DECIZIA nr. 575 din 9 iulie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Viorel Sănduleac în Dosarul nr. 24.381/3/2018 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.459D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.786D/2019 și nr. 1.874D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Niculae Gheorghiu și Florin Gheorghiu în Dosarul nr. 4.384/118/2017, și, respectiv, de Hilde-Gilda Chiriuc, în Dosarul nr. 1.515/3/2019 ale Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și, respectiv, ale Tribunalului București – Secția a III-a civilă. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.786D/2019 și nr. 1.874D/2019 la Dosarul nr. 1.459D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.786D/2019 și nr. 1.874D/2019 la Dosarul nr. 1.459D/2019, care este primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierile din 8 martie 2019, 24 aprilie 2019 și, respectiv, 30 mai 2019, pronunțate în dosarele nr. 24.381/3/2018, nr. 4.384/118/2017 și, respectiv, nr. 1.515/3/2019, Tribunalul București – Secția a V-a civilă, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă și, respectiv, Tribunalul București – Secția a III-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Viorel Sănduleac, de Niculae Gheorghiu și Florin Gheorghiu și, respectiv, de Hilde-Gilda Chiriuc în cauze având ca obiect soluționarea acțiunii privind emiterea unei dispoziții de stabilire a măsurilor compensatorii sub formă de puncte pentru un imobil-teren, în contradictoriu cu municipiul București, prin primar, soluționarea apelului formulat împotriva unei sentinței civile prin care a fost respinsă ca tardiv introdusă acțiunea privind obligarea primarului municipiului Constanța la soluționarea unei notificări privind restituirea în natură a unui imobil, teren și construcție și, respectiv, soluționarea acțiunii privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la acordarea de măsuri reparatorii pentru un imobil, în temeiul Legii nr. 165/2013. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că reglementarea unui termen de decădere pentru valorificarea unui drept cu caracter absolut, cum este dreptul de proprietate, contravine dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, precum și accesului liber la justiție. … 9.Se arată, în esență, că dreptul persoanelor care se consideră îndreptățite de a se adresa justiției, în cazul în care entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013, nu poate fi restricționat, prin impunerea unui termen, cum este termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege criticat, mai ales că momentul curgerii acestui termen nu este în mod clar definit de lege, ci este lăsat la latitudinea entității învestite de lege. Se mai arată că termenul prevăzut de textul de lege criticat încalcă dreptul de acces liber la justiție și principiul constituțional al statului de drept, deoarece entitatea învestită de lege are posibilitatea soluționării notificării chiar și după expirarea termenelor instituite prin art. 33 alin. (1) din lege, ceea ce conduce la posibilitatea ca sesizarea instanței de judecată, pentru a se pronunța pe fondul notificării, să se poată face în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei entității învestite de lege, prin urmare după expirarea termenului prevăzut prin textul de lege criticat. … 10.Se mai susține și încălcarea dreptului convențional la un proces echitabil, dat fiind perioada îndelungată de timp în care entitatea învestită de lege nu a soluționat notificarea. Se arată că nerespectarea termenului de 6 luni, pentru exercitarea dreptului la acțiune, este datorată culpei entității învestite de lege cu soluționarea notificării, care nu a comunicat data finalizării procesului de soluționare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în condițiile în care, în cauză, notificarea a fost depusă cu respectarea termenului instituit prin art. 22 alin. (1) din acest din urmă act normativ. … 11.Se mai arată că acțiunea în revendicare, ca mijloc de apărare a dreptului de proprietate, are un caracter imprescriptibil, tocmai ca o consecință directă și firească a caracterului absolut al dreptului de proprietate. În aceste condiții, o limitare în timp a exercitării acestui drept, ca efect al impunerii unor proceduri administrative adoptate prin acte normative, apare ca fiind în contradicție atât cu dispozițiile Legii fundamentale, cât și cu cele prevăzute în Codul civil, ca lege organică. În același timp, se susține că reglementarea unui termen de decădere pentru valorificarea dreptului de proprietate contravine naturii juridice a dreptului de proprietate, care este un drept real principal. … 12.Se arată, în esență, că prevederile legale criticate încalcă dreptul la moștenire, dar și dreptul la proprietatea privată, deoarece moștenitorii persoanelor care se consideră îndreptățite la restituire sunt prejudiciați de reglementarea termenului de decădere de 6 luni în care se pot adresa justiției, în cazul în care notificarea nu a fost soluționată de entitatea învestită de lege. Or, câtă vreme succesorii și-au manifestat opțiunea succesorală, nu vor mai putea să fie ținuți de alte termene, care să împiedice intrarea în posesia moștenirii. … 13.Totodată, se susține că soluția legislativă criticată este în contradicție și cu prevederile art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dat fiind faptul că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012), respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice. … 14.Tribunalul București – Secția a V-a civilă apreciază că scopul afirmat al art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu corespunde mecanismului operațiunii de acordare de despăgubiri pentru imobilele confiscate ilegal de către stat, arătându-se că instanța constituțională urmează să aprecieze dacă se poate vorbi despre echilibrarea riscurilor în situația în care persoana îndreptățită la despăgubiri poate să acceadă la recunoașterea proprietății asupra imobilelor și acordarea unor sume de bani în echivalent pentru pierderea lor. Instanța de judecată consideră că există aparența ca modalitatea în care a fost reglementat termenul de introducere a cererii de acordare de despăgubiri pentru imobile să afecteze dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție, întrucât proprietarii sunt obligați să renunțe la dreptul la despăgubiri, având în vedere că s-a depășit termenul de introducere al acțiunii. Instanța de judecată mai apreciază că aceste restrângeri ale dreptului de proprietate al reclamantului nu pot fi justificate, din perspectiva art. 53 din Constituție, de necesitatea protejării drepturilor statului, întrucât se aduce atingere însuși dreptului de proprietate, fără ca legiuitorul să prevadă plata unor compensații către beneficiari pentru drepturile de despăgubiri de care sunt lipsiți. … 15.Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea unor termene constrângătoare pentru depunerea documentației doveditoare a dreptului pretins, ca și a unora pentru soluționarea notificărilor evidențiate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cât și ulterior, a unor termene de contestare a dispozițiilor emise ori de atacare a pasivității unității deținătoare se înscrie în sfera măsurilor menite să conducă la finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor care intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, dar și să asigure aplicarea eficientă a Legii nr. 165/2013. Se mai apreciază că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate, întrucât legea specială a reglementat anumite etape în parcursul soluționării notificărilor, și cărora în mod obiectiv le corespund termene de finalizare. … 16.Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege nu poate fi considerat că încalcă dreptul la moștenire întrucât moștenitorii nu pot pretinde mai multe drepturi decât autorii lor, care au fost ținuți de dispozițiile legii speciale. Legile de reparație s-au preocupat în mod deosebit de succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, aceștia fiind repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită, însă acceptarea succesiunii și calitatea de persoană îndreptățită presupun și parcurgerea procedurii, astfel cum a fost edictată de legiuitor, inclusiv sub aspectul termenelor. Rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit – soluționarea pe fond a dosarelor administrative de către instanțele judecătorești – și mijloacele procedurale utilizate. … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 18.Avocatul Poporului, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 1.459D/2019 și nr. 1.786D/2019, consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că, prin faptul că legiuitorul a impus noi termene pentru soluționarea notificărilor, iar ulterior, pentru sesizarea instanței de judecată, în situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, nu se aduce atingere principiilor constituționale, întrucât persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, în condițiile impuse de lege. În esență, dreptul de acces la tribunal nu este absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în reglementarea unor astfel de limitări. Astfel, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, de fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite pentru soluționarea notificărilor. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 19.Se mai apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate, dat fiind faptul că nu aduc atingere dreptului de proprietate privată în substanța sa, atât timp cât, printr-un act administrativ sau al instanței de judecată, acesta nu este suprimat. Astfel, stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. … 20.Se mai apreciază că, în plus, posibilitatea părților interesate de a obține recunoașterea dreptului prin intermediul instanței de judecată nu face altceva decât să dea expresie prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. … 21.Totodată, se apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor referitoare la dreptul internațional și intern reglementat prin art. 11 din Constituție. Astfel, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care au fost reținute în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. … 22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 24.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“ … 25.