DECIZIA nr. 576 din 16 septembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1121 din 24 noiembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 387 27/05/2015
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 387 27/05/2015
ART. 15REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 4
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 387 27/05/2015
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 711 09/11/2017
ART. 17REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 309
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1587 19/11/2009
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 29
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marian-Giani Stanciu și Gheorghița Stanciu în Dosarul nr. 2.036/93/2019 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.002D/2019.2.La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, domnul Marian-Giani Stanciu. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției prezent, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate. Susține, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție și că, pentru evitarea oricăror discriminări, ar trebui acordate scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru în cazul tuturor victimelor accidentelor de circulație, indiferent dacă faptele de vătămare sunt calificate sau nu drept infracțiuni. Arată că, în prezent, victimele accidentelor de circulație, vătămate prin fapte care nu sunt calificate ca infracțiuni și care nu au posibilități financiare, nu au posibilitatea să își valorifice pretențiile civile, devenind victime ale companiilor de asigurări. Face referire la o inițiativă legislativă potrivit căreia cuantumul taxei judiciare de timbru în astfel de cauze este unul simbolic, rezonabil pentru toate categoriile de victime ale accidentelor de circulație. Invocă aspecte din cauza dedusă spre soluționare instanței judecătorești și arată că, prin dispunerea soluției de clasare, nu a putut beneficia de scutire de la plata taxei judiciare de timbru pentru soluționarea pretențiilor civile. Astfel, se creează discriminări între cei care pot beneficia de scutire și cei cărora nu le este recunoscut acest beneficiu, iar pentru înlăturarea acestor discriminări trebuie stabilită acordarea scutirii în toate cauzele care decurg dintr-o procedură penală. Depune note scrise.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și arată în acest sens că dispozițiile legale criticate nu instituie discriminări, fiind aplicabile în mod uniform tuturor persoanelor care sunt victimele unor fapte calificate drept infracțiuni.5.Având cuvântul în replică, autorul excepției precizează că, raportat la dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală, încadrarea juridică a unei fapte ca fiind infracțiune este la dispoziția procurorului, respectiv a instanței judecătorești.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 29 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.036/93/2019, Tribunalul Ilfov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marian-Giani Stanciu și Gheorghița Stanciu într-o cauză având ca obiect pretenții.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia invocă soluția de respingere pronunțată de instanța judecătorească în ceea ce privește cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată și arată că, în urma analizei întregului material probatoriu din Dosarul nr. 2.036/93/2019, rezultă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Taxa judiciară de timbru este solicitată de instanța de judecată în Dosarul nr. 2.036/93/2019, sub sancțiunea anulării cererii, care are ca obiect soluționarea cererii de chemare în judecată prin care autorii excepției au solicitat despăgubiri reprezentând daune materiale și morale. În consecință, autorii excepției solicită să se constate neconstituționalitatea situației discriminatorii în care se află, deoarece se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție, în ceea ce privește acordarea beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, reglementată de art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.8.În susținerea criticilor formulate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 27 mai 2015 și se evocă aspecte cu privire la situația de fapt și de drept referitoare la cauza dedusă judecății. Autorii excepției consideră că cererea de chemare în judecată formulată la data de 9 iulie 2019 este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, deoarece izvorăște dintr-o cauză penală. În acest sens, autorii arată că, în data de 19 aprilie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești le-a comunicat Ordonanța de clasare nr. 707/P/2019 din 19 martie 2019, la care este anexat Referatul cu propunere de clasare din data de 11 martie 2019, prin care se dispune clasarea cauzei cu privire la săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă.9.Tribunalul Ilfov – Secția civilă apreciază că normele criticate pe calea excepției de neconstituționalitate nu contravin dispozițiilor Constituției, nici din perspectiva dispozițiilor referitoare la dreptul de acces la instanță și la caracterul echitabil al procesului și nici raportat la cele referitoare la egalitatea în fața legii și nediscriminare. Legiuitorul a optat pentru scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor și a cererilor referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând dintr-o cauză penală, iar rațiunea legii și scopul acesteia sunt tocmai în sensul de a crea condiții egale de tratament între, pe de o parte, persoanele vătămate care își valorifică drepturile civile la despăgubiri în cadrul procesului penal și, pe de altă parte, persoanele vătămate care, deși ar avea dreptul să își valorifice pretențiile civile în cadrul procesului penal, ajung să solicite aceste pretenții în fața instanței civile (fie pentru că optează pentru sesizarea separată a instanței civile, fie pentru că această sesizare este determinată prin anumite soluții pronunțate de instanța penală asupra acțiunii civile). Pentru a se putea reține o discriminare ar fi necesară existența unui tratament diferit pentru persoane aflate în aceeași situație, însă legea tratează în mod egal toate persoanele care pretind în instanță repararea prejudiciilor produse prin fapte care sunt prevăzute ca infracțiuni la momentul săvârșirii faptei.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: (…)i)cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea;.14.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 387 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iulie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând dintr-o cauză penală în condițiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârșirii acesteia, era prevăzută ca infracțiune. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut în considerentele ei că formula redacțională a textului de lege criticat exclude de la scutirea acordată acțiunile în răspundere civilă delictuală formulate pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care nu mai face obiectul acțiunii penale din cauza dezincriminării infracțiunii respective. În consecință, în ipotezele tranzitorii, și anume atunci când o faptă este săvârșită pe perioada de activitate a legii penale, fiind calificată drept infracțiune, iar, ulterior acestui moment, intervine o lege de dezincriminare în sensul art. 4 teza întâi din Codul penal, acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, ceea ce, sub aspectul pretențiilor civile, echivalează cu necesitatea unei acțiuni separate în fața instanțelor civile în vederea acordării de despăgubiri pentru prejudiciul civil cauzat, acțiune care, în temeiul textului de lege criticat, era exclusă de la scutirea plății taxei judiciare de timbru. În aceste condiții, persoana vătămată care a suferit un prejudiciu material ori a cărei integritate corporală sau sănătate a avut de suferit ca urmare a săvârșirii unei fapte care la data comiterii sale constituia infracțiune trebuia să avanseze noi cheltuieli judiciare care includ și taxa judiciară de timbru stabilită în funcție de valoarea pretenției deduse judecății, pe lângă plata onorariului avocatului sau plata expertizelor necesare, în vederea recuperării pagubelor suferite, uzând de calea unei cu totul alte acțiuni în justiție ca singură modalitate de recuperare a prejudiciului (paragraful 20). În acest caz, Curtea a reținut că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care se află în aceeași situație juridică, respectiv persoane care solicită recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a săvârșirii unei fapte care constituia infracțiune la data săvârșirii, dar care nu mai face obiectul acțiunii penale, este determinat, în principiu, de celeritatea cu care au fost efectuate urmărirea penală și judecarea cauzelor. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu și exterior conduitei persoanei, este în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Curtea a mai reținut că acțiunea civilă în recuperarea prejudiciului cauzat printr-o faptă care la data săvârșirii constituia infracțiune era supusă dispozițiilor procedurale comune, ceea ce impunea justițiabililor aflați în aceeași situație un tratament juridic diferențiat, care se concretiza în cheltuielile de judecată suplimentare care includeau și taxele judiciare de timbru, precum și în costurile legale, față de cei care își recuperează prejudiciul cauzat de o infracțiune prevăzută de legea actuală. În consecință, Curtea a constatat neconstituționalitatea situației discriminatorii în care se află justițiabilii menționați, ceea ce echivalează cu acordarea beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru reglementate de art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.16.Însă, în prezenta cauză, Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile legale dintr-o altă perspectivă, și anume aceea conform căreia scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în funcție de calificarea faptei ilicite drept infracțiune generează o discriminare între persoanele vătămate corporal. În cauză, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar, în urma producerii evenimentului rutier s-a format un dosar penal care a fost soluționat prin Ordonanța din 19 martie 2019, dispunându-se clasarea, având în vedere că fapta prejudiciabilă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cu referire concretă la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Prin urmare, întrucât nu se contestă soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională, prin Decizia nr. 387 din 27 mai 2015, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.17.Pe fondul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 711 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 27 martie 2018).18.Astfel, Curtea a reținut că textul legal criticat reglementează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a acțiunilor și a cererilor, inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la cauzele penale, ceea ce înseamnă că nu se plătesc astfel de taxe în cauzele privind tragerea la răspundere penală sau civilă, așadar, în privința exercitării acțiunii penale sau civile în cadrul procesului penal [a se vedea și art. 20 alin. (8) din Codul de procedură penală]. De asemenea, textul analizat menționează, în mod expres, că această scutire se aplică și în privința despăgubirilor civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea, așadar, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, indiferent că ea constituie obiectul unei acțiuni civile alăturate celei penale sau separate de aceasta, esențială fiind existența unei cauze penale, mai precis a unei cauze în care s-a pus în mișcare acțiunea penală „de procuror, prin ordonanță, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)“ [art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Numai în acest fel cauza poate fi calificată ca fiind una penală în sensul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.19.Legiuitorul are posibilitatea să reglementeze un tratament juridic diferit în ceea ce privește repararea prejudiciilor rezultate dintr-un ilicit penal și un ilicit civil, ținând cont astfel de natura valorii sociale ocrotite și de intensitatea lezării acesteia. În acest context se reține că persoanele nu sunt în situații identice, întrucât fapta generatoare de prejudicii are natură juridică diferită. De asemenea, regula este aceea a timbrării acțiunilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală doar în considerarea unor situații deosebite, când fapta ilicită întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, legiuitorul reglementând posibilitatea scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru a cererilor referitoare la cauzele penale, inclusiv la despăgubirile civile decurgând din acestea.20.Referitor la pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, Curtea reține că acesta nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).21.Asigurarea egalității părților în fața justiției și a accesului liber la justiție cuprinde și componenta privitoare la cheltuielile judiciare, printre care și taxa judiciară de timbru. Accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010).22.Totodată, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „dreptul efectiv de acces la un tribunal […] nu înseamnă, însă, un drept necondiționat de a obține un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă și nici dreptul la o procedură gratuită în această materie“.23.În plus, prin dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul a instituit posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție, fără a se încălca dreptul părților la un proces echitabil.24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.25.În consecință, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia opțiunii legiuitorului și nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție.26.Distinct de acestea, Curtea reține că modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 în spețele deduse judecății nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, ci este de competența instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian-Giani Stanciu și Gheorghița Stanciu în Dosarul nr. 2.036/93/2019 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ilfov – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x