DECIZIA nr. 576 din 1 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 376 din 11 mai 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 147
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 147
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 147
ART. 4REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 147
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 147
ART. 14REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 357 22/03/2011
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 147^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Florin Cristian Saveluc și de Mihaela Anca Saveluc în Dosarul nr. 6.599/63/2014 al Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.835D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Se susține că respectivele critici de neconstituționalitate vizează interpretarea dispozițiilor legale de către organele fiscale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.599/63/2014, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Florin Cristian Saveluc și de Mihaela Anca Saveluc într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe prin care s-a admis cererea de anulare a unor acte administrativ-fiscale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care permit refuzul dreptului de deducere a TVA pentru un contribuabil, în contextul în care acesta este înregistrat în scopuri de TVA retroactiv, din oficiu, cu obligarea la colectarea TVA-ului aferent unei operațiuni economice desfășurate la data la care nu era înregistrat, prin impunerea unor condiții suplimentare, formale, de procurare retroactivă a unor documente financiar-contabile justificative, specifice însă unui plătitor de TVA.6.O astfel de interpretare și aplicare a textului de lege criticat de către organele fiscale echivalează cu obligarea retroactivă a unui contribuabil la colectarea TVA pentru o operațiune pentru care însă se refuză, în baza constatării neîndeplinirii unor condiții formale – imposibil de îndeplinit în prezent – dreptul de deducere corelativ.7.Consecința unui astfel de procedeu fiscal este încălcarea flagrantă a principiilor fundamentale comunitare consacrate prin art. 167 din Directiva TVA 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, cu ingerință directă în libertatea economică și egalitatea în fața legii.8.Problema egalității în fața legii se ridică, în speță, în situația concretă în care contribuabilul de bună-credință a acționat într-un anumit context fiscal imprevizibil, fără a fi înregistrat în scopuri de TVA, dar declarând public veniturile în calitate de persoană fizică și achitând sarcinile fiscale solicitate de stat în acea perioadă, în raport cu acei contribuabili, care cu rea-credință acționează ca un comerciant, întocmesc documente justificative, dar nu se înregistrează în scopuri de TVA, ascunzând veniturile, deși depășesc plafonul de scutire. Pentru a doua categorie se recunoaște dreptul de deducere a TVA ulterior înregistrării din oficiu de către organele fiscale, în măsura în care se depun documente fiscale de calcul. Pentru prima categorie, însă, sunt practic imposibil de procurat aceste documente, întrucât nu au acționat ca persoane impozabile într-un anume context fiscal imprevizibil și nu au ascuns veniturile, acestea fiind declarate și impozitate.9.Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. Se arată că prin impunerea anumitor condiții pentru acordarea dreptului de deducere a TVA pentru un contribuabil nu se încalcă principiile accesului liber la o activitate economică și principiul egalității în fața legii.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 147^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul conținut: „(1) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care, în aceeași perioadă, a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 145-147.“14.Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, dar având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate potrivit regulii tempus regit actum, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauza de față.15.În opinia autorilor excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii și ale art. 45 privind libertatea economică.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în speță, autoarea excepției de neconstituționalitate invocă faptul că organele fiscale nu au procedat la deducerea TVA la care consideră că aveau dreptul. În fapt, aceasta nu s-a înregistrat pe lângă organele fiscale în calitate de plătitor de TVA în termenul legal prevăzut de lege, adică în termen de 10 zile de la depășirea plafonului dincolo de care o astfel de persoană trebuie să se înregistreze. Organele fiscale au refuzat deducerea de TVA invocând lipsa unor documente fiscale despre care autoarea excepției de neconstituționalitate afirmă că se afla în imposibilitatea de a le constitui la momentul efectuării tranzacțiilor, respectiv vinderea unor imobile.17.Situația din cauza de față seamănă foarte mult cu cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 9 iulie 2015, pronunțată în Cauza C-183/14 Radu Florin Salomie și Nicolae Vasile Oltean împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj. Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin dispozitiv și paragrafele 59-64 a statuat că principiile securității juridice și protecției încrederii legitime nu se opun, în împrejurări precum cele din litigiul principal, ca o administrație fiscală națională să decidă, în urma unui control fiscal, să supună anumite operațiuni taxei pe valoarea adăugată și să impună plata unor majorări, cu condiția ca această decizie să se întemeieze pe reguli clare și precise, iar practica acestei administrații să nu fi fost de natură să creeze în percepția unui operator economic prudent și avizat o încredere rezonabilă în neaplicarea acestei taxe unor astfel de operațiuni, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Majorările aplicate în astfel de împrejurări trebuie să respecte principiul proporționalității. Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006, se opune, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, unei reglementări naționale în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate în amonte pentru bunuri și servicii utilizate în cadrul operațiunilor taxate să îi fie refuzat persoanei impozabile, care trebuie în schimb să achite taxa pe care ar fi trebuit să o perceapă, pentru simplul motiv că nu era înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atunci când a efectuat aceste operațiuni, și aceasta atât timp cât nu este înregistrată în mod legal în scopuri de taxă pe valoarea adăugată și nu a fost depus decontul taxei datorate.18.În cazul în care administrația fiscală dispune de informațiile necesare pentru a stabili că cerințele de fond sunt îndeplinite, aceasta nu poate impune, în ceea ce privește dreptul persoanei impozabile de a deduce această taxă, condiții suplimentare care pot avea ca efect anihilarea exercitării acestui drept.19.Înregistrarea în scopuri de TVA prevăzută la art. 214 din Directiva 2006/112/CE, precum și obligația persoanei impozabile de a declara când își începe, când își modifică sau când își încetează activitatea, prevăzută la art. 213 din această directivă, nu constituie decât cerințe de formă în scopul controlului, care nu pot pune în discuție în special dreptul de deducere a TVA-ului, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile materiale care dau naștere acestui drept.20.De aici rezultă în special că o persoană impozabilă în scopuri de TVA nu poate fi împiedicată să își exercite dreptul de deducere pentru motivul că nu ar fi înregistrată în scopuri de TVA înainte de a utiliza bunurile dobândite în cadrul activității sale taxate.21.În plus, măsurile pe care statele membre le pot adopta în temeiul art. 273 din Directiva 2006/112/CE pentru a asigura colectarea în mod corect a taxei și pentru prevenirea evaziunii fiscale nu trebuie nici să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea unor astfel de obiective, nici să repună în discuție neutralitatea TVA-ului.22.Astfel, faptul de a sancționa nerespectarea de către persoana impozabilă a obligațiilor contabile și a celor privind declarațiile cu refuzul dreptului de deducere depășește în mod evident ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de asigurare a executării corecte a acestor obligații, din moment ce dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să impună, dacă este cazul, o amendă sau o sancțiune pecuniară proporțională cu gravitatea încălcării. O asemenea practică depășește totodată ceea ce este necesar pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA-ului și prevenirea evaziunii fiscale, în sensul articolului 273 din Directiva 2006/112/CE, întrucât poate determina chiar pierderea dreptului de deducere dacă rectificarea declarației de către administrația fiscală nu se produce decât după expirarea termenului de decădere de care dispune persoana impozabilă pentru a proceda la deducere. 23.În speță, rezultă din dosarul prezentat Curții că cerințele de fond privind dreptul de deducere în amonte ar fi îndeplinite, iar reclamanții din litigiul principal ar fi fost considerați persoane impozabile în scopuri de TVA cu ocazia unui control fiscal. În astfel de condiții, amânarea aplicării dreptului de deducere a TVA-ului până la depunerea unui prim decont de taxă de către aceste persoane impozabile pentru simplul motiv că nu erau înregistrate în scopuri de TVA atunci când au efectuat operațiunile care fac obiectul TVA-ului, acestea din urmă trebuind în plus să achite taxa aferentă acestora, depășește ceea ce este necesar pentru asigurarea colectării în mod corect a taxei și pentru prevenirea evaziunii.24.Așadar, Curtea constată că, în realitate, criticile autoarei excepției de neconstituționalitate vizează chestiuni care țin de interpretarea și aplicarea legii, ce sunt de competența instanțelor de judecată. Față de cele prezentate, având în vedere că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Curtea a statuat că interpretarea și aplicarea normelor legale la speța dedusă judecății sunt atributul instanțelor de judecată și nu intră în competența sa de soluționare, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 147^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Florin Cristian Saveluc și de Mihaela Anca Saveluc în Dosarul nr. 6.599/63/2014 al Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x