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea de către statul român a obligațiilor ce îi revin din tratatele la care este parte, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 46 – Dreptul la moștenire, art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale. De asemenea este invocat în mod expres art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 – Protecția proprietății, cuprins în Primul Protocol adițional la Convenție. … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stabilesc termenul în care persoana care se consideră îndreptățită poate ataca în fața instanței de judecată lipsa emiterii, de către entitatea învestită de lege, a deciziei privitoare la imobilul revendicat, și anume 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În acest sens, prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie termene de 12, 24 și 36 de luni, în sarcina entităților învestite de lege, pentru a soluționa cererile de restituire formulate în temeiul legilor reparatorii, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și pentru a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. … 27.Așadar, potrivit prevederilor exprese ale textului de lege criticat, termenul de 6 luni, instituit pentru exercitarea acțiunii în justiție, curge de la data expirării termenelor prevăzute pentru soluționarea notificărilor, dată de la care persoana îndreptățită se poate adresa instanței de judecată, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, în fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Prin urmare, contrar susținerilor autorilor excepției, după expirarea termenelor instituite de lege pentru soluționarea notificărilor, persoana care se consideră îndreptățită nu trebuie să aștepte emiterea deciziei de admitere sau de respingere a acestora, ci se poate adresa justiției, pentru soluționarea pe fond a notificării. … 28.În motivarea excepției se mai susține că perioada îndelungată de timp care a trecut de la depunerea notificării la entitatea învestită de lege, nesoluționată la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil, dată fiind și culpa entității învestite de lege cu soluționarea notificării, care nu a comunicat data finalizării procesului de soluționare a notificărilor, de la care începe să curgă termenul de 6 luni, pentru exercitarea dreptului de acțiune în justiție. … 29.În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că, prin Decizia nr. 786 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, paragraful 16, a statuat că stabilirea unor noi termene, în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, inclusiv în situația reglementată de art. 35 alin. (2) din aceeași lege (când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării), se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită de a acționa împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare. … 30.Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept – subiectiv ori procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa, și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente, nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție. … 31.De asemenea, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudențială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. … 32.Totodată, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34 din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale. … 33.Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. … 34.În ceea ce privește susținerile referitoare la culpa entităților învestite de lege, în ipoteza în care acestea nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, astfel încât persoanele care se consideră îndreptățite nu au posibilitatea să cunoască termenul instituit de lege pentru soluționarea notificărilor la nivelul fiecărei entități, respectiv de 12 luni [art. 33 alin. (1) lit. a)], 24 de luni [art. 33 alin. (1) lit. b)] sau respectiv 36 de luni [art. 33 alin. (1) lit. c)] din Legea nr. 165/2013, în funcție de care se calculează termenul de 6 luni, în care poate fi exercitat dreptul la acțiune, Curtea reține că acestea nu reprezintă veritabile motive de neconstituționalitate a normei legale. … 35.Astfel, aprecierea, de la caz la caz, asupra îndeplinirii obligației de afișare, la sediul fiecărei entități, a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, astfel încât stabilirea acesteia intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției. … 36.În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea caracterului absolut al dreptului de proprietate privată, prin instituirea unui termen de decădere, de 6 luni, în care persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței pentru soluționarea notificării de restituire, lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale în materia Legii nr. 165/2013, nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat, câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării/decizia instanței de judecată nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor – ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 – persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte. … 37.În subsidiar, Curtea mai reține că decăderea din dreptul de a sesiza instanța nu este echivalentă cu pierderea dreptului la măsuri reparatorii, notificarea urmând a fi soluționată de entitatea învestită de lege. … 38.Pentru aceleași considerente, în cauză nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la încălcarea dreptului la moștenire. … 39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Sănduleac în Dosarul nr. 24.381/3/2018 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă, de Niculae Gheorghiu și Florin Gheorghiu în Dosarul nr. 4.384/118/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și, respectiv, de Hilde-Gilda Chiriuc în Dosarul nr. 1.515/3/2019 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și constată că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a V-a civilă, Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și, respectiv, Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește