DECIZIA nr. 575 din 16 septembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Octav Lucian Păun, Cătălina Sofia Damian, Liana Bianca Grigorescu, Andreea Nicolescu, Adrian Cojan, Elena Rusu, Iulia Mălina Ciobanu și Ionuț Edward Mihai Ivancia în Dosarul nr. 20.359/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.001D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că sporurile reprezintă drepturi salariale suplimentare, care nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, și invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 5.321 din 4 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 20.359/3/2019, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Octav Lucian Păun, Cătălina Sofia Damian, Liana Bianca Grigorescu, Andreea Nicolescu, Adrian Cojan, Elena Rusu, Iulia Mălina Ciobanu și Ionuț Edward Mihai Ivancia într-o cauză având ca obiect pretenții. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate privind limitarea sporurilor salariale aplicabile magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora sunt neconstituționale, întrucât creează diferențe de salarizare între magistrații care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție. Astfel, față de prevederile art. 4 și 16 din Constituție, normele legale criticate, prin care legiuitorul a stabilit ca salarizarea personalului plătit din fonduri publice să fie cea prevăzută de art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 și, ulterior, de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, sunt de natură a afecta egalitatea în drepturi și de a institui discriminări între magistrați. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte privind principiul egalității și nediscriminării din jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și principiile legale aplicabile salarizării personalului plătit din fonduri publice, prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010 și de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017. Este invocată, de asemenea, Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.  … 6.Limitarea sumei sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, este de natură a crea discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv cea a magistraților și a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, în funcție de structura personalului avut în subordine și de drepturile cuvenite. Ca atare, atingerea pragului de 30% din suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, se realizează diferit în cadrul instituțiilor de același nivel, iar nivelurile de plafonare a sporurilor aferente indemnizațiilor personalului de specialitate juridică asimilat acestora sunt diferite în cadrul aceluiași ordonator principal de credite. Se încalcă astfel principiile de echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru munca de valoare egală, pe baza principiilor și a normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale magistraților și ale personalului de specialitate juridică asimilat acestora, statuate de legea unică de salarizare și de Constituție. Aplicarea pragului de 30% conduce la diferențieri salariale între judecători, procurori și personalul de specialitate juridică asimilat acestora, indiferent dacă plafonul este aplicat la suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite sau la suma sporurilor acordate individual, limitare suplimentară care se regăsea în art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010. În susținerea criticilor se arată că statutul judecătorilor și procurorilor este reglementat la nivel constituțional în art. 125 (pentru judecători) și în art. 132 (pentru procurori), iar la nivel infraconstituțional, statutul magistraților este reglementat prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Totodată, potrivit art. 87 din Legea nr. 303/2004, „(1) Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle (…)“. Prin urmare, de vreme ce judecătorii, procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat acestora au un statut special, nimic nu îndreptățește autoritatea care interpretează și aplică legea să creeze o diferență de tratament juridic între destinatarii normei sub aspectul recunoașterii dreptului consacrat (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). … 7.Este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016. Rezultă că nu există niciun argument legal care să justifice diferențele salariale dintre persoane care desfășoară aceeași activitate în cadrul aceleiași familii ocupaționale; dimpotrivă, o asemenea discriminare contravine atât convențiilor internaționale și europene, cât și dreptului intern. … 8.În consecință, prin aplicarea prevederilor art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010, precum și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a creat sau se creează o diferențiere de salarizare între persoanele care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție de magistrat sau personal de specialitate juridică asimilat acestora, prin limitarea la 30%, pe ordonator de credite sau la nivel individual, a sumei sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, ceea ce este de natură să creeze discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv cea a magistraților și a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, în funcție de structura personalului avut în subordine și de drepturile cuvenite, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă.  … 9.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, întrucât principiul discriminării presupune, în esență, aplicarea unui tratament nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică și care sunt egale în drepturi. Potrivit art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională ori socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. Este unanim acceptat că diferența de tratament are caracter discriminatoriu în ipotezele în care autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Chiar dacă art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale oferă o protecție împotriva oricărei discriminări în exercițiul drepturilor și libertăților pe care Convenția le garantează, orice diferență de tratament nu semnifică, automat, încălcarea sa. … 10.Actul normativ criticat nu contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție, și nici principiului accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări, reprezentând o punere în aplicare a marjei de apreciere recunoscute statului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice. Astfel, legiuitorul poate stabili anumite limitări cu privire la cumulul de sporuri și prime într-un anume procent, din motive economice în ceea ce privește bugetul de stat și pentru respectarea bugetului ordonatorilor de credite, aplicarea acestora realizânduse față de toți angajații bugetari ce primesc astfel de sume, fără a fi nesocotite dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Legiuitorul nu stabilește un anumit cuantum al sporurilor, revenind ordonatorului de credite sarcina de a-l stabili, cu respectarea limitelor maxime prevăzute de art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc o anumită limită care trebuie respectată, în sensul că suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30% din suma salariilor de bază, limitând imperativ suma acestor sporuri pentru toți salariații bugetari care se încadrează în cerința legală. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit dispozitivului actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 22 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea observă că Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată potrivit art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea observă că în cauza dedusă judecății continuă să producă efecte juridice prevederile criticate din Legea-cadru nr. 284/2010. Totodată, din examinarea considerentelor actului de sesizare și a notelor scrise ale autorilor excepției Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează prevederile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 și ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, urmând să rețină ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: – Art. 22 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010:(1)Suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.(2)Suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare.“; … – Art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.“ …  … 15.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 privind statutul judecătorilor și art. 132 privind statutul procurorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile Protocolului nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea generală a discriminării. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate (spre exemplu, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, Decizia nr. 325 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1303 din 29 decembrie 2020, Decizia nr. 705 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 21 ianuarie 2021, sau Decizia nr. 759 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 27 ianuarie 2021). … 17.Prevederile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 au format obiect al controlului de constituționalitate a priori, iar prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea acestora. … 18.Curtea a reținut, în esență, că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi, prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.  … 19.Curtea a mai reținut că soluția legislativă a limitării sporurilor salariale nu este de noutate, aceasta fiind consacrată anterior prin art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit căruia „Suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz“, și prin dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care stabileau că: „Suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.“ … 20.În ceea ce privește critica vizând existența unor diferențe de venit lunar între angajații care prestează aceeași activitate și au aceeași vechime în muncă și în funcție, dar care își desfășoară activitatea în instituții publice diferite, Curtea a reținut că aceasta nu este contrară principiului egalității în drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabilește diferențe în ceea ce privește salariile de bază/indemnizațiile de încadrare, iar, pe de altă pare, atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții identice sau asemănătoare, dar la autorități sau instituții publice diferite. … 21.De asemenea, cu privire la critica axată pe unele probleme rezultate din aplicarea dispozițiilor legale criticate, prin evidențierea unor situații particulare, prin natura lor, variabile, spre exemplu, numărul și categoriile de angajați în cadrul unei instituții/autorități publice, Curtea a făcut referire la dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator de credite“, și ale art. 3 alin. (4) din aceeași lege-cadru, potrivit cărora: „Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, (…) astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.“ Ca atare, stabilirea în concret a sporurilor și a venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, precitată). … 22.Totodată, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens, art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește că „Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. I-VIII“. Ca atare, stabilirea cuantumului concret al sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. … 23.În acest context, Curtea a precizat că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări. … 24.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 41 din Constituție, Curtea Constituțională a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar art. 41 alin. (2) din Constituție prevede „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile. … 25.În consecință, Curtea a constatat că, interpretate în ansamblul dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prevederile legale criticate nu încalcă art. 4, 16 și 41 din Constituție și nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față. … 27.Pentru considerentele expuse, Curtea reține că sunt neîntemeiate și criticile formulate în privința art. 22 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010. … 28.De asemenea, în raport cu criticile formulate, dispozițiile art. 124, 125 și 132 din Constituție, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, referitoare la înfăptuirea justiției și statutul judecătorilor și procurorilor, nu au relevanță în cauză. … 29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Octav Lucian Păun, Cătălina Sofia Damian, Liana Bianca Grigorescu, Andreea Nicolescu, Adrian Cojan, Elena Rusu, Iulia Mălina Ciobanu și Ionuț Edward Mihai Ivancia în Dosarul nr. 20.359/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește