Art. 160 alin. (10):Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă.– Art. 228 alin. (5):Fapta aleșilor locali de a încălca prevederile alin. (1) și legislația în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară și se sancționează cu diminuarea indemnizației cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni.15.Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins:(1)Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.(2)Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.(3)Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.(4)Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment.(5)Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existența conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităților publice sau funcțiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condițiile depășirii termenului general de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.16.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 126 alin. (2) privind competența și procedura de judecată, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 148 alin. (2) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 160 alin. (10) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, referitoare la caracterul definitiv al hotărârii instanței de contencios administrativ prin care se soluționează acțiunea formulată de primar împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării mandatului primarului, au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea Decizia nr. 690 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2022). Curtea a reținut că textul legal criticat nu consacră o soluție normativă nouă în materia dreptului administrativ, ci aceasta a existat în mod identic și anterior adoptării Codului administrativ, regăsindu-se la art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, articol abrogat de art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 (de exemplu, Decizia nr. 239 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, Decizia nr. 153 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013, Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 12 iunie 2017, Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017, Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018, Decizia nr. 130 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 19 iunie 2020, sau Decizia nr. 525 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 3 noiembrie 2020). Prin aceste decizii, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situații impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. În aceste condiții, Curtea a constatat că prevederile art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001 conțin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție și care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiului accesului liber la justiție. Curtea a reiterat, în acord cu jurisprudența sa, că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, aparține competenței exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (în acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate asigură accesul la justiție, iar pe parcursul soluționării contestației de către instanța de contencios administrativ, ambele părți din litigiu – atât primarul, cât și prefectul – își pot exercita neîngrădit drepturile și garanțiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate reține încălcarea accesului liber la justiție sub toate aspectele sale.18.Curtea Constituțională a respins și criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție, deoarece principiul egalității și al nediscriminării impune, pe de o parte, instituirea unui tratament juridic egal/asemănător pentru situații egale/echivalente, dar și justifică, în egală măsură, instituirea unui regim juridic diferit pentru situații care se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20.Distinct de acestea, referitor la invocarea soluției legislative consacrate de prevederile legale criticate, pe de o parte, și a celei referitoare la încetarea de drept a mandatului de consilier local în caz de incompatibilitate, pe de altă parte, Curtea precizează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.21.Referitor la dispozițiile art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind încetarea de drept a mandatului primarului în caz incompatibilitate și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind sancțiunile aplicabile persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese, Curtea observă că, în esență, autorul excepției susține neconstituționalitatea acestor norme prin prisma unor aspecte privind interpretarea și aplicarea lor în cauza dedusă judecății, operațiuni care excedează controlului de constituționalitate. Interpretarea legilor este operațiunea rațională, indispensabilă în procesul aplicării și respectării acestora, având ca scop clarificarea înțelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluționare a cauzelor cu care au fost învestite, această operațiune este realizată de instanțele judecătorești, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative, fără ca prin aceasta să se substituie legiuitorului, al cărui rol este edictarea normelor juridice, și nu interpretarea acestora. În consecință, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarilor revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii – asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale.22.De asemenea, eventualele probleme și divergențe în interpretarea și aplicarea legii pot fi eventual supuse aprecierii Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe calea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sau a recursului în interesul legii. Astfel, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 19 martie 2021, instanța supremă a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare [art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare], ale art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 176/2010, intervine încetarea de drept a mandatului de primar, chiar dacă acesta este ulterior mandatului în cursul căruia a fost constatată starea de incompatibilitate printr-un raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, a cărui legalitate a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.23.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, Curtea observă că aceste dispoziții legale instituie reguli aplicabile conflictului de interese pentru aleșii locali. Având în vedere că obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl constituie soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului privind încetarea de drept înainte de termen a mandatului de primar ca urmare a încălcării regimului incompatibilităților, Curtea constată că dispozițiile art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.24.Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță „care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia“, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ovidiu-Aurelian Flori în Dosarul nr. 215/63/2020 al Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 160 alin. (10) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 alin. (1) lit. b) și ale art. 228 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x