DECIZIA nr. 577 din 20 septembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, „în ce privește caracterul definitiv al încheierii prin care se soluționează contestația împotriva măsurilor asigurătorii“, precum și ale art. II pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „care introduce alin. (5^1) al art. 250 din Codul de procedură penală, în ce privește prevederea potrivit căreia «Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.», excepție ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 2.117/40/2016/a3.1 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.481D/2016. ... 2.->La apelul nominal lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. ... 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 310 din 9 mai 2017 și nr. 130 din 20 martie 2018. ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 16 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.117/40/2016/a3.1, Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, „în ce privește caracterul definitiv al încheierii prin care se soluționează contestația împotriva măsurilor asigurătorii“, precum și ale art. II pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „care introduce alin. (5^1) al art. 250 din Codul de procedură penală, în ce privește prevederea potrivit căreia «Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător»“. Excepția a fost ridicată de Liliana Teodoriu cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva unei măsuri asigurătorii dispuse de procuror. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală – care nu permit exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care se soluționează contestația privind măsurile asigurătorii dispuse de procuror – încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, protecția proprietății și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. Consideră că, în măsura în care textul de lege criticat nu prevede, în mod expres, un remediu efectiv împotriva hotărârii instanței de respingere ca nefondată a contestației cu privire la măsurile asigurătorii dispuse nelegal de procuror, prevederile art. 13 din Convenție se bucură de aplicabilitate directă, garantând dreptul inculpatului de a se adresa unei autorități sau jurisdicții naționale. De asemenea invocă și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 24 din 20 ianuarie 2016 cuprinse în paragrafele 20-25, 27, 28 și 30. În ceea ce privește dispozițiile art. 250 alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală, autoarea excepției susține că acestea încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, protecția proprietății și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. De asemenea consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă și prevederile art. 3 referitor la separarea funcțiilor judiciare din Codul de procedură penală. Astfel, arată că, în realitate, dispozițiile alin. (4) al art. 250 din Codul de procedură penală nu pot fi aplicate în mod corespunzător în cazul contestării în cursul procedurii de cameră preliminară a măsurilor asigurătorii luate de procuror. Menționează că dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, la care textul criticat face trimitere, sunt aplicabile numai în ipoteza contestării la judecătorul de drepturi și libertăți a măsurilor asigurătorii dispuse în faza urmăririi penale, caz în care încheierea prin care este soluționată respectiva contestație este definitivă. Însă, în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, hotărârea prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează contestația ce are același obiect nu este definitivă, fiind supusă, la rândul său, contestației reglementate de prevederile art. 347 din Codul de procedură penală. … 6.Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că din actele normative internaționale invocate de autoarea excepției rezultă că, în situația soluționării anumitor tipuri de cereri – care nu privesc o acuzație în materie penală -, nu se impune, în mod obligatoriu, ca legiuitorul să prevadă posibilitatea supunerii hotărârii pronunțate unui control de legalitate și temeinicie efectuat de către o instanță superioară. În același sens sunt și prevederile constituționale care stipulează că exercitarea căilor de atac se face „în condițiile legii“ (art. 129 din Constituție). Consideră că nu este încălcat accesul liber la justiție, în condițiile în care cererea formulată a fost supusă analizei unui judecător independent și imparțial. De asemenea, dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiului egalității în fața legii, întrucât textul de lege menționat se aplică, fără excepție, tuturor persoanelor aflate în situații similare. În ceea ce privește dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, arată că acestea fac trimitere – relativ la procedura de urmat în cazul soluționării de către judecătorul de cameră preliminară a unei cereri având ca obiect contestarea luării măsurilor asigurătorii de către procuror – la procedura aplicabilă în cazul soluționării unei astfel de cereri de către judecătorul de drepturi și libertăți, reglementată în cuprinsul dispozițiilor alin. (4) al aceluiași articol. Or, procedând astfel, nu se poate reține că legiuitorul a încălcat principiul separației funcțiilor judiciare – cu referire la cele exercitate de judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv de judecătorul de cameră preliminară -, în condițiile în care este vizată exclusiv procedura de soluționare a contestației, care, din considerente de politică legislativă, poate fi comună mai multor instituții procesual penale. … 7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, și anume Decizia nr. 659 din 11 noiembrie 2014. Referitor la dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală subliniază că acestea fac trimitere, în ceea ce privește procedura de urmat în cazul soluționării de către judecătorul de cameră preliminară a unei cereri având ca obiect contestarea măsurilor asigurătorii, la cea aplicabilă în cazul soluționării unei astfel de cereri de către judecătorul de drepturi și libertăți. Apreciază că norma criticată nu este de natură a încălca prevederile constituționale invocate, deoarece este vizată exclusiv procedura de soluționare a contestației, care poate fi comună mai multor instituții procesual penale. … 9.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 659 din 11 noiembrie 2014 și nr. 28 din 20 ianuarie 2016, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, „în ce privește caracterul definitiv al încheierii prin care se soluționează contestația împotriva măsurilor asigurătorii“, precum și ale art. II pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „care introduce alin. (5^1) al art. 250 din Codul de procedură penală, în ce privește prevederea potrivit căreia «Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător»“. Având în vedere notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, și prevederile de lege criticate, raportate la normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 fraza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reiese că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală și alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală, dispozițiile alin. (5^1) al textului de lege menționat fiind introduse prin prevederile art. II pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală și alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(4) Soluționarea contestației se face […] prin încheiere motivată, care este definitivă.[…] (5^1) […] Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.“ ... 13.->În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul nr. 1 la convenție, respectiv ale art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la convenție. ... 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 250 alin. (4) și alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - invocate și în prezenta cauză - și față de critici similare. ... 15.->Astfel, prin Decizia nr. 696 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 februarie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că, potrivit jurisprudenței sale, Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, ci statuează, în cuprinsul art. 129, că acestea se exercită „în condițiile legii“ (Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005). Împrejurarea că împotriva încheierii instanței - prin care s-a soluționat contestația împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acesteia - nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, normele constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac (paragrafele 17 și 18). ... 16.În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 6 din convenție, Curtea Constituțională a observat, prin decizia mai sus citată, că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura sechestrului asigurător nu intră sub incidența prevederilor convenționale menționate. Aceasta vizează, în principal, garantarea executării unei eventuale creanțe ce va fi recunoscută în favoarea unor terți lezați prin infracțiunea ce face obiectul judecății. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a statuat că dispunerea măsurii asigurătorii luate de sine stătător nu avea niciun impact asupra cazierului reclamantului. În aceste circumstanțe, instanța europeană a considerat că măsura nu poate fi privită ca o „acuzație în materie penală“ adusă reclamantului, în sensul prevederilor art. 6 paragraful 1 din convenție (Decizia privind admisibilitatea din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Dogmoch împotriva Germaniei). Referitor la invocarea dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenție, Curtea Constituțională a reținut că acestea obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicție doar în situația examinării vinovăției în materie penală. Or, nefiind vorba despre o acuzație în materie penală, Curtea a apreciat că prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenție nu sunt incidente în cauză (paragrafele 19 și 20). ... 17.->Cu privire la pretinsa încălcare - prin dispozițiile art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală - a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 696 din 7 noiembrie 2017 (paragraful 22), mai sus menționată, că o atare critică nu poate fi reținută, întrucât persoanele în privința cărora sunt dispuse măsuri asigurătorii se află într-o altă situație juridică decât cele în favoarea cărora legiuitorul a prevăzut dreptul de a formula căi de atac, dintre cele reglementate prin dispozițiile Codului de procedură penală, motiv pentru care nu se poate susține discriminarea celor dintâi sub aspectul lipsei dreptului de a contesta soluția pronunțată prin încheierea de soluționare a contestației promovate împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acestora. Cu privire la egalitatea în drepturi, Curtea Constituțională a arătat, de nenumărate ori, în jurisprudența sa că aceasta nu înseamnă uniformitate și că nu se interzice reglementarea unor reguli specifice în cazul diferenței de situații (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, și Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). ... 18.Referitor la critica raportată la prevederile art. 13 din Convenție, Curtea Constituțională, prin decizia citată anterior, a constatat că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, norma convențională menționată presupune asigurarea unei căi de atac interne, care să trateze fondul unei „plângeri admisibile“, conform convenției, și să ofere o soluție adecvată (Hotărârea din 16 iulie 2014, pronunțată în Cauza Ališic și alții împotriva Bosniei și Herțegovinei, Croației, Serbiei, Sloveniei și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei). Or, persoanele ale căror bunuri fac obiectul unor măsuri asigurătorii dispuse de procuror prin ordonanță pot formula contestație, conform prevederilor art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală (paragraful 23). ... 19.->În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că, în susținerea acesteia, sub pretextul formulării unei excepții de neconstituționalitate, autorul pune în discuție propria interpretare a dispozițiilor de lege criticate, solicitând, de fapt, Curții Constituționale să arate dacă, în ipoteza reglementată în cuprinsul art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, sunt sau nu aplicabile prevederile art. 347 din același cod. Referitor la acest aspect, Curtea a reținut că reglementarea de către legiuitor, în ipoteza supusă analizei, a aplicabilității prevederilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală denotă intenția acestuia de a supune încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, conform dispozițiilor art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, cu privire la contestația formulată împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acestora, aceluiași regim juridic reglementat pentru situația soluționării aceleiași contestații de către judecătorul de drepturi și libertăți. Acest fapt este explicabil, având în vedere că, în realitate, trimiterea contestației formulate, conform prevederilor art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală, spre soluționare, judecătorului de cameră preliminară are loc ca urmare a sesizării, prin rechizitoriu, a instanței, pe parcursul procedurii soluționării aceleiași cereri de către judecătorul de drepturi și libertăți. Per a contrario, soluția juridică ce constă în intervenția unui alt regim juridic de soluționare a contestației analizate, survenit pe parcursul soluționării acesteia, schimbare ce este determinată de o cauză exterioară persoanei în privința căreia au fost dispuse măsuri asigurătorii și pe care aceasta nu o poate controla, este de natură a crea discriminare între titularii contestațiilor promovate, în temeiul dispozițiilor art. 250 din Codul de procedură penală, discriminare pe criterii referitoare la timpul necesar organelor judiciare pentru a finaliza activitatea de urmărire penală și a emite rechizitoriul, interval de timp ce diferă de la o cauză la alta. Astfel, Curtea a statuat că regimul juridic reglementat prin dispozițiile art. 250 alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală presupune atât soluționarea contestației analizate, în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, cu participarea obligatorie a procurorului, cât și caracterul definitiv al încheierii pronunțate. Așadar, considerentele reținute de Curte cu privire la dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt aplicabile, mutatis mutandis, și referitor la prevederile alin. (5^1) al articolului menționat (paragrafele 24 - 26). ... 20.În același sens sunt și Decizia nr. 659 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 16 decembrie 2014, Decizia nr. 448 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 18 august 2016, Decizia nr. 310 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 3 august 2017, și Decizia nr. 130 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 5 iulie 2018. ... 21.->Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. ... 22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ->
În numele legii
DECIDE:->>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 2.117/40/2016/a3.1 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală și alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. Valer Dorneanu
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește